ICCJ. Decizia nr. 1378/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1378/2008
Dosar nr. 567/273/200.
Şedinţa publică din 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1627 pronunţată de Tribunalul Caras Severin la 3 iulie 2007 s-a respins ca prematur introdusă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcţia Apelor Banat în contradictor cu pârâta Primăria Oraşului Oraviţa având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei totale de 275.863,21 lei cu titlu de preţ şi penalităţi de întârziere în plata preţului, fiind respinsă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. întrucât, deşi în cuprinsul cererii de chemare în judecată face referire la cererea emisă în 11 iunie 2006 către pârâtă în scopul concilierii şi la adresa pârâtei din 21 iulie 2006 în care aceasta şi-a exprimat punctul de vedere, înscrisurile menţionate nu au fost depuse la dosar.
Cum dovada realizării procedurii prealabile constituie un fine de neprimire, tribunalul a respins ca prematur introdusă cererea de chemare în judecată în considerarea dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ.
În contra sentinţei a declarat apel reclamanta, critica acesteia privind greşita aplicare de către instanţa de fond a prevederilor art. 7201 C. proc. civ. întrucât din înscrisurile de la dosar rezultă că procedura concilierii s-a realizat, chiar adresa emisă de pârâtă la 21 iulie 2006 confirmând această situaţie.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 225 din 23 octombrie 2007 a admis apelul declarat de reclamantă, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.
În considerentele deciziei s-a reţinut greşita aplicare de către instanţa de fond a prevederilor art. 7201 C. proc. civ. în condiţiile în care din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă realizarea procedurii concilierii, apelanta ataşând în apel înscrisurile la care a făcut referire.
Excepţia prematurităţii prin raportare la dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. a fost invocată din oficiu de instanţă, pârâta neinvocând şi nedovedind vreo vătămare şi chiar dacă la dosar nu s-a depus dovada că de la data primirii convocării au trecut 30 zile, aceasta nu poate avea ca rezultat anularea procedurii ca atare.
În contra deciziei a declarat recurs pârâta, solicitând desfiinţarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei tribunalului.
Recurenta deşi nu indică niciunul din motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., dezvoltarea criticilor formulate permite încadrarea lor în motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., acestea fiind:
- inconsecvenţa în motivare, cât priveşte dovada realizării procedurii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. fără a se lua în considerare susţinerile cu privire la lipsa calităţii procesual pasive;
- interpretarea greşită a art. 7201 C. proc. civ. în sensul că nerespectarea unora dintre prevederile sale nu ar atrage automat nulitatea concilierii ci numai dacă s-ar dovedi o vătămare;
- neluarea în considerare a susţinerilor cu privire la lipsa calităţii procesual pasive.
Opinia intimatei exprimată în întâmpinarea depusă la dosar este în sensul respingerii recursului declarat şi menţinerii deciziei atacate, răspunsul dat de pârâtă prin adresa nr. 877 din 21 iulie 2006 acoperind deplin procedura concilierii şi confirmând că pârâta nu doreşte achitarea sumei datorate.
Opinia Înaltei Curţi
1. Excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile reglementată de art. 7201 C. proc. civ. a fost invocată, nu de către pârâtă ci din oficiu de instanţa de fond, acţiunea fiind respinsă ca prematur introdusă cu motivarea că reclamanta nu a depus înscrisurile de care face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată cu privire la realizarea procedurii prealabile, lipsa dovezii în acest sens fiind un fine de neprimire.
Lipsa dovezii la momentul sesizării instanţei şi care potrivit aceluiaşi text de lege se anexează la cererea de chemare în judecată reprezintă, într-adevăr, un fine de neprimire, dar în cauza de faţă cererea a fost primită şi înregistrată cu ignorarea prevederilor art. 114 C. proc. civ., situaţie în care sancţiunea prematurităţii aplicată de judecătorul fondului, fără minime verificări faţă de conţinutul cererii de chemare în judecată în care se afirmă realizarea procedurii, este contrară prevederilor art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ.
