ICCJ. Decizia nr. 1120/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 1120/2008

Dosar nr. 77/83/2006

Şedinţa publică de la 19 martie 2008

Asupra recursurilor de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 100 din 8 martie 2007, Tribunalul Satu Mare a admis acţiunea comercială formulată de SC N. SA, cu sediul în Carei, B-dul 25 Octombrie, împotriva pârâţilor C.L. Carei şi M.F.P. pentru S.R. reprezentat de D.G.F.P. Satu Mare, P-ţa Romană, judeţul Satu Mare şi în consecinţă, a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie – cantina Liceului Industrial, înscris în C.F. nr. 9857 Carei nr. top.1715/34.

S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantei în C.F. în sensul de mai sus, dispunând totodată radierea dreptului de proprietate al S.R. de sub B. 1 respectiv a dreptului de administrare directă al I.C.S.M. Carei de sub B.3, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, imobilul din litigiu, cantina Liceului Industrial nr. 2 Carei, este înscris în C.F. nr. 9857 nr. top.1715/34 a localităţii Carei, asupra cantinei fiind proprietar S.R., I.C.S.M. Carei cu drept de administrare directă, iar asupra terenului este proprietară reclamanta.

Din actele justificative depuse, respectiv adresa nr. 3207 din 3 octombrie 2005 emisă de Primăria Carei rezultă că reclamanta plăteşte impozit atât pentru clădire cât şi pentru teren.

Susţinerile pârâtelor că imobilul face parte din domeniul public al municipiului Carei au fost contrazise de adresa nr. 140 din 20 februarie 2007 a P.M. Carei, adresă din care rezultă că această clădire nu este cuprinsă în inventarul domeniului public al municipiului Carei, la data întocmirii inventarului în anul 1999 şi nu se află în administrarea Consiliului local.

Prin decizia nr. 172 din 24 iunie 1991 a Prefecturii Judeţului Satu Mare în baza Legii nr. 15/1990 s-a dispus organizarea Î.C.S.M. Carei ca societate comercială de stat pe acţiuni sub numele de SC N. SA Carei.

A.V.A.S. Bucureşti a înstrăinat prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. DSM 32 din 21 decembrie 1999 reclamantei un pachet de acţiuni reprezentând 39,95 % din capitalul social al SC N. SA Carei.

Conform datelor şi a situaţiei patrimoniului instanţa a reţinut că imobilul din litigiu se află în patrimoniul reclamantei, de altfel toate imobilele cu destinaţie de spaţii comerciale din Carei la acea dată au fost în proprietatea SC N. SA Carei, astfel cum rezultă din contractul de privatizare.

Din probatoriul administrat, instanţa a reţinut că acţiunea reclamantei este fondată, iar în baza art. 111 C. proc. civ., a admis-o conform dispozitivului, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul C.L.M. Carei, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi rejudecând cauza spre judecare, respingerea, ca nefondată, a acţiunii intimatei reclamante.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 88 din 26 iunie 2007, a respins apelul, ca nefondat, apreciind sentinţa atacată drept legală şi temeinică.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, C.L. Carei şi S.R. prin M.E.F. – D.G.F.P.M. Satu Mare, solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

În recursul C.L. Carei se critică hotărârea instanţei de apel, motive ce se încadrează în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., pentru că, la fel ca şi instanţa de fond, a pronunţat o hotărâre nelegală întrucât plata impozitului pe clădire nu-i poate conferi reclamantei un drept de proprietate, imobilul face parte din domeniul privat al municipiului şi a făcut parte din baza materială a I.Ş.J. cu destinaţia de cantină a liceului industrial iar instanţele, printr-o acţiune în constatare, au împroprietărit-o pe reclamantă cu respectivul imobil la care nu avea nici un fel de vocaţie.

În recursul său, S.R., prin M.E.F., critică decizia atacată pentru motive ce pot fi încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. şi care constau în aceea că în cartea funciară este întabulat dreptul de proprietate al Statului român şi, după aceea, doar dreptul de administrare al reclamantei şi că, drept titlu al său de proprietate asupra clădirii, reclamanta a depus în probaţiune contractul de vânzare de acţiuni, contract prin care nu s-a putut transmite şi nu s-a transmis un drept de proprietate asupra imobilului ci doar asupra acţiunilor. Ca atare acest contract nu reprezintă un titlu care să justifice dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu de către reclamantă şi, drept urmare, instanţele nu aveau nici un temei legal în baza căruia ar fi putut să reţină că reclamanta ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra respectivului imobil.

Examinând recursurile declarate în cauză de pârâţi, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:

Acţiunea în constatare nu urmăreşte realizarea dreptului ci numai constatarea existenţei dreptului reclamantului sau neexistenţei dreptului pârâtului, ea având, potrivit art. 111 C. proc. civ., un caracter subsidiar care face ca să nu poată fi primită decât dacă reclamantul nu poate cere realizarea dreptului. În situaţia în care se cere constatarea unui drept iar pârâtul depune un act prin care i s-au constituit drepturi proprii, reclamantul nu poate valorifica acţiunea în constatare ci trebuie ca, printr-o acţiune în realizare, să dovedească titlul său şi să solicite anularea actului pârâtului.

În cauză reclamanta nu a produs titlul său pentru a face dovada dreptului de proprietate asupra clădirii în condiţiile în care, în cartea funciară, este întabulat dreptul de proprietate al Statului Român şi deci nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acţiunii în constatare, conform art. 111 C. proc. civ. Dimpotrivă, prin demersul său, reclamanta tinde ca în acest litigiu să obţină un titlu, pe această cale, şi, pe cale de consecinţă, recunoaşterea dreptului său.

Celelalte capete ale cererii reclamantei, care vizează radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al S.R. şi dispoziţia de întabulare în cartea funciară a dreptului reclamantei, sunt strâns legate de primul capăt al cererii şi au caracterul unor cereri în realizare, cereri care, în lipsa dovezii titlului, nu au un fundament legal.

Reclamanta nu a făcut dovada nici a titlului său asupra imobilului şi nici măcar cea a epuizării tuturor căilor legale de obţinere a acestui titlu şi invocă prevederile Legii nr. 15/1990 împotriva S.R. care, în calitate de pârât, îi opune un titlu preconstituit şi întabulat în cartea funciară.

Prin acţiunea formulată şi din modul cum e formulată reclamanta nu tinde la constatarea ci la recunoaşterea dreptului său, scopul său fiind acela de a-şi constitui un titlu de proprietate, iar instanţele îi constituie un titlu asupra imobilului desfiinţând titlul pârâtului, ceea ce nu ar putea face decât, eventual, prin comparare de titluri dar nu pe calea acţiunii în constatare.

Faţă de cele arătate, având în vedere încălcarea de către instanţe a prevederilor art. 111 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să admită recursurile pârâţilor, să modifice decizia atacată şi, admiţând apelurile acestora, să schimbe în tot sentinţa instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii C.L.M. CAREI şi S.R. - prin M.E.F. - prin D.G.F.P. împotriva deciziei nr. 88/C/2007-A din 26 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Modifică decizia, admite apelurile formulate de pârâţi împotriva sentinţei nr. 100 din 8 martie 2007, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acţiunea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1120/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs