ICCJ. Decizia nr. 2099/2007. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2099/2007
Dosar nr. 5859/42/2006
Şedinţa publică din 31 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 886 din 13 iunie 2006 a Tribunalului Buzău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei SC S.P. SRL Buzău iar pârâta SC I. SA a fost obligată la plata sumei de 924.682.439 lei (ROL) reprezentând garanţia de bună execuţie, plus 41.592.628 lei (ROL) dobânda legală aferentă calculată pe perioada 16 iunie 2005 – 22 decembrie 2005.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă în parte şi cererea reconvenţională formulată de pârâtă iar reclamanta a fost obligată la plata sumei de 893.600.900 lei (ROL) cu titlu de penalităţi de întârziere, fiind respinsă cererea acesteia cu privire la dobânzile datorate pentru nefacturarea garanţiei de bună execuţie.
În final s-a dispus compensarea creanţelor reciproce până la concurenţa sumei de 893.600.900 lei (ROL) cât şi a cheltuielilor de judecată, datorate reciproc, până la concurenţa sumei de 4.282,3 lei (RON).
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere obligaţiile asumate de părţi prin contractul de subantrepriză încheiat între părţi la 3 iunie 2003, având ca obiect executarea lucrărilor de consolidare reabilitare a şcolilor generale din comunele Focsanei, Pitulicea şi Vadu-Paşii, neexecutarea lor în termenele convenite şi nerespectarea condiţiilor de plată, stipulate în contract.
Apelul declarat de reclamanta pârâtă SC S.P. SRL împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 239 din 14 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel a reţinut că apelanta a criticat admiterea cererii reconvenţionale şi acordarea penalităţilor de întârziere pe care nu le datora, opinie neîmpărtăşită de instanţă cu motivarea că acestea erau stipulate în contract şi corect au fost acordate de instanţa de fond deoarece lucrările au fost executate cu întârziere de către reclamantă, întârzieri de 38 zile (Vadu Paşii), 53 zile (Focsanei) şi 58 zile (Pitulicea).
Cât priveşte incidenţa dispoziţiilor HG nr. 273/1994 hotărâre de aprobare a Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, instanţa de apel a reţinut că aceste dispoziţii nu pot fi invocate de apelantă întrucât procesele verbale de recepţie s-au încheiat între pârâtă, antreprenor şi beneficiarii lucrărilor, apelanta reclamantă nefiind semnatara acelor procese-verbale.
Nemulţumită de această decizie reclamanta SC S.P. SRL a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta invocă greşita înlăturare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 30 din HG nr. 273/1994 de aprobare a Regulamentului de recepţie a lucrărilor, dispoziţii potrivit cărora după recepţia lucrărilor de către beneficiar nu se mai pot solicita penalizări, diminuări de valori ori alte asemenea sume decât cele consemnate în procesul verbal de recepţie, excepţie făcând viciile ascunse descoperite în termen legal.
Câtă vreme beneficiarii lucrărilor nu au stipulat în procesele verbale de recepţie încheiate cu pârâta cererea de penalităţi şi nu au invocat nici o întârziere în lucrări, pârâta nu poate pretinde de la subantreprenor aceste penalităţi.
Chiar dacă ea nu a fost prezentă la recepţia lucrărilor cele consemnate în respectivele procese-verbale îi sunt opozabile, deoarece, în cazul în care anumite lucrări ar fi trebuit remediate, ea era cea care ar fi trebuit să le execute.
De asemenea, contractul de subantrepriză este un contract derivat din contractul de antrepriză, în el fiind preluate clauzele din contractul principal cu privire la termenele de execuţie, termene pe care, ulterior, pârâta, în acord cu beneficiarul, le-a prelungit fără a aduce la cunoştinţa subantreprenorului acest fapt.
În consecinţă, a solicitat înlăturarea penalităţilor şi a compensării, solicitând respingerea cererii reconvenţionale.
La termenul de astăzi recurenta a depus contractul adiţional la contractul cadru încheiat între beneficiar şi pârâtă şi contractul din 29 mai 2003 încheiat între aceştia.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul reclamantei este întemeiat urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Prin cererea reconvenţională pârâta reclamantă a solicitat obligarea reclamantei la plata penalităţilor de întârziere de 0,2 % invocând neexecutarea la termen a lucrărilor de către subantreprenor, penalităţi acordate de instanţe cu motivarea că ele sunt stipulate în contract.
Instanţa de apel nu a primit apărările reclamantei privind incidenţa art. 30 din HG nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii, considerând că aceste norme sunt aplicabile doar în raporturile dintre beneficiar şi antreprenor nu şi faţă de subantreprenor.
Potrivit acestor dispoziţii, art. 30 din HG nr. 273/1994 „după acceptarea recepţiei de către investitor cu sau fără obiecţii, acesta nu mai poate emite alte solicitări de remedieri de lucrări, penalizări, diminuări de valori şi altele asemenea decât cele consemnate în procesul verbal de recepţie" excepţie făcând viciile ascunse descoperite în termenul stabilit prin lege.
În speţă, lucrările au fost recepţionate de beneficiar fără nici o obiecţiune sau pretindere de penalităţi pentru întârziere, aceste procese-verbale certificând faptul, conform art. 1 din Regulament, că executantul şi-a îndeplinit obligaţiile în conformitate cu prevederile contractului şi ale documentaţiei de execuţie.
Chiar dacă recurenta nu a fost prezentă la recepţia lucrărilor nu se poate susţine că nu îi este opozabil deoarece, potrivit art. 20 din contractul de subantrepriză toate clauzele din contractul încheiat între investitor şi antreprenorul general sunt valabile pentru subantreprenor, ele făcând parte integrantă din contractul de subantrepriză.
În consecinţă, câtă vreme la recepţia lucrărilor beneficiarul nu a invocat întârzieri în executare şi penalităţi de la antreprenorul general, penalităţi stipulate în art. 49.1 din contract, antreprenorul nu poate pretinde de la subantreprenor penalităţi, deoarece s-ar îmbogăţi fără justă cauză, chiar dacă acestea, la rândul lor, erau stipulate şi în contractul de subantrepriză.
În consecinţă, curtea apreciază că atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel greşit au înlăturat apărările reclamantei şi au considerat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 30 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 273/1994, admiţând cererea reconvenţională a pârâtei şi acordând penalităţi.
În considerarea celor expuse curtea va admite recursul reclamantei în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica Decizia din apel în sensul admiterii apelului aceleeaşi părţi şi schimbării în parte a sentinţei de fond cu privire la cererea reconvenţională pe care o va respinge în totalitate, înlăturând, în consecinţă şi compensările dispuse atât cu privire la creanţe cât şi cu privire la cheltuielile de judecată, la acordarea cărora pârâta reclamantă nu mai este îndreptăţită.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei privitoare la soluţionarea acţiunii principale şi cheltuielile de judecată aferente, soluţia instanţei de fond pe acest aspect neformând obiectul căilor de atac.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., intimata pârâtă va fi obligată la 8.168,2 lei către recurentă, suma reprezentând cheltuielile de judecată din apel şi recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S.P. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 239 din 14 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică Decizia din apel în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei nr. 886 din 13 iunie 2006 a Tribunalului Buzău.
Schimbă în parte sentinţa de fond în sensul că respinge cererea reconvenţională şi înlătură menţiunile privind compensarea creanţelor şi a cheltuielilor de judecată.
Păstrează restul dispoziţiilor sentinţei.
Obligă intimata la 8.168,2 lei, cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2342/2007. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1998/2007. Comercial → |
|---|