Înscrisurile care, în opinia instanţei de fond ar fi făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile au fost depuse în apel, adresa de răspuns a pârâtei făcând trimitere expres la cererea de conciliere directă asupra debitului de 275.863,21 RON şi cum de la data acestei adrese: 21 iulie 2006 la data sesizării instanţei 1 noiembrie 2006 a trecut cu mult peste termenul de 30 de zile, dovada la care face trimitere art. 7201 alin. (5) C. proc. civ. s-a realizat în aceste condiţii.
Instanţa de apel, în mod corect, a reţinut, aşadar, ca realizată procedura concilierii prevăzută de art. 7201 C. proc. civ., pe care nici recurenta nu o contestă sub aspectul convocării şi comunicării pretenţiilor, stingerea litigiului pe cale amiabilă fiind şi ea manifestă, critica recurentei vizând, de fapt, numai anumite inconsecvenţe în motivarea deciziei prin raportare calitatea sa procesual pasivă care însă din perspectiva art. 304 alin. (7) C. proc. civ. nu poate fi primită.
Referirea instanţei de apel la neinvocarea de către pârâtă a unei vătămări faţă de lipsa confirmării de primire a convocării, dar care nu se contestă a fi primită, are, evident, un caracter tangenţial şi numai lipsa procedurii prealabile, ceea ce nu este cazul în speţă, ar fi pus problema incidenţei art. 105 alin. (2) C. proc. civ. cu privire la neprezumarea vătămării, faţă de faptul că textul art. 7201 C. proc. civ. nu prevede o nulitate expusă.
2. Cât priveşte critica neanalizării excepţiei lipsei calităţii procesual pasive, nici aceasta nu poate fi primită, instanţa de apel procedând corect în raport de prevederile art. 137 C. proc. civ. şi analizând în ordinea de prioritatea excepţia cu privire la regularitatea sesizării instanţei.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu opinie majoritară:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Oraviţa împotriva deciziei nr. 225 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Cu opinia separată a d-nei judecăto.
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Oraviţa împotriva deciziei nr. 225 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul reclamantei, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2008.
Motivarea Opiniei Separate
Având în vedere că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul declarat de intimata pârâtă împotriva deciziei civile nr. 225, pronunţată la data de 23 octombrie 2007 de Secţia comercială a Curţii de Apel Timişoara trebuia admis, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., cu consecinţa modificării acestei hotărâri, în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, pentru următoarele considerente:
Astfel, faţă de caracterul prealabil şi obligatoriu al concilierii directe, aşa cum rezultă din prevederile art. 7201 alin. (1), alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în mod corect, instanţa de fond a apreciat că nerealizarea acestei proceduri constituie un fine de neprimire a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, considerată prematură.
Este de observat că dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. sunt de ordine publică în ce priveşte obligativitatea parcurgerii procedurii pe care o prevăd, faţă de scopul urmărit de legiuitor la edictarea lor, vizând interesul general: acela de a degrava activitatea instanţelor de judecată prin soluţionarea amiabilă a litigiilor comerciale şi de a asigura celeritatea în judecarea acestora.
Aşa fiind, rezultă că, în mod greşit, instanţa de control judiciar a infirmat soluţia instanţei de fond, în considerarea înscrisurilor depuse în apel, deşi, în considerentele deciziei atacate, a reţinut că acestea nu fac dovada respectării cerinţelor alin. (2) şi alin.(4) din precizatul articol, în lipsa dovezii că pârâtei i-a fost comunicată convocarea şi actele doveditoare şi în lipsa datei la care aceasta este invitată la conciliere, deci dovada realizării efective şi nu formale a concilierii directe în scopul urmărit de legiuitor, apreciind, printr-o greşită interpretare dată prevederilor art. 7201 C. proc. civ., că este necesară dovada vătămării pârâtei prin nerealizarea acestor cerinţe ale procedurii de conciliere directă, în cauză, contrar evocatei voinţe a legiuitorului, care a statuat, imperativ, obligaţia respectării parcursului acestei proceduri.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1314/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1384/2008. Comercial → |
|---|
