ICCJ. Decizia nr. 199/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 199/2008
Dosar nr. 1448/118/2006
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 iunie 2005, reclamantele SC D.P. SRL, SC A.F.C. M. SRL, SC I. SRL, SC R. SA şi SC T.I. SRL au solicitat obligarea pârâtei SC G.M.T.I. SRL să elibereze aleea acces proprietatea lor sau în caz de refuz să fie autorizată să elibereze calea de acces pe cheltuiala pârâtei întrucât aceasta reprezintă o servitute de trecere.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 820 din 26 ianuarie 2006, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, cu motivarea că acţiunea are un obiect neevaluabil şi potrivit art. 2 pct. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa aparţine acestei instanţe.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 7823/ COM din 21 noiembrie 2006, a respins, ca nefondată, cererea reclamantei.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că reclamantele au cumpărat în indiviziune de la SC S.C. SRL suprafaţa de 2774 mp reprezentând alee acces potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 269 din 1 februarie 2005.
În cuprinsul acestuia s-a menţionat că pe o suprafaţă din teren ce face obiectul vânzării se află instalaţii de ventilaţie susţinute de stâlpi metalici cu fundaţie de beton şi două rampe, ce fac parte din patrimoniul SC G.M.T.I. SA, situaţie de fapt ce a fost acceptată de reclamante.
S-a apreciat că asupra căii de acces nici una din părţile convenţiei de vânzare-cumpărare nu au adus vreo modificare şi au fost respectate drepturile celorlalţi condivizori.
Apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins prin Decizia civilă nr. 164 din 5 iulie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei decizii reclamantele SC D.P. SRL, SC M. SRL, SC I. SRL, SC R. SA şi SC T.I. SRL au declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi au solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
S-a susţinut că instanţa de apel în mod greşit a interpretat greşit că drepturile condivizorilor sunt respectate întrucât nu s-a adus nici o modificare asupra căii de acces după încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare cât timp în cuprinsul acestuia s-a menţionat că intimata SC G.M. SA a amplasat construcţiile identificate în raportul de expertiză fără acordul fostului proprietar SC S.C. SRL.
Că deşi intimata a promis că va ridica aceste construcţii, ulterior a renunţat la manifestarea sa de voinţă.
A arătat recurenta că instanţa de apel a interpretat în mod eronat dispoziţiile legale privind dreptul de servitute prevăzut de art. 576, 616 şi 635 C. civ. şi a stabilit că nu sunt incidente în cauză, întrucât s-a dovedit că intimata a încălcat drepturile reclamantelor care beneficiau de servitutea de trecere, fiind fără relevanţă că a justificat un titlu asupra construcţiilor edificate pe calea de acces.
Prin întâmpinare, intimata SC G.M. SA prin lichidator judiciar a solicitat respingerea recursului deoarece reclamantele nu au dovedit că li s-a încălcat un drept de servitute asupra terenului pe care îl folosesc împreună cu pârâta în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 269 din 1 mai 2005.
La termenul de azi recurentele prin apărător au invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei comerciale, deoarece faţă de de obiectul litigiului, competenţa aparţine instanţei civile.
In raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunţa asupra acestei excepţii şi urmează a o respinge cu motivarea că problema competenţei a fost rezolvată prin sentinţa civilă nr. 820 din 26 ianuarie 2006 a Judecătoriei Constanţa prin care s-a declinat competenţa la Tribunalul Constanţa, ca instanţă de fond faţă de obiectul neevaluabil în bani, hotărâre rămasă irevocabilă şi care a intrat în puterea de lucru judecat.
Recursul reclamantelor nu este fondat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 269 din 1 februarie 2005 reclamantele şi pârâta au cumpărat de la vânzătoarea SC S.C. SRL, în indiviziune suprafaţa de 2774 mp, teren intravilan reprezentând alee acces situat în Municipiul Constanţa, judeţ Constanţa.
S-a menţionat în cuprinsul actului că pe o suprafaţă din acest teren se află instalaţii de ventilaţie susţinute de stâlpi metalici cu fundaţie de beton şi două rampe, ce fac parte din patrimoniul SC G.M. SA edificate fără acordul fostului proprietar al terenului SC S. Bucureşti.
Criticile recurentelor sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care se referă la modificarea sau casarea hotărârii „când instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic a acestuia".
Susţinerea recurentelor că prin interpretarea eronată a dispoziţiilor legale instanţa de apel a reţinut că în cauză nu este incidentă instituţia dreptului de servitute nu poate fi reţinută cât timp acestea nu au dovedit încălcarea de către intimată a dreptului de servitute reglementat de art. 576, 616 şi 635 C. civ., prevederi legale ce au constituit temeiul juridic al acţiunii formulate de reclamante.
Mai mult decât atât construcţiile aparţinând intimatei erau edificate anterior cumpărării de către părţi în indiviziune a terenului situaţie menţionată în contractul de vânzare, iar recurentele nu au avut nici o obiecţie, iar ulterior nu s-a dovedit că intimata ar fi încălcat drepturile ce aparţin reclamantelor asupra suprafeţei de teren, pe care o deţin în indiviziune cu pârâta.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia de necompetenţă materială a instanţelor comerciale.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele SC D.P. SRL CONSTANŢA, SC M. SRL VOLUNTARI, SC R. SA CONSTANŢA şi SC T.I. SRL BASARABI împotriva deciziei civile nr. 164/ Com din 5 iulie 2007 a Curţii de Apel Constanţ, secţia comercială, maritimă şi fluvială contencios adminitrativ si fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 183/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 256/2008. Comercial → |
|---|
