ICCJ. Decizia nr. 1681/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1681/2008
Dosar nr. 1021/100/2007
Şedinţa publică de la 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1021/100/2007, reclamantul L.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii B.L.R. SA Bucureşti, sucursala Baia Mare (fosta E.B.), G.T., şi A.I. să se constate:
1. Nulitatea contractului de garanţiei imobiliară nr. 84 din 20 august 2004, întrucât consimţământul reclamantului a fost surprins prin dol şi pentru cauză falsă nefiind parte aderată la actul adiţional nr. 5 din 20 august 2004, cu precizarea că ipoteca nr. 84/2004 este anexă la actul adiţional nr. 5/2004 la contractul de credit nr. 687 din 20 noiembrie 2003, ambele nesemnate de reclamant.
2. Inopozabilitatea, ineficienţa juridică a biletelor la ordin din 20 august 2004, fără efect faţă de reclamant, act în valoare de 949.000.000 Rol şi cel în alb pentru „alte costuri”, care de asemenea l-a semnat surprins prin dol şi pentru cauză falsă.
S-a solicitat să se dispună radierea actului adiţional nr. 5/2004 şi a menţiunilor înscrise abuziv de către prepuşii creditoarei, în baza unui act ilicit din CF nr. 11307/16 a proprietarului reclamant.
S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii a arătat următoarele:
Contractul de credit nr. 687 din 20 noiembrie 2003 nu a fost semnat de reclamant, singurul garant pentru suma garantată de 410.000.000 rol, fiind numitul G.T., conform contractului de ipotecă nr. 130 din 20 noiembrie 2003, act accesoriu la contractul de credit.
Reclamantul de bună credinţă, a aderat la actul adiţional nr. 1 din 4 decembrie 2003 prin care creditoarea a suplimentat plafonul liniei de credit de la 410 milioane la 545 milioane lei iar pentru această diferenţă de 135 milioane lei, reclamantul în baza actului adiţional nr. 1/2003 a acceptat ca accesoriu ipoteca, garantând această valoare cu imobilul situat în Baia Mare, str. Luminişului, proprietatea sa.
Contractul de ipotecă nr. 138 din 4 decembrie 2003 autentificat la notar sub nr. 2313 din 6 decembrie 2003 a fost semnat de reclamant.
La data de 18 decembrie 2003, s-a încheiat actul adiţional nr. 2 prin care s-a suplimentat plafonul liniei de credit, de la 545 milioane lei, la 945 milioane lei, garanţia creditului s-a completat cu ipotecă de rangul I asupra imobilelor proprietatea numitului A.I., conform ipotecii nr. 85 din 20 august 2004. S-a semnat şi un bilet la ordin de 945 milioane lei cât şi unul în alb avertizat de administratorul societăţii SC N. SRL aşa cum s-a specificat în actul adiţional nr. 2/2003.
La data de 23 februarie 2004, s-a încheiat actul adiţional nr. 3 prin care s-a prelungit plafonul liniei de credit de 945 milioane lei, cu 3 luni.
În actul adiţional s-a formulat precizarea expresă şi nominală a garanţiilor cu cauţiunea sumei garantate, respectiv garantul G.T. pentru suma de 410 milioane lei, G.L.I. pentru suma de 135 milioane lei şi garantul A.I. pentru suma de 400 milioane lei. S-a emis şi biletul la ordin în urmă de 945 milioane lei şi unul în alb pentru eventualele costuri restante.
Ulterior s-a încheiat actul adiţional nr. 4 din 20 mai 2004, prin care s-a mai prelungit plafonul liniei de credit de 945 milioane lei, cu alte trei luni, fiind nominalizaţi garanţii ipotecari şi câtimea creanţei garante pe fiecare garant.
S-a mai încheiat şi actul adiţional nr. 5 din 20 august 2006, prin care banca a transformat linia de credit de 945 milioane lei în credit pe obiect cu scadenţe eşalonate pe 12 luni, cu perioada de garanţei de o lună.
La art. 2.1 din actul adiţional se precizează garanţiile.
