ICCJ. Decizia nr. 1314/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1314/2008
Dosar nr. 6541/1/200.
Şedinţa publică din 1 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
La data de 25 iulie 2005, reclamantul R.L.F. a chemat în judecată pe pârâta SC M.I.G.E. SRL Dej pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata sumei de 143.014,50 Ron dividende cuvenite până la data retragerii din societate; să se constate că datorează pârâtei suma de 24.885,69 Ron, debite restante din care s-au achitat 1866,85 Ron şi să se dispună compensarea până la concurenţa sumei de 23.018,83 Ron cu accesoriile bugetare.
Prin sentinţa civilă nr. 1467 din 25 aprilie 2007, Tribunalul Cluj a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 26 din 5 februarie 2007 a admis apelul reclamantei, a schimbat sentinţa civilă de mai sus, a admis în parte acţiunea şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 143.014 Ron, respingându-se celelalte pretenţii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins recursul pârâtei, ca nefondat.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta SC M.I.G.E. SRL Dej a formulat o contestaţie în anulare, potrivit art. 317 şi art. 318 C. proc. civ., întrucât a omis să se pronunţe asupra unui motiv de casare privitor la cererea de înscriere în fals pe care a formulat-o.
În legătură cu contestaţia în anulare de faţă se reţin următoarele:
Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunţarea ei nu s-au observat neregularităţile actelor de procedură ori dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.).
Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greşită a unui recurs tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
În cazul în care contestaţia în anulare priveşte şi omisiunea examinării unui motiv de recurs, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuţie pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanţe de recurs, chiar dacă soluţia pronunţată ar fi rezultatul unei greşite aprecieri a probelor sau a aplicării legii.
Astfel, contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar şi greşite, date în recurs, întrucât instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege şi nu poate să examineze justeţea soluţiei pronunţate.
Examinând hotărârea atacată, în raport de dispoziţiile legale de mai sus, se constată că instanţa de recurs a analizat toate motivele formulate în termenul legal şi a avut în vedere toate criticile formulate de pârâtă.
Este de reţinut, deci, că toate motivele de recurs, aşa cum le-a formulat pârâta prin cererea sa declarată în termen îşi găsesc tratarea detaliată în considerentele hotărârii atacate, aşa cum s-a menţionat mai sus.
În ceea ce priveşte motivul de casare invocat la data de 21 iunie 2007, privind înscrierea în fals pentru procesul verbal din 1 aprilie 2004, trebuie reţinut că acesta a fost formulat peste termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., şi corect nu a mai fost examinat de instanţă.
În această situaţie, afirmaţia pârâtei contestatoare referitoare la neexaminarea tuturor motivelor de casare, de către instanţa de recurs, nu poate fi primită.
Chiar dacă petiţionara consideră că prin soluţia la care s-a oprit instanţa de recurs ar cuprinde greşeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe această cale procesuală, a contestaţiei în anulare, care este o cale de retractare şi nu de reformare a soluţiei atacate.
În consecinţă nefiind îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare formulată de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de SC M.I.G.E. SRL Dej împotriva deciziei nr. 2505 din 22 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Obligă pe contestatoare la plata sumei de 2188 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului R.L.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2294/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1378/2008. Comercial → |
|---|
