ICCJ. Decizia nr. 1380/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1380/2008
Dosar nr. 114/100/2007
Şedinţa publică din 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureş la 3 iulie 2007 reclamanta Asociaţia Salariaţilor F.P. Baia Mare în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să înceteze monitorizarea contractelor de vânzare - cumpărare de acţiuni din 1996 şi 1998 şi să emită avizele necesare de alocare a acţiunilor cumpărate de membrii P.A.A.
În motivarea acţiunii reclamanta precizează următoarele:
- prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 1996 a cumpărat un număr de 108.088 acţiuni reprezentând 51% din capitalul social al SC F. SA iar contractul de vânzare - cumpărare din 1998 a cumpărat 1.879.184 acţiuni reprezentând 12,33% din valoarea capitalului social subscris al SC F. SA;
- potrivit celor două contracte părţile au fost de acord ca acţiunile constituite drept gaj să fie predate şi indisponibilizate în numele F.P.S., (actualmente A.V.A.S.) până la data plăţii integrale a sumelor datorate de cumpărător, eliberarea de gaj urmând a se face la data plăţii ultimei rate;
- reclamanta a achitat preţul celor două contracte şi s-a adresat A.V.A.S. solicitând eliberarea acţiunilor de sub gaj – cerere soluţionată favorabil prin adresele din 31 mai 2002 şi 21 martie 2006, adrese în raport de care R. SA a confirmat radierea gajului din Registrul Acţionarilor;
- acţiunile nu pot fi transferate din contul Asociaţiei P.A.S. la acţiunile P.A.S. fără acordul A.V.A.S., acord pe care A.V.A.S. refuză în mod neîntemeiat să îl elibereze.
Tribunalul Maramureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1549 din 15 mai 2007 a admis acţiunea reclamantei, a dispus ca pârâta să înceteze monitorizarea contractelor de vânzare - cumpărare de acţiuni şi să emită reclamantei avizele necesare de alocare a acţiunilor cumpărate de membrii P.A.S., cu cheltuieli de judecată în sumă de 4.039 ron.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta A.V.A.S. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea apelului se susţine că hotărârea este nelegală sub următoarele aspecte:
- în raport cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 137/2002 numai instituţia publică implicată, respectiv A.V.A.S. poate să decidă asupra oportunităţii încetării contractelor de vânzare - cumpărare de acţiuni;
- hotărârea de fond a fost pronunţată cu neobservarea faptului că, în privinţa contractului din 1996 a fost confirmată respectarea obligaţiilor contractuale şi încetarea monitorizării;
Astfel, în dezvoltarea motivelor de apel se arată că societatea a primit fonduri de restructurare pentru investiţii pentru care s-au încheiat două convenţii, respectiv:
- convenţia din 9 noiembrie 1994 prin care se prevedea că fondul în valoare de 90.000 lei se va recupera de către A.V.A.S. din dividende suplimentare faţă de anul 1993, obţinute de societate în 8 ani, respectiv în perioada 1994 - 2001;
- convenţia din 26 octombrie 1995 care prevedea că fondul în valoare de 50.000 lei se va recupera de către A.V.A.S. din dividendele suplimentare obţinute de societate în perioada 1996 – 2000; că societatea în perioada 1996 – 1998, cât F.P.S. era acţionar, niciun dividend, context în care fondul acordat a rămas nerecuperat.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 204 din 3 octombrie 2007, a respins ca nefondat apelul pârâtei A.V.A.S. Bucureşti.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de control judiciar a reţinut în esenţă, că faţă de cele rezultate din lucrările cauzei, menţinerea monitorizării, respectiv a indisponibilizării nu se mai impune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S. Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta îşi subsumează criticile motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi vizează, în esenţă următoarele aspecte:
- instanţa de apel a ignorat prevederile art. 5 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării care prevede că instituţia publică este singura autoritate competentă să decidă asupra oportunităţii încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni;
- hotărârea a fost formulată cu nerespectarea prevederilor art. 35 alin. (1) din OG nr. 25/2002, instanţa de apel fiind în eroare când a apreciat că în cauză nu se pune în discuţie oportunitatea încheierii contractului ci constatarea că au fost îndeplinite obligaţiile;
- instanţa de apel nu a avut în vedere faptul că, întrucât clauza înscrisă la pct. 8.7 lit. c) din contractul din 22 decembrie 1998 nu a fost respectată de reclamantă, evocatul contract se află încă în desfăşurare şi drept urmare monitorizarea era justificată.
În final recurenta solicită modificarea deciziei recurate, admiterea apelului cu consecinţa respingerii cererii reclamantei.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării acţiunile se pot vinde la preţul de piaţă rezultat din raportul dintre cerere şi ofertă chiar dacă acest preţ este inferior preţului de ofertă stabilit de instituţia publică implicată – singura autoritate, competentă să decidă asupra oportunităţii încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni, având în vedere, pe lângă preţ şi celelalte elemente care compun oferta de cumpărare. Instanţele judecătoreşti sau arbitrale nu se pot pronunţa asupra, oportunităţii încheierii tranzacţiei, ci doar asupra legalităţii acesteia.
Textul legal indicat de recurentă nu este incident în speţă în raport de obiectul acţiunii cu care a fost sesizată instanţa şi în care reclamanta nu a contestat contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni şi nici autoritatea competentă să decidă asupra încheierii respectivelor contrate, ci a solicitat obligarea pârâtei să înceteze monitorizarea celor două contracte întrucât acestea au fost finalizate.
De asemenea, este de reţinut că în speţă nu au aplicabilitate nici celelalte acte normative invocate de recurentă, respectiv Legea nr. 137/2002 şi OUG nr. 25/2002 întrucât nu conţin dispoziţii referitoare la monitorizare după executarea contractelor de vânzare - cumpărare de acţiuni.
Cu privire la ultima critică invocată în recurs se reţine că instanţa de apel a dat o corectă interpretare a dispoziţiilor din Legea nr. 31/1990, republicată, şi a Decretului nr. 167/1998 stabilind că dreptul la acţiune privind plata dividendelor se prescrie în 3 ani de la data la care trebuiau să fie distribuite.
Înalta Curte, constatând că Decizia recurată este legală sub aspectul criticilor formulate, în raport de art. 312 C. proc. civ. şi având în vedere şi art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 204 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.
Obligă recurenta - pârâtă să plătească intimatei - reclamante Asociaţia Salariaţilor F.P. Baia Mare 1.342,98 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1367/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1382/2008. Comercial → |
|---|