G.I. garantează creanţa de 410 milioane lei, conform contractului de ipotecă nr. 130 din 20 noiembrie 2003 şi pentru creanţa de 535 milioane lei, conform contractului de ipotecă nr. 83 din 20 august 2004. L.I. pentru suma de 810 milioane lei, conform contractului de ipotecă nr. 84 din 20 august 2004 nesemnat şi garantarea sumei de 135 milioane lei, conform contractului de ipotecă nr. 148 din 4 decembrie 2003.
A.I. garantează pentru suma de 400 milioane lei, conform contractului de ipotecă nr. 85 din 20 august 2004.
S-a susţinut că actul adiţional nr. 5/2004 este opozabil numai celor doi garanţi G.T. şi A.I., care l-au semnat.
Reclamantului nefiindu-i opozabil acest act, contractul de ipotecă nr. 85/2004, este lovit de nulitate absolută.
Cu privire la biletul la ordin din 20 august 2004, privind creanţa de 945 milioane lei şi cel în alb pentru alte costuri, a fost emis în baza actului adiţional nr. 5 din 20 august 2004, pe care reclamantul nu l-a semnat.
Nu avea cum să analizeze un bilet la ordin în baza unui act adiţional nesemnat.
În probaţiune, reclamantul a depus în copie actele despre care a făcut vorbire în acţiune.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 948, 953, 960, 961, 962, 966, 968, 984 C. civ.
Pârâţii A.I. şi G.T. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia calităţii procesuale pasive, în susţinerea căreia au arătat că nu au încheiat nici un fel de contract cu reclamantul, ci numai cu E.B. SA, sucursala Baia Mare, iar chemarea lor în judecată a fost făcută de reclamant cu rea credinţă.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acţiunii, arătând următoarele:
La data semnării actului adiţional nr. 5 din 20 august 2004, pârâţii împreună cu reclamantul se aflau la sediul notarului public pentru semnarea contractelor de ipotecă iar înainte de semnarea contractelor au convenit toţi să susţină în continuare SC N. SRL Baia Mare, ştiind că prin semnarea acestor contracte, se îndatorau faţă de bancă.
Contractele de ipotecă au fost semnate în faţa notarului. Când a trebuit să semneze actul adiţional nr. 5 din 20 august 2004, reclamantul i-a indus în eroare, spunându-le să semneze primii, iar când a trebuit să semneze el, a refuzat.
Pârâtul G.T. a arătat că reclamantul, a primit recompense din partea SC N. SRL concretizate în mărfuri predate fratelui reclamantului.
În concluzie, pârâţii au apreciat că, consimţământul reclamantului la aducerea în garanţie a imobilului proprietatea sa personală a existat, nefiind viciat.
Prin întâmpinarea formulată de pârâta B.L.R. SA (fosta E.B. SA), sucursala Baia Mare, s-a solicitat respingerea acţiunii pentru următoarele considerente:
Semnarea contractului de ipotecă în cauză, s-a făcut în faţa notarului public, după cum reiese din conţinutul actului de autentificare, reclamantul împreună cu pârâţii G.T. şi A.I., prezentându-se împreună la sediul notarului public, pentru semnarea acestuia şi a contractului de ipotecă încheiat de către pârâtul G.T. Reclamantul împreună cu pârâţii persoane fizice au convenit să semneze contractele de ipotecă, inclusiv contractul de ipotecă nr. 84/2004, în considerarea unei relaţii de afaceri şi a unor înţelegeri existente între SC N. SRL şi reclamant.
Susţinerea reclamantului conform căreia ar fi fost indus în eroare la momentul semnării contractului de ipotecă nr. 84/2004, consimţământul său fiind viciat prin dol, contractul de ipotecă având la bază o cauză ilicită este neîntemeiată, motivele invocate în susţinerea acestui motiv de nulitate absolută, relativ la nesemnarea actului adiţional nr. 5/2004, neconstituind un argument suficient pentru existenţa viciului de consimţământ şi/sau pentru existenţa unei cauze ilicite la încheierea contractului.
