ICCJ. Decizia nr. 1154/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1154/2008
Dosar nr. 2348/100/2006
Şedinţa publică de la 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Maramureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 4553 din 23 noiembrie 2006 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC C. SRL cu sediul social în Baia Mare judeţul Maramureş în contradictoriu cu pârâtele SC C.G. SA, SC A. SRL şi SC D. SRL, toate cu sediul social în Baia Mare judeţul Maramureş, în sensul că a constatat existenţa dreptului de servitute de trecere cu o lăţime de 7 m asupra fondului aservit înscris în CF nr. 13470 Baia Mare, nr. top.2747/17/12/22/12/2 proprietatea pârâtei SC C. SA, constituit în favoarea imobilului înscris în CF nr. 15794 Baia Mare nr. top 2747/17/12/22/8, proprietatea reclamantei.
A fost dispusă intabularea dreptului de servitute de trecere în cele două cărţi funciare.
Au fost obligate pârâtele SC A. SRL şi SC D. SRL, prima proprietară a terenului dominat şi identificat prin CF nr. 17059 Baia Mare, nr. top 2747/17/12/22/22/1 şi a doua proprietară a terenului dominat şi identificat prin CF nr. 16956 Baia Mare, nr. top 2747/17/12/22/6/2 să acorde reclamantei servitute de trecere în lăţimea de 7 m pe calea de acces existentă.
De asemenea, a mai fost obligată pârâta SC C. SA Baia Mare să plătească reclamantei suma de 7.170 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat şi taxă judiciară de timbru.
În fundamentarea acestei soluţii s-a reţinut că reclamanta este proprietara asupra terenurilor identificate prin CF 16663 Baia Mare, nr. top 2747/17/12/22/9; 2747/17/12/22/8 şi CF 16880 Baia Mare nr. top 2747/17/12/22/7.
Pârâta SC C.G. SA, prin întâmpinarea depusă la 7 iunie 2006 a precizat că este proprietara terenului identificat în CF nr. 13470 Baia Mare nr. top 2747/17/12/22/12/2 şi a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Raportul de expertiză tehnică întocmit în dosarul nr. 3126/2006 a expus că terenul proprietatea reclamantului este loc înfundat.
S-a mai probat că terenul este înconjurat de terenuri aflate în posesia altor proprietari.
Între Str. Bazaltului (fostă Mărgeanului) şi terenul proprietatea reclamantei, există drum amenajat (platformă betonată), drum redat cu culoare albastră în anexa nr. 1 a raportului de expertiză şi pe care se desfăşoară şi în prezent accesul reclamantei la calea publică. Acest drum este situat pe proprietatea pârâtei, între punctele A-B-C, numărul topografic pe care este acest drum este 2747/17/12/22/12/2 înscris în CF 13470 Baia Mare în favoarea pârâtei SC C.G. SRL Baia Mare.
Între punctele C-D, drumul este situat pe nr. top 2747/17/12/22/6/2 înscris în CF în favoarea SC D. SRL Baia Mare.
Fondul reclamantei provine din patrimoniul fostei societăţi SC C. SRL care înainte de anul 1990 a organizat un depozit de betonită. Ca depozitul să fie funcţional, acelaşi proprietar a amenajat unicul drum de legătură cu drumul principal pe parcela din CF 13470 Baia Mare nr. top.2747/17/12/22/12/2 proprietatea pârâtei, în prezent succesoare a SC C. SA Baia Mare.
Cu ocazia vânzării activului „Depozit de betonită”, prin executare silită, proprietarul SC C. SA Baia Mare a acordat reclamantei cumpărătoare şi dreptul de trecere pe drumul existent (contract 59 din 19 noiembrie 1998).
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 6 din 27 martie 2000 şi nr. 3122 din 17 noiembrie 2000 SC I.M. SA Baia Mare înfiinţată prin dizolvarea SC C. SA Baia Mare a vândut reclamantei terenurile, terenul proprietatea actuală a acesteia, cu clauza acordării dreptului de servitute pe toate căile de acces în depozitul de materiale.
La data încheierii contractelor, autentificate la notar în data de 5 martie 2001 şi respectiv 20 iunie 2006, s-a omis a se insera clauza privind acordarea servituţii de trecere.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 100 din 24 aprilie 2007, a respins apelul declarat de pârâta SC C.G. SA Baia Mare împotriva sentinţei civile nr. 4553 din 23 noiembrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 2348/100/2006 a Tribunalului Maramureş, pe care a menţinut-o în întregime. A fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta apelantă, precum şi cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedite.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de apelantă în apel a fost respinsă întrucât necesitatea identificării topografice a imobilului asupra căruia urmează să se intabuleze dreptul de servitute a determinat promovarea unei acţiuni în constatare.
Au fost preluate toate argumentele instanţei de fond care au condus la admiterea acţiunii reclamantei SC C. SRL.
