ICCJ. Decizia nr. 1015/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1015/2008
Dosar nr. 1093/97/2007
Şedinţa publică de la 12 martie 2008
Reclamanta SC R. SA Deva prin lichidator judiciar Q. SPRL a solicitat obligarea pârâtei C.N.C.A.F. M. SA DEVA, filiala BĂLAN, la plata sumei de 168.054,05 lei, din care 109.979,90 lei preţ neachitat şi 58.074,15 lei dobândă de referinţă.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a vândut pârâtei mai multe sortimente de marfă în 2002 şi că dreptul la acţiune nu este prescris deoarece datoria a fost recunoscută şi prin efectuarea de plăţi parţiale în data de 9 septembrie 2005 şi în data de 13 decembrie 2005.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa nr. 790 din 16 mai 2007, a admis acţiunea, a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de 109979,90 lei preţ neachitat şi 58.074,15 lei dobândă legală calculată până în luna august 2006 inclusiv.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că părţile au avut raporturi contractuale comerciale însă pârâta a achitat doar suma de 5000 lei la 9 septembrie 2005 şi 2500 lei la data de 13 decembrie 2005, din valoarea mărfurilor primite, rămânând neachitată suma de 109.979,90 lei.
Prin efectuarea plăţii parţiale pârâta a recunoscut datoria astfel că s-a întrerupt prescripţia.
Procedura de conciliere a fost apreciată ca fiind îndeplinită conform dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., faţă de convocarea expediată la 5 februarie 2007, primită la 9 februarie 2007 şi care viza întâlnirea pentru conciliere la data de 26 februarie 2007.
În cauză au fost aplicate dispoziţiile art. 1361 – art. 1363 C. civ. şi art. 43 C. com., cât şi O.G. nr. 9/2000.
În apelul pârâtei, Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia comercială nr. 47 din 7 septembrie 2007, a respins, ca nefondat, acest apel reţinând că pârâta a achitat doar parţial factura nr. 3667/185/2003 prin intermediul SC C.R. SA, la data de 9 septembrie 2005, astfel că în mod corect s-a considerat la fond că termenul de prescripţie a fost întrerupt.
Nici critica privind modul de calcul al dobânzii legale nu a fost apreciată ca întemeiată.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă care invocă dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că a fost încălcat art. 129 alin. (5) C. proc. civ., de către instanţa de apel care nu a cercetat cauza sub toate aspectele sale.
Recurenta mai arată că dovada pretenţiilor îi incumbă reclamantei potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ. şi acesta nu a probat pretenţiile.
O altă critică se referă la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 7201 alin. (3) C. proc. civ., procedura concilierii nefiind respectată.
Pârâta mai arată că, în mod greşit s-a considerat că factura nr. 3667185 din 3 aprilie 2002 nu este prescrisă.
Recursul este nefondat pentru următoarele motive:
În ceea ce priveşte procedura de conciliere, se constată că la dosarul de fond, a fost depusă, în original confirmarea de primire care poartă menţiunea că a fost primită expedierea solicitării de conciliere la data de 9 februarie 2007, iar data concilierii era 26 februarie 2007 astfel că instanţele au stăruit în aflarea adevărului îndeplinirii procedurii de conciliere respectându-se dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 7201 alin. (3) C. proc. civ.
Dovada pretenţiilor reclamantei s-a făcut cu facturile depuse şi calculul necontestat al dobânzii.
În aceste condiţii rezultă că au fost respectate dispoziţiile art. 1169 C. civ.
Referitor la prescripţia facturii nr. 3667185 din 3 aprilie 2003 se constată că recurenta indică o dată eronată respectiv un alt an, 2002 în loc de 2003 susţinând în mod greşit că această factură ar fi prescrisă. Corect a reţinut instanţa de apel că prescripţia a fost întreruptă prin plata sumelor de 5000 lei la 9 septembrie 2005 şi la 13 decembrie 2005 aplicându-se dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 judicios.
Negăsindu-se întemeiate criticile formulate în recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.N.C.A.F. M. SA DEVA, filiala Bălan SA împotriva deciziei comerciale nr. 47/ A din 7 septembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 102/2008. Comercial. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 100/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