Pentru existenţa dolului este necesar să se dovedească săvârşirea de către bancă, prin presupuşii săi, a unor manopere dolosive, care au fost de natură să vicieze consimţământul reclamantului.
Or, nu se poate susţine faptul că reclamantul nu a ştiut ceea ce a semnat, cu atât mai mult cu cât conţinutul contractului a fost adus la cunoştinţa părţilor semnatare, care l-au citat.
În ceea ce priveşte biletele la ordin, reclamantul le-a emis în mod conştient şi cu scopul de a produce efecte juridice.
Cu privire la cererea de radiere din cartea funciară a înscrierii actului adiţional nr. 5/2004 şi a menţiunilor, pârâta a invocat excepţia lipsei de obiect a acesteia, întrucât nu există o înscriere de natura celei la care face referire reclamantul.
În cartea funciară a imobilului sunt înscrise: ipoteca de rangul I, notată în baza contractului de ipotecă autentificat sub nr. 2313/2003 de către notar B.M., a cărui valabilitate este recunoscută de reclamant şi II somaţie de plată notată de către bancă prin executor bancar.
La termenul de judecată din 22 mai 2007, reclamantul a formulat cerere de renunţare la judecată faţă de pârâţii G.T. şi A.I., instanţa luând act de această renunţare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, raportat la obiectul acţiunii, Tribunalul Maramureş, prin sentinţa civilă nr. 1852 din 19 iunie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1021/100/2007, a respins acţiunea aşa cum a fost precizată reţinând următoarele:
Contractul de ipotecă nr. 84 a cărui nulitate se solicită, pentru dol şi cauză ilicită a fost încheiat la data de 20 august 2004 între E.B. SA Bucureşti, sucursala Baia Mare şi reclamantul L.I., fiind autentificat sub nr. 9713 din 20 august 2004 de către notarul public B.C.M.
Potrivit conţinutului acestui contract semnat de ambele părţi contractuale, a fost instituit dreptul de ipotecă de rangul II asupra imobilului în natură apartament cuprins din o cameră şi dependinţe, situat în Baia Mare, Str. Luminişului, intabulat în CF nr. 11307/16 Baia Mare, top nr. 1359/21 şi topo nr. 1359/23 în suprafaţă de 2479m.p, proprietatea reclamantului.
Printre alte obligaţii reclamantul prin semnarea contractului de garanţie imobiliară nr. 84 din 20 august 2004, şi-a asumat şi pe cea stipulată în art. 2 lit. a) şi b) din contract, respectiv să constituie dreptul de garanţie reală imobiliară (ipotecă) de rangul II asupra imobilului menţionat şi să garanteze cu acest imobil, în solidar cu debitorul principal SC N. SRL rambursarea creditului în valoare de 810.000.000 lei, a dobânzilor majorate, a comisioanelor bancare, a penalităţilor de întârziere şi a oricăror cheltuieli judiciare sau extrajudiciare, astfel cum sunt acestea determinate prin actul adiţional nr. 5 din 20 noiembrie 2003 încheiat între debitorul principal SC N. SRL şi bancă prin actele adiţionale ulterioare la acesta, precum şi prin orice alte documente justificative.
A declarat că îşi însuşeşte fără nici un fel de obiective clauzele actului adiţional nr. 5 din 20 august 2004 la contractul de credit nr. 687 din 20 noiembrie 2003, recunoscând opozabilitatea necondiţionată a tuturor actelor adiţionale ulterioare.
În asemenea condiţii nu se poate susţine că la încheierea acestui act autentic, consimţământul reclamantului a fost viciat prin dol, motiv de natură a atrage nulitatea convenţiei, în condiţiile art. 960 C. civ.
Potrivit acestui text de lege, dolul este o cauză de nulitate a convenţiei când mijloacele viclene întrebuinţate de una din părţi sunt astfel încât este evident, că fără aceste maşinaţii, cealaltă parte n-ar fi contractat.
