ICCJ. Decizia nr. 570/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.570/2006
Dosar nou nr. 16052/1/2005
Dosar vechi nr. 3920/2005
Şedinţa publică din 10 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 331/ C din 15 aprilie 2005, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ a fost respinsă acţiunea formulată de SC S.M.I. SRL Bucureşti, cu sediul social în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC G. SRL, cu sediul social în Braşov. De asemenea a fost admisă acţiunea formulată, astfel cum a fost precizată de reclamanta SC G. SRL în contradictoriu cu pârâta SC S.M.I. SRL Bucureşti, în sensul că a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 317.037.700 lei, reprezentând contravaloare instalaţie. A mai fost respinsă cererea părţilor privind reducerea onorariului expertului. Pârâta SC S.M.I. SRL a fost obligată la plata sumei de 10.125.000 lei reprezentând diferenţă onorariu expertiză în contul B.L.E.B. pentru expertiza efectuată în cauză de expertul S.Ş. concretizată în raportul de expertiză. Aceeaşi pârâtă a fost obligată să plătească reclamantei suma de 44.008.456 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială prin Decizia nr. 153/ Ap din 4 octombrie 2005 a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta SC S.M.I. SRL Bucureşti, cu motivarea că deşi apelantei i s-a pus în vedere să timbreze cererea în cuantumul legal, acordându-se un termen de judecată în acest scop. Nu s-a conformat, astfel că au devenit aplicabile prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 potrivit cărora neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii.
Împotriva deciziei nr. 153/ Ap din 4 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială a promovat recurs reclamanta SC S.M.I. SRL Bucureşti, care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că în mod greşit în faza procesuală a apelului s-a dispus citarea reclamantei la adresa din Bucureşti, deoarece societatea nu îşi are sediul acolo, nu a fost respectată obligaţia de a se indica în citaţia emisă cuantumul taxei de timbru care trebuia achitat, au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., fiind indicat ca temei al cererii de recurs dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că, în cererea de chemare în judecată reclamanta SC S.M.I. SRL Bucureşti, a indicat, conform cerinţelor art. 82 C. proc. civ. că sediul la care urmează a fi citată este punctul de lucru situat în Bucureşti, Calea Giuleşti (dosar nr. 390/2004 Tribunalul Braşov, secţia comercială). Pe tot parcursul procesului, la instanţa de fond, reclamanta în mod constant a avut ca sediu cel indicat în cererea de chemare în judecată şi toate actele procesuale au fost aduse la îndeplinire, inclusiv comunicarea sentinţei civile nr. 331/ C din 15 aprilie 2005 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, la această adresă.
De remarcat că cererea de apel depusă la data de 23 mai 2005 de reclamanta SC S.M.I. SRL Bucureşti, prin avocat, nu precizează o altă adresă a apelantei, raportat la cea existentă iniţial în cererea adresată instanţei de fond (dosar nr. 808/2005 al Curţii de Apel Braşov, secţia comercială).
Apar nejustificate criticile formulate în cererea de recurs în sensul că reclamanta a fost citată pentru termenul din 4 octombrie 2005 când a fost soluţionat apelul la o adresă greşită, respectiv cea din Bucureşti, Calea Giuleşti, deoarece au fost respectate precizările adresei din cererea de chemare în judecată. Astfel, s-a dat o eficienţă juridică dispoziţiilor imperative cuprinse în art. 98 C. proc. civ., conform cărora schimbarea domiciliului unei părţi în timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţă instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea domiciliului.
Amplu documentat şi bine argumentat instanţa de apel a expus toate aspectele juridice care au condus la anularea ca netimbrat a apelului reclamantei, în esenţă împrejurarea că deşi legal citată cu menţiunea de a plăti taxa judiciară de timbru în cuantumul legal, nu s-a conformat acestei dispoziţii.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC S.M.I. SRL Bucureşti, nefiind îndeplinite nici una din cerinţele dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., urmând a menţine ca legală şi temeinică Decizia nr. 153/ Ap din 4 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC S.M.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 153 din 4 octombrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 584/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 569/2006. Comercial → |
|---|
