ICCJ. Decizia nr. 1127/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1127/2008
Dosar nr. 6061/115/2006
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Caraş – Severin la data de 21 septembrie 2006, reclamanta SDFEE E.E.B. SA, sucursala Reşiţa, a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Reşiţa, pentru a fi obligată la plata sumei de 1.473.407,15 ron, din care: 922.384,96 ron cu titlu de energie electrică consumată de pârâtă şi nefacturată în perioada 1 iulie 2005 – 30 octombrie 2005, suma de 56.641,81 ron cu titlu de contravaloare serviciu de distribuţie pentru perioada 1 noiembrie 2005 – 15 decembrie 2006 şi suma de 494.380,38 ron reprezentând costuri cu achiziţia şi serviciile asociate pentru perioada 1 noiembrie 2005 – 15 februarie 2006, cu cheltuieli de judecată în sumă de 32.864,15 ron.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 970 C. civ., art. 12 lit. a) anexa 4 bis din Contractul de furnizare a energiei electrice la marii consumatori finali, industriali şi similari la tarife reglementate.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii comerciale ca nefondată.
Prin sentinţa civilă nr. 575 din 20 martie 2007, pronunţată în cauză de Tribunalul Caraş – Severin, secţia civilă, s-a admis în parte acţiunea comercială formulată de reclamanta SDFEE E.E.B. SA, sucursala Reşiţa, împotriva pârâtei SC T. SA Reşiţa (fostă SC C.S.R. SA) cu sediul în Reşiţa, şi în consecinţă:
A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1.133.741,80 ron cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin necontorizarea energiei active de către Staţia Reşiţa.
A respins restul pretenţiilor solicitate ca nedovedite.
A obligat pârâta să plătească suma de 20.853 ron cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În baza contractului din 29 mai 2000, reclamanta, în calitate de furnizor - vânzător a furnizat energie electrică la locul de consum Platou aparţinând pârâtei – fostă C.S.R. Reşiţa în calitate de consumator - cumpărător.
Prin nota de constatare din 15 februarie 2006, reprezentanţi ai Sucursalei de distribuţie Reşiţa, în prezenţa reprezentantului pârâtei – P.C., procedând la verificarea instalaţiei electrice, pe baza măsurătorilor la bornele contorului au constatat lipsă de tensiune de pe faza S, motiv pentru care s-a apreciat că energia electrică consumată nu a fost corect înregistrată.
Cu adresa din 27 iunie 2006 în vederea recuperării debitului restant calculat, a adresat pârâtei o invitaţie la conciliere directă în temeiul art. 7201 C. proc. civ., înregistrată la unitatea pârâtă la data de 29 iunie 2006.
La această solicitare a fost anexată nota din 15 februarie 2006, precum şi calculul cantităţii energiei electrice nefacturate, calculul contravalorii serviciului de distribuţie, cât şi calculul costurilor cu achiziţia şi serviciile asociat, astfel cum rezultă din procesul de constatare a defectării grupului de măsură de decontare.
Pe de altă parte, pârâta a transmis cu adresa din 5 septembrie 2005 solicitarea sa scrisă pentru rezilierea contractului din 29 mai 2000, astfel încât perioada 6 octombrie 2005 – 30 octombrie 2005 pentru care se solicită obligarea sa la plata cu titlu de energie electrică consumată şi nefacturată ar constitui, în accepţiunea pârâtei, perioadă extracontractuală.
S-a reţinut că la data de 8 august 2006, reclamanta a notificat pârâta prin intermediul executorului judecătoresc pentru plata sumelor solicitate prin acţiune, înţelegând prin aceasta punere în întârziere a pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel pârâta SC T. SA Reşiţa (fostă SC C.S.R. SA Reşiţa), solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii în pretenţii formulată de către reclamanta SC E.E. SA Bucureşti (denumirea anterioară divizării SC D.F.E.E.E.E.B. Reşiţa).
