ICCJ. Decizia nr. 1341/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1341/2008
Dosar nr. 1510/105/2007
Şedinţa publică din 3 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 17 ianuarie 2007 reclamanta SC A.T.N.R. SRL a chemat în judecată pârâta SC P. SA solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare şi prestări servicii nr. 2077 din 23 decembrie 2004 încheiat între părţi şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că între părţi convenţia încheiată s-a derulat prin îndeplinirea obligaţiilor de către aceasta, iar pârâta deşi a livrat cantitatea de marfă nu a şi montat întreaga suprafaţă de mochetă, fapt ce a condus la pronunţarea sentinţei nr. 9159 din 22 noiembrie 2006 de către Judecătoria Ploieşti prin care a fost obligată la plata penalităţilor de întârziere în sumă de 2.140, 18 Euro.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 513 din 11 aprilie 2007 a respins acţiunea ca nefondată.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că neexecutarea parţială a contractului poate atrage rezoluţiunea, însă doar în cazul în care parte din obligaţia neexecutată este considerată esenţială la încheierea contractului.
Pârâta a livrat şi montat o suprafaţă de 165 mp mochetă din totalul de 250 mp contractată conform procesului-verbal de recepţie preliminară, astfel că în ce priveşte suprafaţa de 85 mp înscrisă nu poate fi considerată esenţială pentru a atrage rezoluţiunea contractului părţilor.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanta a solicitat şi obţinut pe cale judiciară plata de penalităţi pentru aceiaşi culpă în executarea obligaţiilor contractuale.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta arătând că în cauză sunt două culpe: neexecutarea la timp a obligaţiilor şi neexecutarea în totalitate a obligaţiilor motiv pentru care există două evenimente pentru care se angajează răspunderi distincte, cât şi două modalităţi de a răspunde pentru neexecutările arătate, respectiv penalităţi de întârziere şi desfiinţarea contractului pe cale rezoluţiunii.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 186 din 1 octombrie 2007 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că executarea parţială a contractului poate atrage rezoluţiunea, însă doar în cazul în care partea din obligaţia neexecutată este esenţială în încheierea contractului, ceea ce nu este cazul în speţă.
În ce privesc consideraţiile apelantei referitoare la cele două tipuri de răspundere pe care instanţa de fond le-a ignorat, instanţa de apel a reţinut că la capătul IX din contractul de vânzare-cumpărare se prevede că „denunţarea prezentului contract de către cumpărător este interzisă, sub sancţiunea plăţii de către acesta a daunelor interese care vor putea atinge cuantumul valorilor mărfurilor care au fost comandate".
Cu petiţia înregistrată la data de 19 noiembrie 2007 reclamanta a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susţine că în mod eronat instanţa de apel a considerat că nu se poate proceda la repunerea părţilor în situaţia anterioară întrucât mare parte din mocheta contractată a fost montată în urmă cu 2 ani întrucât a dovedit că obligaţiile neexecutate sunt mai mult decât esenţiale pentru executarea contractului.
De asemenea consideră că s-a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor art. IX din contractul încheiat având în vedere că în cauza de faţă există două prejudicii distincte ca urmare a îndeplinirii unei obligaţii cu întârziere şi daune compensatorii reprezentând echivalentul prejudiciului suferit pentru neexecutarea totală a obligaţiei de livrare şi montare a mochetei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1020 C. civ., rezoluţiunea se aplică numai în cazul contractelor sinalagmatice cu executare imediată ca urmare a executării culpabile a obligaţiilor asumate de una din părţi.
Este de principiu că rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii lor .
În materie comercială, pentru a opera instituţia rezoluţiunii se cer a fi întrunite două condiţii de admisibilitate; una din părţi să nu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin neexecutarea să fi fost imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia.
În raport de prima condiţie enunţată s-a stabilit cu valoare de principiu că neexecutarea parţială a contractului poate atrage rezoluţiunea însă doar în cazul în care partea din obligaţia neexcutată este esenţială la încheierea contractului.
În speţă însă intimata a livrat 215 mp mochetă şi a montat o suprafaţă de165 mp din 250 mp contractaţi conform procesului-verbal de recepţie preliminară, situaţie în care nu se poate proceda la repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Aşa cum au reţinut şi instanţele anterioare în cap. IX din contractul încheiat, care reprezintă legea părţilor s-a stipulat că „denunţarea prezentului contract de către cumpărător este interzisă sub sancţiunea plăţii de către acesta a daunelor-interese care vor putea atinge cuantumul valorii mărfurilor care au fost comandate".
Din economia acestui text nu se poate desprinde existenţa vreunui prejudiciu în patrimoniul recurentei-cumpărătoare.
Executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale de către vânzătoare a fost sancţionată conform clauzei penale inserată în convenţia intervenită cu penalităţi de întârziere conform sentinţei nr. 9159 din 22 noiembrie 2006.
Faţă de cele arătate, nu se poate reţine că hotărârea criticată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii astfel că în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.T.N.R. SRL ORADEA, împotriva deciziei nr. 186 din 1 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2008 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1335/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1342/2008. Comercial → |
|---|