Potrivit art. 960 alin. (2) C. proc. civ., dolul nu se presupune implicit, cel ce invocă viclenia, trebuie să o dovedească.
În speţă, reclamantul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă, intenţia băncii pârâte de a-l induce în eroare la încheierea contractului de ipotecă nr. 84 din 20 august 2004.
Refuzul său de a semna actul adiţional nr. 5 din 20 august 2004, pe care însă l-a însuşit fără obiecţiuni prin semnarea contractului de ipotecă, nu echivalează cu vicierea consimţământului său prin dol.
Nu poate fi reţinută nici lipsa de efect a dreptului de ipotecă, întemeiată pe o cauză nelicită.
Potrivit art. 968 C. civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.
Sarcina dovedirii nelicităţii cauzei incumbă părţii care se prevalează de ea or, reclamantul nu a făcut această dovadă.
În ceea ce priveşte biletele la ordin emise de SC N. SRL la data de 20 august 2004 şi însuşite de reclamant prin semnătură, nefiind dovedită vicierea consimţământului său prin dol, la semnarea acestora şi deci nefiind nule, nu poate opera cauza de ineficienţă a acestor acte juridice.
Cererea de radiere a actului adiţional nr. 5/2004 şi a menţiunilor (adrese, adeverinţe) din CF nr. 11307/16, este neîntemeiată, întrucât înscrisurile din acea coală funciară vizează doar ipoteca de rangul I notată în baza contractului de ipotecă autentificat sub nr. 2313/2003 de către notarul public B.M. şi somaţia de plată notată de către bancă prin executorul bancar.
Pentru aceste considerente tribunalul a respins acţiunea ca nefondată.
Împotriva hotărârii a declarat apel reclamantul L.I. solicitând schimbarea în întregime a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii şi constatarea nulităţii contractului de garanţie imobiliară nr. 84 din 20 august 2004, întrucât consimţământul reclamantul a fost surprins prin dol şi cauză falsă, acesta nefiind parte aderată la Actul adiţional nr. 5 din 20 august 2004, care face parte integrantă conform art. 7 din Contractul de credit nr. 687 din 20 august 2004 şi în baza art. 22 din acest contract: să se constate inopozabilitatea, ineficienţă juridică a Biletelor la Ordin din 20 august 2004, fiind ca fără efect faţă de reclamant, care la semnarea acestora de asemenea a fost surprins prin dol şi pentru cauză falsă, pârâta abuziv înscriind în acestea „valoarea reprezintă act adiţional nr. 5 din 20 august 2004 parte integrantă din contractul cred. 687/2003, act nesemnat de către reclamantul L.I., ca atare neprezentând voinţa şi înţelegerea părţilor, să se dispună radierea înscrisurilor pe baza Actului adiţional nr. 5/2004 înscrise în CF 11307/16 Baia Mare Partea III-a poz.2 act adiţional nesemnat de L.I.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că potrivit art. 1746 C. civ., „Ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligaţii conform art. 1749 alin. (2), ipoteca nr. 84/2004 ia naştere din convenţia părţilor respectiv Actul adiţional nr. 5/2004 pe care L.I. nu-l semnează iar banca fără obiecţiuni anulează completarea garanţiilor cu drept de ipoteca de rangul II” conform art. 2.1 lit. b) prin semnături autorizate şi aplica ştampila băncii privind pe L.I.
Fiind anulată de bancă existenţa dreptului de creanţă, nefiind semnat de către L.I. Actul adiţional nr. 5/2004, care are clauze ce reprezintă obligaţia de a face este opozabil numai celorlalţi doi garanţi, respectiv G.T. şi A.I. producând efecte numai asupra acestora.
Ipoteca este un drept accesoriu pentru motivul că însoţeşte şi garantează un drept principal care este dreptul de creanţă al creditorului ipotecar. Aşadar existenţa dreptului de ipotecă depinde de existenţa dreptului de creanţă. În speţă, Contractul de ipotecă nr. 84/2004depinde de dreptul de creanţă înscris în Actul Adiţional nr. 5/2004, pe care nu l-a semnat.
