ICCJ. Decizia nr. 1459/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1459/2008
Dosar nr. 4649/90/2006
Şedinţa publică de la 11 aprilie 2008
Deliberând asupra recursurilor, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 3 august 2006, la Tribunalul Vâlcea sub nr. 1167/COM/2006, reclamanta SC I.C. SA prin administrator judiciar SC V.C. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. Bucureşti pentru a fi obligată la plata sumei de 287.800 Euro, reprezentând contravaloarea imobilului aflat în proprietatea reclamantei, retrocedat foştilor proprietari, de asemenea, reclamanta a chemat în judecată şi pe S.R. prin M.F.P., în calitate de garant al obligaţiilor pârâtei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost privatizată în cursul anului 1999, urmare a achiziţionării de către SC D.C. SRL a pachetului majoritar de acţiuni de la F.P.S., prin încheierea între F.P.S., în calitate de vânzător şi SC D.C. SRL, în calitate de cumpărător, a contractului de vânzare-cumpărare nr. 8/1999.
În patrimoniul Societăţii privatizate SC I. SA se află şi imobilul constând în teren în suprafaţă de 1439 m.p. situat în Râmnicu-Vâlcea.
Ulterior privatizării, foştii proprietari ai acestui teren au formulat cerere de revendicare imobiliară, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 15 din 20 februarie 2001 de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi a recursului (în apel decizia nr. 83/A/2001 a Curţii de Apel Piteşti în dosarul nr. 2669/2001 şi în recurs decizia nr. 725 din 4 mai 2006 a Curţii de Apel Piteşti, în dosarul nr. 662/2006).
Iniţial, instituţia implicată în privatizare a fost F.P.S., care prin O.U.G. nr. 296/2000 a devenit A.P.A.P.S., care la rândul său a devenit, prin H.G. nr. 837/2004, A.V.A.S. prin reorganizarea A.V.A.B. şi comasarea prin absorbţie a A.P.A.P.S.
După rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii de restituire a imobilului reclamanta a încercat soluţionarea amiabilă a acestei somaţii, în temeiul art. 324alin. (3) din Legea nr. 99/1999 şi art. 7201 C. proc. civ., însă pârâta nu s-a prezentat la sediul societăţii pentru procedura prealabilă a concilierii, stabilită pentru data de 3 iulie 2006.
În ceea ce priveşte chemarea în judecată a S.R. reprezentat de M.F.P., reclamanta a arătat că are calitate procedurală potrivit art. 324 alin. (6) din Legea nr. 99/1999 pentru a garanta îndeplinirea obligaţiilor de către pârâta A.V.A.S.
Pârâta A.V.A.S., succesoare legală a A.P.A.P.S. conform art. 1 din O.U.G. nr. 23/2004 a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca nefondată.
La rândul său, S.R. prin M.F.P. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, în temeiul art. 51 pct. 22 din H.G. nr. 450/1990 privind aprobarea Normelor Metodologice a O.G. nr. 88/1997.
Prin încheierea din 15 noiembrie 2006, instanţa a respins excepţiile invocate de pârâte.
La data de 6 decembrie 2006, S.R. prin M.F.P. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia inadmisibilităţii cererii, în temeiul art. 7201 C. proc. civ., iar la data de 11 aprilie 2007, pârâta A.V.A.S. a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţiile invocate de S.R. prin M.F.P. au fost respinse în şedinţa publică din 10 ianuarie 2007.
Prin sentinţa nr. 365/ C din 18 aprilie 2007, Tribunalul Vâlcea a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta A.V.A.S., şi, în consecinţă a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 263.337 Euro echivalentul a 892.180 Ron reprezentând valoarea de circulaţie a imobilului, teren, în suprafaţă de 1439 m.p. situat în Râmnicu Vâlcea Str. Gib Mihăiescu.
Totodată, a fost obligat S.R. prin M.F.P. să garanteze îndeplinirea obligaţiilor de către A.V.A.S.
S-a reţinut, în esenţă, că potrivit dispoziţiilor art. 324 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 99/1999, instituţiile publice implicate în procesul de privatizare asigură repararea prejudiciilor sau în curs de privatizare prin restituirea către foştii proprietari a bunurilor mobile preluate de către stat prin plata unei despăgubiri ce reprezintă echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat.
În cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile care a stabilit valoarea de circulaţie a imobilului teren în suprafaţă de 1439 m.p. în sumă de 263.337 Euro, echivalentul a 892.180 RON.
