ICCJ. Decizia nr. 1123/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1123/2008
Dosar nr. 9444/1/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 42 din 2 aprilie 2007 a respins excepţia necompetenţei acestei instanţe invocată de pârâta SIF M. Bacău şi a admis excepţia prescripţiei invocată de aceiaşi pârâtă şi în consecinţă a respins ca prescrisă acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. cu sediul social în Bucureşti împotriva pârâtei SIF M. Bacău cu sediul social în Bacău, judeţul Bacău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei SIF M. la plata sumei de 300.000 mărci germane reprezentând valoarea obligaţiei de plată rezultată din avalizarea de către SIF M. a biletelor la ordin emise de SC R.T. SRL, societate preluată de A.V.A.S. prin contractul de cesiune de creanţă din 21 iulie 1999 încheiat cu B. SA.
Prin întâmpinare, pârâta SIF M. Bacău a invocat următoarele excepţii:
- excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău, considerând că în cauză nu există active bancare, reclamanta invocând existenţa contractului de credit încheiat de debitoare cu B. SA;
- inadmisibilitatea acţiunii, neexistând temei legal în baza căruia avalistul poate să răspundă când titlul cambial este declarat nul;
- inopozabilitatea biletelor la ordin invocate de reclamantă, bilete care nu au fost semnate de reprezentantul legal al fostului F.P.P. II Moldova;
- excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a fostului F.P.P. II Moldova de a încheia acte de fidejusiune, neavând competenţa potrivit obiectului de activitate;
- B. SA a lucrat cu rea credinţă, a diminuat şansele de recuperare a creanţei, nu a asigurat existenţa garanţiilor pentru obligaţia principală, a încălcat normele juridice pentru acordarea creditelor în valută şi prin aceasta a făcut imposibilă acţiunea în regres în situaţia în care avalistul ar fi plătit creanţa;
- prescripţia creanţei în raport de termenul de 3 ani pentru creanţele care izvorăsc din titluri cambiale.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi faptul că o parte din excepţiile invocate sunt peremptorii, absolute şi de ordine publică, ele au fost puse în discuţia părţilor.
Analizând excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel, instanţa a apreciat că este nefondată şi a respins-o, deoarece potrivit art. 45 din OUG nr. 51/1998 cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S. sunt de competenţa Curţii de Apel, în a cărei rază teritorială se află sediul sau domiciliul pârâtului.
Excepţia prescripţiei a fost găsită fondată.
Pârâta a susţinut că termenul de prescripţie este cel aplicabil acţiunilor cambiale, prevăzute de art. 94 din Legea nr. 58/1934, respectiv de 3 ani şi că acesta curge de la data scadenţei biletelor la ordin.
Reclamanta a susţinut că termenul de prescripţie este cel prevăzut de art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, respectiv de 7 ani.
Atât apărările reclamantei cât şi cele ale pârâtei au fost înlăturate.
S-a apreciat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 deoarece acţiunea este fundamentată pe art. 1652, art. 1662 C. civ. şi art. 42 C. com., aşa încât termenul de prescripţie este cel prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, respectiv termenul general de prescripţie de 3 ani. Dacă termenul de prescripţie curge de la data la care reclamanta apreciază că s-a născut dreptul la acţiune (data încheierii contractului de cesiune) pe considerentul că de la această dată A.V.A.S. avea posibilitatea fie să valorifice biletele la ordin, fie să pornească o acţiune cambială pentru obţinerea unui titlu executor, termenul s-a împlinit în 2002 (calculat din 1999).
Chiar dacă s-ar fi apreciat că dreptul la acţiune nu s-a născut la data indicată de reclamantă (ceea ce ar însemna ca instanţa să acorde mai mult decât s-a cerut) şi s-ar îmbrăţişa teoria potrivit căreia dreptul la acţiune s-a născut când reclamanta a rămas fără posibilitatea de a valorifica biletele la ordin (aceasta fiind dată când biletul la ordin a fost constatat nul prin hotărâre judecătorească irevocabilă) termenul de prescripţie de 3 ani era împlinit la data formulării acţiunii.
Împotriva sentinţei civile nr. 42 din 2 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, care în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune iar în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ. casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, în esenţă, că biletul la ordin fiind scadent la 22 mai 1997, dreptul B. SA de a cere executarea silită nu era prescris la data încheierii contractului de cesiune de creanţă din 21 iulie 1999, iar pentru că termenul de prescripţie nu se împlinise, devin aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, referitoare la termenul special de prescripţie de 7 ani. Calculul termenului special de prescripţie de 7 ani se face de la data preluării creanţei A.V.A.S. asupra debitorului cedat SC R.T. SRL prin contractul de cesiune de creanţă din 21 iulie 1999.
Intimata - pârâtă SIF M. Bacău a depus întâmpinare, motivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul A.V.A.S., pentru următoarele considerente:
Prin contractul de cesiune de creanţă din 21 iulie 1999 încheiat între B. SA în calitatea de creditor cedent şi A.V.A.S. în calitate de cesionar, a fost cesionată de către cedentul B. SA şi preluată de către cesionarul A.V.A.B. creanţa faţă de debitorul cedat SC R.T. SRL Bacău, rezultată din titlurile de creanţă menţionate şi identificate în anexa la prezentul contract.
Conform deciziei comerciale nr. 511 din 19 mai 2003 pronunţată de Curtea de Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admis recursul declarat de avalistul SIF M. Bacău în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti (în baza contractului de cesiune de creanţă din 18 iulie 1999 încheiat cu B. SA Bucureşti) şi s-a constatat nulitatea biletului la ordin emis la 22 mai 1996 de SC R.T. SRL Bacău pentru suma de 300.000 mărci germane.
Cererea de chemare în judecată a reclamantei A.V.A.S. Bucureşti are temei de drept dispoziţiile art. 969, art. 1652, art. 1663 C. civ., art. 42 alin. (2) şi art. 46 - art. 55 C. com. şi OUG nr. 51/1998, fiind precizat că ea se deosebeşte de temeiul juridic al opoziţiei la executare care se regăseşte în prevederile Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin.
Este adevărat că potrivit art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998, republicată, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.
Aşa cum, în mod constant jurisprudenţa a stabilit, în asemenea situaţii este vorba de prescripţia dreptului la acţiune exercitată în vederea obţinerii titlului executoriu (prescripţia de 3 ani) şi nu prescripţia de a cere executarea silită (prescripţia de 7 ani) deoarece în speţă reclamanta A.V.A.S. nu are un titlu executoriu valabil şi urmăreşte prin susţinerea prezentei acţiuni constituirea lui.
Termenul de prescripţie extinctivă desemnează intervalul de timp, stabilit de lege înlăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune în sens material sub sancţiunea pierderii acestui drept. Conform art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Termenul de prescripţie extinctivă, având caracter general, aplicabil raporturilor juridice obligaţionale (cele care au în conţinutul lor drepturi de creanţă şi îndatoririle corelative), este de 3 ani, fiind instituit de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
În consecinţă, corect a reţinut instanţa de fond, că termenul de prescripţie este de 3 ani şi că nimic nu a împiedicat reclamanta ca la data dobândirii dreptului de creanţă să formuleze o acţiune prin care să se constate că avalul dat pe biletul la ordin ar valora cauţiune, fidejusorul având apoi la dispoziţie acţiunea în regres.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 42 din 2 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 42 din 2 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1121/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1127/2008. Comercial → |
|---|