S-a mai arătat că eronat reţine instanţa în sentinţă că reclamantul printre alte obligaţii, în „accesoriu, respectiv în contract de ipotecă” la act adiţional 5/2004 şi-a asumat obligaţia să constituie dreptul de garanţie reală imobiliară (ipoteca) de rang II asupra imobilului şi să garanteze cu acesta la rambursarea creditului în valoare de 810.000.000 lei, conform obligaţiilor determinate în Actul Adiţional nr. 5/2004 câtă vreme însăşi banca anulează prin act adiţional 5/2004 punctul 3.II şi astfel exclude calitatea de garant ipotecar a lui L.I. pentru suma de 810 milioane lei vechi.
Contractul de ipotecă totuşi astfel încheiat, în condiţiile mai sus reclamate, încalcă dispoziţiile art. 966 C. civ., obligaţia fiind fondată de o cauză falsă, ilicită care nu poate produce efecte juridice.
Cu privire la condiţia de validitate a autentificării contractului de ipotecă nr. 84/2004, s-a arătat că în formula de autentificare nefiind identificat titularul contractului, respectiv L.I. fiind înscrisă o adresă greşită şi un act de identitate inexistent, pe de altă parte în pg. 3 care este semnată de L.I. nu sunt stabilite obligaţii în sensul de a garanta o anumită sumă şi în ce condiţii, ori prin actul principal nr. 5/2004 este anulată calitatea de garant ipotecar de rang II pentru suma de 810 milioane lei aşa cum s-a mai arătat, dar instanţa nu reţine la semnare filei nr. 3 a contractului de ipotecă nr. 84/2004 este evident că L.I. a fost surprins prin dol şi pentru cauză falsă.
Totodată, în extrasul de CF nr. 11307/16 partea III-a sarcini la poziţia 2 că este notat Actul Adiţional nr. 5/2004 grevând coala cu obligaţiile înscrise în aceasta deşi banca a anulat aceste obligaţii. Nu a respectat legea nici oficiul teritorial de cadastru, grevând Coala Funciară a numitului L.I. deşi nu era parte în Actul Adiţional nr. 5/2004.
S-a mai arătat că cei doi garanţi G.T. a achitat suma de 45.244.366.63 lei conform emis de bancă pentru perioada 1 decembrie 2004 – 24 martie 2005 şi A.I. a achitat suma de 464.929.971,01 lei vechi conform extrasului de cont emis de banca pe perioada 1 octombrie 2004 – 1 februarie 2005, plata totală fiind de 916.174.337,64 lei vechi, rezultând suma de 28.825.662 lei vechi debit la data de 24 martie 2005, iar apelantul, la data de 28 ianuarie 2005, a achitat suma de 32.000.000 lei vechi cu chitanţa CINDNF 496594, ceea ce ar însemna că debitul rămas este lichidat fiind acoperit creditul acordat de 945 milioane lei.
Pentru ca cei doi garanţi au pus la dispoziţie cele două extrase de cont bancar mai sus precizate, banca refuzând acest lucru, reclamantul a înţeles să renunţe la judecată faţă de aceştia.
Analizând apelul, în raport de criticile formulate, Curtea, prin decizia nr. 227 alin. (1) din 9 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1021/100/2007, a admis în parte apelul schimbând în parte sentinţa, în sensul că s-a luat act de renunţarea la judecată, faţă de pârâţii G.T. şi A.I., reţinând următoarele:
Contractul de ipotecă nr. 84 din 20 august 2004, atacat în speţă, a fost încheiat la data de 20 august 2004 între E.B. SA Bucureşti, sucursala Baia Mare şi reclamantul L.I., fiind autentificat sub nr. 9713 din 20 august 2004 de către notarul public B.C.M.
Reclamantul contestă actul adiţional nr. 5 din 20 august 2004, pe care însă l-a însuşit fără obiecţiuni prin semnarea contractului de ipotecă şi prin faptul că a declarat în cuprinsul contractului de ipotecă încheiat în faţa notarului că îşi asumă fără nici un fel de obiecţiuni clauzele acestui act adiţional, recunoscând şi opozabilitatea tuturor actelor adiţionale ulterioare.
