ICCJ. Decizia nr. 183/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 183/2008
Dosar nr. 631/42/2007
Şedinţa publică din25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamantele P.Z., T.M.L. şi G.M. au solicitat anularea hotărârii din data de 15 mai 2006 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC V. SA TÂRGOVIŞTE.
În motivarea acţiunii şi în precizările ulterioare, reclamantele au arătat că sunt lovite de nulitate absolută hotărârile adunării cu privire la pct. 3 şi 4 din ordinea de zi, întrucât împuternicitul S.E.G. Austria, societate care a obţinut poziţia de acţionar al SC V. SA în procent de 67,17 % a avut mandat special numai pentru hotârările adunării cu privire la primele puncte din ordinea de zi. Adunarea sus-menţionată nu a fost statutară conform art. 18 din statutul SC V. SA şi nu au fost respectate prevederile art. 16 din statut privind conducerea adunării şi precizarea în procesul verbal încheiat a menţiunilor privind numărul acţionarilor prezenţi şi procentul voturilor pentru hotârările adoptate. Se mai arată că întrucât garanţia nu a fost depusă de către administratori înainte de preluarea funcţiei conform art. 140 din Legea nr. 31/1990, aceştia sunt consideraţi demisionaţi.
Prin sentinţa nr. 2822 din 21 decembrie 2006, Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale active privind pe reclamanta G.M. şi a respins acţiunea în consecinţă, faţă de această reclamantă. În ceea ce priveşte reclamantele P.Z. şi T.M.L. a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a dipsune astfel, instanţa a reţinut că prin pierderea calităţii de acţionar a societăţii pârâte, reclamantei G.M. nu-i mai sunt aplicabile prevederile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că mandatul acordat firmei austriece nu trebuia să îmbrace forma autentică sau pe cea a înscrisului sub semnătură legalizată, iar în ceea ce priveşte necompletarea garanţiei, a arătat că dispoziţiile art. 140 din Legea nr. 31/1990 a fost abrogat prin art. I pct. 87 din Legea nr. 441/2006. De asemenea, nu a fost confirmată nici încălcarea art. 16 din Statutul SC V. SA.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele P.Z. şi T.M.L., iar prin Decizia nr. 63 din 11 aprilie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul promovat de reclamante, mentinând ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamatele P.Z. şi T.M.L., prin care au solicitat admiterea recursului şi pe fond anularea hotârârii adunării generale extraodinare a acţionarilor SC V. SA din data de 15 mai 2006.
În argumentarea motivului de recurs invocat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurentele au susţinut că a fost încălcat art. 18 din Statutul SC V. SA, întrucât din listingul de semnături nu a rezultat că adunarea generală a fost statutară, mai mult decât atât pentru acţionarii reprezentaţi în adunare nu a existat o procură specială. De asemenea, arată că nu a fost respectat art. 16 din Statut în sensul că din procesul verbal al adunării nu rezultă numărul acţionarilor prezenţi, modalitatea în care a fost ales biroul adunării generale şi modalitatea de reprezentare a acţionarilor. În continuare, a susţinut încălcarea art. 21 din statutul societăţii, întrucât garanţia pe care trebuia să o depună fiecare membru al Consiliului de Administraţie era de 10 acţiuni, garanţie care pe perioada mandatului este inalienabilă şi se păstrează la sediul societăţii. De asemenea, susţine că nu a fost respectat votul secret privind alegerea membrilor Consiliului de Administraţie.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Prima chestiune care se impune a fi examinată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită calea de atac extraordinară a recursului de a respecta prevederile art. 3021 lit. c) şi art. 304 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit articolului menţionat modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. În cazul de faţă, recurentele au invocat motivul de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., iar prin argumentele expuse mai sus, au solicitat admiterea recursului şi pe fond anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor SC V. SA din data de 15 mai 2006.
Incidenţa art. 304 pct. 10 C. proc. civ., invocat de către recurente, nu poate face obiect de analiză al instanţei de recurs, întrucât în actuala reglementare dispoziţiile pct. 10 al art. 304 au fost abrogate prin art. I pct. 1111 din OUG nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2000.
Cum recurentele în dezvoltarea recursului săi s-au referit şi la încălcarea sau aplicarea greşită a legii, Înalta Curte le va analiza potrivit motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Or, examinând susţinerile recurenţilor din această perspectivă, rezultă că sunt invocate chestiuni de fapt cu privire la întocmirea procesului verbal de şedinţă şi procedurile privind derularea şedinţei, aspecte care au fost dezlegate de instanţa fondului suverană să se pronunţe asupra situaţiei de fapt şi care şi-a motivat punctul de vedere.
Dispoziţiile art. 130 din Legea nr. 31/1990 privind votul secret pentru alegerea şi revocarea administratorului nu îşi găsesc aplicarea în cauză, hotărârea adoptată de A.G.E.A. a vizat înlocuirea administratorilor, propuşi de noul acţionar majoritar numai până la data de 28 martie 2007 potrivit celor menţionate în contractul de vânzare cumpărare încheiat cu reprezentanţii societăţii la 8 noiembrie 2006.
În sfârşit, Curtea constată, că recurenţii reiterând susţinerile din fond şi apel, nu se referă la considerentele pe care instanţele îşi fundamentează soluţia, or obiectul recursului îl constituie hotărârea atacată, astfel că şi din această perspectivă susţinerile recurentelor nu se pot încadra în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele P.Z. ŞI T.M.L. împotriva deciziei nr. 63 din 11 aprilie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 163/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 199/2008. Comercial → |
|---|
