ICCJ. Decizia nr. 103/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 103/2008
Dosar nr. 216/39/2007
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC L.T. SRL cu sediul în localitatea Mănăstirea Humorului a chemat în judecată pe pârâta SC H. SA cu sediul în localitatea Gura Humorului solicitând obligarea pârâtei să emită factură fiscală pentru penalităţile pretinse în contractul din 2003 şi plata daunelor cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere până la emiterea facturii fiscale.
Tribunalul Suceava, prin sentinţa nr. 4132 din 6 decembrie 2006, a respins ca neîntemeiată acţiunea, considerând că prevederile contractuale nu cuprindeau obligaţia pârâtei, ca în cazul în care reclamanta nu plătea în termen preţul produselor livrate, să emită factură fiscală pentru penalităţile stabilite în contract.
Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 57 din 4 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul reclamantei; reţinând, în esenţă că lipsa obligaţiei pârâtei de a emite factură fiscală pentru penalităţile de întârziere, care nu a fost prevăzută în contract şi nici în actele normative privind activitatea financiară şi contabilă.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţele de fond au greşit interpretarea şi aplicarea legii, cerinţa pentru emiterea facturii fiscale pentru penalităţile de întârziere, fiind stabilită prin Legea nr. 82/1991 (art. 4 alin 1) prin H.G. nr. 831/1997 pct. V din Anexa 1. C precum şi prin Ordinul nr. 2226/2006, acte normative ce obligau la emiterea facturii fiscale.
Recursul este insuficient timbrat şi va fi anulat.
Prevederile art. 1 şi 20 din Legea nr. 146/1997 şi cele ale art. 9 din O.U.G. nr. 32/1995 stabilesc obligaţia plăţii anticipate a taxelor de timbru, pentru cererile adresate instanţelor judecătoreşti, sub sancţiunea anulării acestora.
Citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 19 lei, recurenta nu s-a conformat obligaţiei legale, astfel încât nefiind legal învestită cu soluţionarea unei cereri instanţa de recurs nu poate analiza criticile aduse hotărârilor judecătoreşti atacate.
Aşa fiind, în temeiul textelor de lege citate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula ca insuficient timbrat recursul declarat împotriva Deciziei nr. 57 din 4 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta SC L.T. SRL Mănăstirea Humorului împotriva Deciziei nr. 57 din 4 iunie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1180/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 102/2008. Comercial. Evacuare. Recurs → |
|---|