Împotriva acestei sentinţe pârâţii A.V.A.S. Bucureşti şi S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea au declarat apel.
Prin apelul declarat A.V.A.S. Bucureşti susţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiilor invocate prin întâmpinare, iar pe fondul cauzei prima instanţă nu este dovedit prejudiciul, întrucât bunul nu a ieşit din patrimoniul societăţii privatizate, reclamanta nedeţinând un titlu de proprietate cu privire la bunul imobil retrocedat şi oricum valoarea avută în vedere este greşită pentru că nu a fost raportată la valoarea contabilă.
În apelul declarat de S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. – Vâlcea a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât de la momentul transmiterii către fostul F.P.S. a acţiunilor nu mai are legătură cu acesta şi nu este parte în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, iar acţiunea reclamantei este prematură, nefiind îndeplinite, în cauză, dispoziţiile art. 7201C. proc. civ., referitor la procedura de conciliere, precum şi prevederile art. 325 pct. 22 din O.G. nr. 88/1997.
Prin decizia nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins, ca nefondate, apelurile pârâţilor, reţinându-se în esenţă, în argumentările deciziei că excepţiile invocate de pârâţi sunt neîntemeiate pentru aceleaşi considerente reţinute de prima instanţă (excepţia prematurităţii acţiunii, excepţia necompetenţei materiale teritorială, excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în raport de dispoziţiile art. 3228din O.U.G. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, excepţia prematurităţii acţiunii având în vedere dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. –Vâlcea), în ce priveşte fondul cauzei s-a apreciat că valoarea bunurilor se determină, în principiu, în raport de valoarea de piaţă a bunurilor, iar, pe de altă parte vânzarea acţiunilor s-a făcut în raport de valoarea contabilă a capitalului, situaţie, în care acoperirea prejudiciului de către pârâta A.V.A.S. să se facă integral şi acest prejudiciu nu poate fi reprezentat decât de valoarea efectivă a bunurilor ce au ieşit din patrimoniul reclamantei.
Ulterior pronunţării apelurilor reclamanta a formulat, la data de 16 noiembrie 2007, o cerere de completare a deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007, în temeiul art. 2812C. proc. civ., în sensul obligării apelanţilor pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1700 Ron, cu titlu de cheltuieli de judecată cuvenite reclamantei, onorariu de avocat, dovedite cu înscrisurile aflate la dosar şi în argumentarea căruia a mai susţinut că în încheiere de şedinţă din 26 septembrie 2007 s-a consemnat cererea sa privind acordarea cheltuielilor de judecată, solicitate şi prin concluziile scrise depuse la dosar, însă instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 14/ A-C din 6 februarie 2008, a admis cererea petentei reclamante SC I.C. SRL prin lichidator SC V.C. SRL Râmnicu-Vâlcea şi în consecinţă a dispus completarea deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul că obligă pe apelanţii-pârâţi, A.V.A.S. Bucureşti şi S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea, să plătească reclamantei SC I.C. SRL Râmnicu - Vâlcea prin lichidator SC V.C. SRL Râmnicu - Vâlcea, suma de 1700 Ron, cu cheltuieli de judecată în apel.
În urma celei din urmă hotărâri pârâţii S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Râmnicu-Vâlcea a declarat recurs împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, precum şi a deciziei nr. 14/ A-C din 6 februarie 2008 în dosarul nr. 4649/90/2006 pronunţată de aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar.
Împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a declarat recurs şi pârâta A.V.A.S. Bucureşti.
Prin recursul declarat de pârâtul S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, critică soluţia dată în apel pentru nelegalitate, în argumentarea căreia susţin că au fost soluţionate greşit, excepţiile invocate prin întâmpinare vizând inadmisibilitatea acţiunii, prematuritatea acţiunii şi lipsa calităţii procesuale pasive a A.V.A.S.-ului, nefiind aplicate textele de lege invocate, incidente în cauză, iar pe fondul cauzei a arătat că instanţa de apel a schimbat natura actului juridic, în sensul că nu s-au avut în vedere dispoziţiile art. 969 C. civ., în interpretarea clauzelor contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni raportate la dispoziţiile O.U.G. nr. 88/1997, cu modificările şi completările aduse de Legea nr. 99/1999, invocată ca temei de casare pct. 8 a art. 304 C. proc. civ.
Prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 14/ A-C din 6 februarie 2008 pârâtul S.R. prin M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta SC I.C. SA privind completarea dispozitivului deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în sensul exonerării pârâtului S.R. de la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, în argumentarea căruia susţin că în mod greşit la plata cheltuielilor de judecată atâta timp cât S.R. nu are calitate procesuală pasivă.
Prin recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, critică soluţia pronunţată în apel pentru nelegalitate solicitând în principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului declarat de A.V.A.S. Bucureşti şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, iar, în subsidiar, schimbarea sentinţei pronunţate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În motivarea recursului, pârâta A.V.A.S. Bucureşti susţine că hotărârile pronunţate au fost date cu încălcarea normelor de competenţă teritorială respectiv a art. 5 C. proc. civ., în sensul că potrivit acestui articol raportat la dispoziţiile Legii nr. 99/1999, competentă să soluţioneze pricina este Tribunalul Bucureşti, şi nu cum din eroare a fost soluţionat de Tribunalul Vâlcea. De asemenea, mai susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 3228 din O.U.G. nr. 88/1997, în sensul că termenul prevăzut în cazul valorificării unui drept stipulat de acest act normativ este de 3 luni de la data la care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa operaţiunii sau actul atacat ori de la data naşterii dreptului, incidente în cauză şi ignorate de către instanţa de apel neavând în vedere acest aspect în pricinile în care părţile interesate au dreptul de a cere despăgubiri în situaţia în care se produc prejudicii în patrimoniul societăţii comerciale privatizate, cauzate de restituirea către foştii proprietari a imobilelor preluate de stat. Referitor la acest motiv pârâta A.V.A.S. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi pe fond respingerea acţiunii reclamantei, ca prescrisă în raport de textele de lege invocate, incidente în speţă.
Un alt motiv de recurs se referă la nedovedirea de către reclamantă a titlului de proprietate privind imobilul din litigiu, în sensul că reclamanta pentru a beneficia de despăgubiri conform textului de lege precitat, mai sus, trebuia să facă dovada faptului că, la momentul privatizării imobilul era inclus în patrimoniul societăţii. Or, în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de lege, prejudiciul pretins de reclamantă nu există astfel încât acordarea despăgubirilor nu se impune.
În ceea ce priveşte stabilirea prejudiciului real suferit, pârâta susţine, în opinia ei, că trebuie să se aibă în vedere valoarea contabilă a imobilelor restituite în natură, în cuantumul prevăzut de lege, astfel că o altă valoare, în temeiul altor criterii decât cele arătate, ar însemna o îmbogăţire fără justă cauză.
Şi, în sfârşit, pârâta A.V.A.S. mai susţine că, în toate cazurile, valoarea despăgubirilor acordate nu va putea depăşi 50 % din preţul efectiv plătit de cumpărător, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 – art. 30 din Legea nr. 137/2002, aplicabile în speţă.
Înalta Curte urmează să examineze decizia în raport de excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Vâlcea.
Potrivit art. 5 C. proc. civ., competenţa teritorială este atrasă de domiciliul pârâtului, obiectul litigiului îl constituie a acţiune în despăgubiri, reprezentând echivalentul bănesc al unui imobil restituit în natură către foştii proprietari.
Or această acţiune trebuie să fie soluţionată în raport de prevederile legale specifice acţiunilor personale, deci după principiul de drept comun, potrivit căruia acţiunile cu caracter personal sunt de competenţa instanţei în raza căreia îşi are domiciliul pârâtul (art. 5 C. proc. civ.) în condiţiile în care prin Legea nr. 99/1999 nu se prevede nici o derogare de la principiul dreptului comun, iar nu după regulile art. 8 C. proc. civ., ce reglementează competenţa teritorială alternativă.
Cum sediul pârâtelor este în Bucureşti, urmează a se admite ca fondate recursurile şi în baza art. 312 C. proc. civ., a se casa hotărârile atacate şi a se trimite cauza spre soluţionare la Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul S.R. prin M.E.F. reprezentat de D.G.F.P. Vâlcea împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal şi a deciziei nr. 14/ A-C din 6 februarie 2008 aceleiaşi instanţe.
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 101/ A-C din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârile menţionate mai sus precum şi sentinţa nr. 365/ C din 18 aprilie 2007 a Tribunalului Vâlcea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal şi trimite cauza spre rejudecarea în fond la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1408/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1681/2008. Comercial → |
|---|