Ca atare, nu se poate susţine că nu este ţinut de prevederile actului adiţional nr. 5 din 20 august 2004 pe motiv că nu l-ar fi semnat, deoarece o atare susţinere nu este concludentă, obligaţia sa izvorând din contractul de ipotecă prin acre se asumă şi prevederile actului adiţional.
În aceeaşi măsură, având în vedere încheierea contractului de ipotecă în faţa notarului public, pretenţiile reclamantului privind un eventual dol şi cauză ilicită sunt nefondate.
Celelalte pretenţii formulate de reclamant în acţiune sunt accesorii acţiunii în anularea contractului de ipotecă şi urmează soarta acestui capăt principal de cerere.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamantul L.I., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.
În fapt, în susţinerea recursului recurentul a dezvoltat următoarele critici:
- instanţa nu a analizat corelaţia care există între actul adiţional nr. 5/2004 şi contractul de ipotecă nr. 84/2004, şi deci, a ignorat faptul că, recurentul nesemnând acest act, nu poate suporta consecinţele contractului de garanţie;
- în cauză nu s-a reţinut că, pârâta intimată, prin actul adiţional nr. 5/2004 a anulat dreptul de ipotecă privindu-l pe recurent şi în mod nejustificat nu a reţinut că, încheierea contractului de ipotecă s-a făcut cu încălcarea art. 966 C. civ., obligaţia fiind fondată pe cauză falsă;
- instanţa trebuia să reţină că la semnarea filei 3 din contractul de ipotecă recurentul a fost surprins prin dol, fapt ce rezultă şi din semnarea celorlalte file ale acestuia;
- instanţa nu a reţinut că ceilalţi garanţi a achitat cea mai mare parte din sumă.
Prin întâmpinare intimata a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că nu este parte contractantă.
Analizând excepţia în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se reţine că excepţia de fond, este nefondată deoarece intimata este fosta E.B. SA cea care a încheiat contractul de ipotecă a cărei nulitate s-a solicitat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul cererii de recurs, rezultă că recurentul a indicat ca temei legal, dispoziţiile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., fără a dezvolta motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.
Or, simpla indicare a textului legal, neînsoţită de dezvoltarea în fapt a criticilor de nelegalitate, nu dă posibilitatea instanţei de recurs, să analizeze decizia atacată sub aspectul nelegalităţii mai sus menţionate.
În acest context, decizia, va fi analizată în raport de critica subsumată dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce vizează aşa cum recurentul a precizat, încălcarea dispoziţiilor art. 966 C. civ., de către instanţe.
Recurentul susţine în raport de acest text că obligaţia din contractul de ipotecă este fondată pe o cauză falsă, ilicită şi astfel nu produce efecte juridice, faţă de el, acest fapt fiind determinat de nesemnarea paginii 1 şi 2 din contractul de ipotecă.
Susţinerea a fost corect înlăturată de instanţe.
Recurentul reclamant a semnat în faţa notarului contractul de ipotecă în calitate de garant ipotecar prin care s-a constituit un drept de ipotecă de rangul I asupra imobilului pe care îl deţine în proprietate, în favoarea E.B. SA, aşa cum rezultă din înscris.
Acest contract de ipotecă este legal, nefiind întemeiat pe o cauză ilicită, recurentul putând sta ca garant, pentru achitarea creditului la care acesta face referire.
Corect au reţinut instanţele că reclamantul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă, existenţa unor manopere dolosive pentru a-l determina să încheie contractul.
Or, potrivit art. 968 alin. (2) C. proc. civ., sarcina probei îşi revenea acestuia.
Reţinând că decizia nu este afectată de nelegalitate prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile invocate de intimata-pârâtă B.L.R. SA, sucursala Baia Mare.
Respinge recursul declarat de reclamantul L.I. împotriva deciziei civile nr. 227 din 19 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1459/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1726/2008. Comercial → |
|---|