Prin Decizia civilă nr. 176/A/COM din 13 septembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, a respins, ca nefondat apelul declarat de pârâta SC T. SA Reşiţa (fostă SC C.S.R. SA Reşiţa) şi a respins cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de intimata SC E.E. SA Bucureşti.
Instanţa de apel a conchis în sensul că răspunderea juridică a pârâtei - apelante are caracter delictual şi se regularizează conform dispoziţiilor art. 998 – art. 999 C. civ., iar nu pe răspunderea contractuală având caracter special. Aşadar, cele două aspecte invocate de către apelantă şi anume rezilierea contractului din 2000 în cursul anului 2005, respectiv situarea consumaţiunilor de energie după data rezilierii contractului nu pot fi opuse răspunderii civile fondată pe fapta ilicită a prepuşilor acesteia, cunoscând că o astfel de răspundere se întemeiază pe ideea obiectivă de garanţie având rol de apărare împotriva oricărei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen pârâta SC T. SA Reşiţa (fostă SC C.S.R. SA Reşiţa), solicitând admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 176/A/COM din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în dosarul nr. 6061/115/COM/2006 şi rejudecarea în fond a cauzei.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 5, 7 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., pârâta a invocat, în esenţă, următoarele motive:
1) Prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.: Decizia civilă nr. 176/A/COM din 13 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, nu cuprinde calea de atac şi termenul în care se poate exercita, iar lipsa din dispozitiv a acestor menţiuni îi produce o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acesteia.
2) Hotărârea pronunţată cuprinde motive contradictorii de natura pricinii, instanţa de apel oscilând între răspunderea civilă contractuală şi cea delictuală.
3) Hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii: în fapt, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii delictuale civile, nu a încălcat drepturile sau interesele juridice ale intimatei, iar prejudiciul este incert şi nu este urmarea încălcării unui drept subiectiv sau interes legitim al intimatei; în data de 15 februarie 2006, contactul slab nu era semnalizat pe ecranul contorului.
Examinând recursul pârâtei, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
1) Primul motiv de recurs nu este fondat, întrucât în cauză nu pot fi aplicate prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Lipsa acestor menţiuni din hotărâre, ca şi din minută, nu atrage nulitatea hotărârii, deoarece calea de atac şi termenul în care se poate exercita sunt date de lege, şi nu de instanţă, iar omisiunea ori indicarea lor greşită nu lipsesc partea de dreptul de a exercita calea de atac, în termenul prevăzut de lege, cale de atac exercitată, de altfel, de către pârâtă în termenul legal.
2) Este nefondat şi motivul privind oscilarea între răspunderea civilă contractuală şi cea delictuală, întrucât instanţa de apel, deşi face trimitere şi la răspunderea contractuală, îşi întemeiază soluţia pe răspunderea civilă delictuală, în concluzie constatând că răspunderea juridică a pârâtei apelante are caracter delictual şi se regularizează conform dispoziţiilor art. 998 – art. 999 C. civ., iar nu pe răspunderea contractuală, având caracter special.
3) Critica privind neîndeplinirea condiţiilor răspunderii delictuale civile este şi ea nefondată, întrucât instanţa de apel a reţinut în mod corect faptul că dauna care s-a situat în patrimoniul reclamantei are caracter de prejudiciu, cauzat de pârâtă printr-o faptă juridică ilicită a sa, rezultând din neasigurarea pazei juridice corespunzătoare asupra staţiei şi contorului electric, respectiv prin continuarea consumării în mod ocult a unor cantităţi de energie.
Celelalte aspecte invocate, privind expertiza tehnică efectuată şi nota de constatare din 15 februarie 2006 vizează aprecierea probelor administrate şi nu pot face obiectul examinării în calea de atac extraordinară a recursului; mai mult, solicitarea de anulare a raportului de expertiză a fost analizată şi soluţionată de către instanţa de fond la termenul de judecată din data de 13 martie 2007.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul pârâtei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA Reşiţa (fostă SC C.S.R. SA) împotriva deciziei civile nr. 176/A/COM din 13 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1123/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1150/2008. Comercial → |
|---|