Împotriva deciziei civile nr. 100 din 24 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta SC C.G. SA Baia Mare, care în baza art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, având în vedere că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoios al acestuia, deoarece prin nici un act nu s-a transmis servitutea de trecere pe un anumit traseu şi pe o lăţime de 7 m.
Deşi a fost propusă o altă variantă de acces cu o lăţime de 3 m (varianta 3 din Raportul de expertiză), instanţele nu s-au pronunţat asupra acestui aspect.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a mai evocat şi împrejurarea că rezilierea contractului nr. 59/1998 pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale este singurul temei al imposibilităţii de intabulare a dreptului de proprietate şi a servituţii de trecere în CF în favoarea reclamantei.
Intimatele pârâte SC A. SRL şi SC D. SRL au depus întâmpinare prin care au cerut respingerea recursului, iar intimata-reclamantă SC C. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat la rândul ei respingerea aceluiaşi recurs.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC C.G. SA pentru următoarele considerente.
Din verificarea documentaţiei, rezultă fără echivoc, că prin cererea de chemare în judecată, aşa cum a fost ea precizată la data de 10 mai 2006, s-a cerut instanţei constatarea existenţei dreptului de servitute de trecere în lăţime de 7 m asupra fondului dominant, înscris în CF 13470 Baia Mare, nr. top.2747/17/12/22/2 proprietatea pârâtei, constituit în favoarea imobilului înscris în CF nr. 15794 Baia Mare, nr. top 2747/17/12/22/8 şi să dispună intabularea în cele două cărţi funciare a dreptului de servitute, în baza art. 624 C. civ.
S-a evocat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 59/19 noiembrie 1998 încheiat cu SC C. SA a fost cumpărat, în cadrul procedurii silite a acestei societăţi, imobilul cuprins din depozit de betonită şi teren în suprafaţă de 4138 mp, imobil care se identifică în CF 15794 Baia Mare, nr. top 2747/17/12/22/8.
Prin acelaşi contract, SC C. SA a acordat servitute de trecere în favoarea cumpărătorului, asupra terenului, cale de acces spre activul cumpărat.
Amplu documentat, prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert ing. A.A., s-a evidenţiat că terenul identificat prin CF 16663 Baia Mare nr. top.2747/17/12/22/9, 2747/17/12/22/8 şi CF 16880 Baia Mare nr. top. 2747/17/12/22/7 este loc înfundat, respectiv un teren înconjurat din toate părţile de terenuri aflate în proprietatea altor persoane, nu are nici o ieşire la drumul public sau dispune de posibilităţi de acces la drumul public obiectiv insuficiente chiar şi în ipoteza unei valorificări maxime a lor de către proprietar. Conform schiţelor şi actelor de proprietate, terenul reclamantei este înconjurat la vest de terenul pârâtei, la nord de SC F.Z., la est de terenul Primăriei Baia Mare şi la sud de Calea Ferată.
În acest context, justificat s-a constatat existenţa dreptului de servitute de trecere şi intabularea lui în cele două cărţi funciare.
Este adevărat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 978 din 5 martie 2001 la B.N.P. V.M.B. din Baia Mare încheiat între SC I.M. SA în calitatea de vânzător şi SC C. SRL în calitatea de cumpărător, vizând terenul în suprafaţă de 4138 mp sub nr. top.2747/17/12/22/8 s-a omis a se insera clauza privind acordarea servituţii de trecere, dar acest drept nu poate fi pierdut de reclamantă, fiind dată eficienţă juridică dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 7/1996, dreptul expus anterior fiind opozabil tuturor şi fără înscrierea în CF atunci când provine din executarea silită.
Este de necontestat, că potrivit art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Acţiunea reclamantei ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă sub aspectul elementelor ei structurale, precum şi al funcţiilor ce-i revin, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. Doctrina, într-o clasificare relativ completă şi larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de reclamant, dar şi de natura soluţiei instanţei, distinge între acţiuni în realizarea dreptului, acţiuni în constatarea existenţei sau inexistenţei dreptului şi acţiuni în constituire sau transformare.
Acţiunea în constatare are ca scop consacrarea judecătorească a existenţei dreptului reclamantei (acţiunea în constatare pozitivă) sau a inexistenţei dreptului pârâtului (acţiunea în constatare negativă). Este necesar, pentru exercitarea acţiunii în constatare îndeplinirea cumulativă a condiţiilor ca partea să nu poată cere realizarea dreptului, să justifice un interes şi să nu se urmărească constatarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt. Astfel acţiunea în constatare, în speţă, a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate posibilităţile procedurale pe care reclamantele le au pentru a-şi realiza drepturile lor.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge, ca nefondat ,recursul pârâtei SC C.G. SA Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 100 din 24 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.G. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 100 din 24 aprilie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1120/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 1248/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
