ICCJ. Decizia nr. 1116/2007. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 392 din 10 martie 2006, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta SC T.C.I. SRL având ca obiect obligarea pârâtei SC L.I. SRL la înlocuirea cablului tip ACYABY 3 x 35 + 16 mm în lungime de 120 cm și la plata sumei de 90.000.000 lei reprezentând despăgubiri și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2.086 RON despăgubiri.
în motivarea sentinței s-a reținut că pârâta, în baza unui proiect, a executat lucrarea de alimentare cu energie electrică a beneficiarului SC L.O. SRL, punct Dumbrava ocazie cu care a secționat cablul de alimentare cu energie electrică a sediului reclamantei, culpa pârâtei în calitate de constructor constând în faptul că nu a solicitat proiectantului predarea efectivă a traseului și că a efectuat săpătura mecanizat iar nu manual cum s-a prevăzut în proiect.
în limita dovezilor administrate, pârâta a fost obligată la despăgubiri în sumă de 2.086 RON reprezentând contravaloarea înlocuirii cablului electric.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 229 din 31 octombrie 2006, a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de reclamantă și a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă.
Cu privire la primul apel s-a făcut aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificată privind taxele judiciare de timbru.
Cel de-al doilea apel, al pârâtei, a fost respins, ca nefondat, instanța înlăturând, pe baza probelor administrate, criticile apelantei cu privire la lipsa notificării la înlocuirea cablului deteriorat, a culpei reclamantei în nerespectarea adâncimii legale de plantare a cablului și în neevidențierea în proiect a cablului de alimentare cu energie electrică.
în contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC L.I. SRL pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând, pe fond, respingerea acțiunii.
Dezvoltând criticile, recurenta arată că:
1. instanța de apel a depășit limitele cadrului procesual vorbind despre aspecte străine de natura pricinii și de vinovăția unor persoane care nu sunt părți în proces, deși reține numai culpa exclusivă a recurentei în plata prejudiciului (304 pct. 7 C. proc. civ.).
2. lipsa motivării în drept a deciziei și sentinței (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recursul nu este fondat.
1. în motivarea deciziei, instanța de apel a reținut culpa pârâtei arătând care sunt faptele prejudiciabile și probele în dovedirea lor. Decizia atacată nu cuprinde motive contradictorii și nici străine de natura pricinii, cum greșit susține recurenta, referirea sa la cadrul procesual și terțe persoane responsabile reprezentând redarea conținutului raportului de expertiză efectuat în apel ca argument pentru înlăturarea acestuia, așa încât, motivul fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primit.
2. Critica cu privire la lipsa motivării în drept a deciziei a fost greșit încadrată de recurentă în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care referă la lipsa de temei legal ori la încălcarea sau aplicarea greșită a legii, încadrarea corectă a acesteia fiind tot în art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Decizia atacată nu cuprinde, în adevăr motivarea în drept, dar această creanță nu este sancționată cu nulitatea câtă vreme decizia cuprinde motivarea în fapt, pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., neoperând nici o distincție între aceste categorii de motive, și cât timp instanța de control judiciar poate suplini carența, ca în cazul de față, când răspunderea recurentei - pârâte pentru prejudiciul cauzat prin propria faptă se întemeiază pe dispozițiile art. 998 C. civ.
Așa fiind, față de cele ce preced, înalta Curte de Casație și Justiție, a respins recursul declarat ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 598/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 693/2007. Comercial → |
|---|
