ICCJ. Decizia nr. 1880/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1880/2008
Dosar nr. 3997/111/2006
Şedinţa publică de la 29 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 333/ COM din 13 februarie 2007, Tribunalul Bihor a respins excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor D.V. şi R.C.
A respins acţiunea formulată de reclamanta SC I. SA în contradictoriu cu pârâţii SC S. SA, R.C., C.T., C.G., P.C. şi D.V.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâţilor R.C., C.T., C.G., P.C. şi D.V. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Examinând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor R. C. şi D.V., instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală activă), precum şi între pârât şi cel obligat in acelaşi raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În speţă, având în vedere susţinerea reclamantei din petitul acţiunii că mandatul de administrator al pârâţilor nu a fost prelungit în condiţiile legii, după data de 30 martie 2005, precum şi faptul că din certificatul constatator emis de O.R.C. Bihor la data de 04 aprilie 2006 rezultă că aceştia figurează având această calitate, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa a reţinut că, reclamanta SC I. SA, cu sediul în Oradea, este acţionar la SC S.I. SA cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 47 %.
La data de 30 martie 2001 a avut loc Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor SC S.I. SA, în cadrul căreia acţionarii au hotărât, prin vot secret, prelungirea cu încă 4 ani a mandatului actualului Consiliu de Administraţie, în următoarea componenţă: C.T., P.C., D.V., C.G. şi R.C.
Hotărârea A.G.A. din 30 martie 2001 a fost publicată (M. Of. nr. 837/26.04.2001) şi înscrisă în registrul comerţului aflat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor.
Conform hotărârii menţionate anterior, mandatul membrilor Consiliului de Administraţie urma să înceteze la data de 30 martie 2005.
Ulterior, la data de 23 mai 2005, a avut loc Adunarea Generală Ordinată a Acţionarilor SC S.I. SA, cu ordinea de zi publicată în ziarul Crişana din 26 aprilie 2005, la care au participat majoritatea acţionarilor, reprezentând 99,17 % din capitalul social.
Reclamanta a participat la această adunare a acţionarilor prin ing. M.V., în baza mandatului special de reprezentare nr. 748 din 23 mai 2005, P.V.M. şi S.V.C., cu mandatele de participare 749 şi 750 din 23 mai 2005 şi a votat „pentru” alegerea ca membri în Consiliul de Administraţie a pârâţilor C.T., P.C., C.G. şi D.V., validaţi cu 99,74 % din totalul voturilor exprimate, conform celor menţionate în procesul verbal al şedinţei A.G.A. din 23 mai 2005.
Tot în cadrul A.G.A. din 23 mai 2005, a fost ales în Consiliul de Administraţie şi numitul R.P.
În privinţa mandatului de administrator al pârâtului R.C., acesta a expirat la data numirii noului Consiliu de Administraţie.
De asemenea, la data de 28 aprilie 2006, pârâtul D.V. şi-a dat demisia din Consiliul de Administraţie, locul său rămânând vacant.
Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 a fost publicată în M. Of. şi înscrisă în registrul comerţului, aşa cum rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C. Bihor.
În ce priveşte perioada cuprinsă între 30 martie 2005 şi 23 mai 2005, aşa cum rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C. Bihor şi depus de reclamantă în probaţiune, a rezultat că pârâţii figurează ca făcând parte din Consiliul de Administraţie al SC S. SA cu mandat până în anul 2008.
Această neregularitate a fost practic înlăturată prin Hotărârea A.G.A. ordinară din 23 mai 2005, astfel cum s-a reţinut mai sus.
Faţă de cele reţinute, instanţa a respins, ca nefondată, cererea reclamantei şi fiind în culpă procesuală, a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâţilor persoane fizice suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanţa depusă la dosar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta SC I. SA Oradea, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, respectiv să se dispună constatarea inexistenţei dreptului pârâţilor R.C., C.T., C.G., P.C. şi D.V. de a exercita în fapt mandatul de administratori ai pârâtei SC S.I. SA, din data de 30 martie 2005.
În motivarea apelului arată că, sentinţa apelată reţine greşit situaţia de fapt, în contra probelor evidente şi ignoră nejustificat apărările reclamantei, în legătură cu Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 invocată de pârâţi în apărare.
Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 nu reprezintă temei juridic valabil al mandatului de administratori ai pârâţilor, persoane fizice.
Prima instanţă a reţinut că Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 a fost publicată în M. Of. şi înscrisă în registrul comerţului aşa cum rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C. Bihor .
În realitate Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 nu a fost niciodată menţionată în Registrul Comerţului şi nici publicată în M. Of. al României, partea a IV-a; prin aceasta Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 este lipsită de forţă executorie conform art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, lipsa menţionării actului în Registrul Comerţului rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C. pentru SC S.I. SA din 18 septembrie 2006 depus de pârâtă la dosar.
Prin conduita reprezentanţilor S. de a nu îndeplini formalităţile legale prevăzute de art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 este sancţionată conform art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 respectiv a fost lipsită de forţă executorie, lipsită de aptitudinea de a produce efectul juridic al numirii Consiliului de Administraţie al S.
Pentru acest considerent Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 invocată de pârâţi în apărare, urmează să nu fie avută în vedere de instanţă la soluţionarea cauzei.
Alte aspecte reţinute greşit de prima instanţă în considerentele sentinţei sunt:
Deşi, pârâta S. a depus la dosar trei mandate de reprezentare a apelantei în A.G.A. S. din 23 mai 2005 pentru domnii M.V., P.V.M. şi S.V.C., în realitate ultimii doi, în mod abuziv, nu au fost primiţi de către reprezentanţii S. în şedinţa A.G.A. din 23 mai 2005, deşi aveau mandate de reprezentare, unde la „participanţi” apelanta este reprezentată numai prin M.V.
Acesta a votat „pentru” un consiliu de administraţie care să includă doi candidaţi propuşi din partea SC I. A în funcţia de administrator în persoana domnilor M.V. şi P.M., nu pentru consiliul de administraţie în componenţa validată prin votul acţionarului majoritar SC M.T.
Nici reprezentanţii S. nu au ţinut cont de efectele Hotărârii A.G.A. din 23 mai 2005.
Pe de o parte, potrivit Hotărârii A.G.A. din 23 mai 2005, dl. R.C. a fost înlocuit în Consiliul de Administraţie al S. de dl. R.P.
Pe de altă parte însă, abia în 2006, prin Hotărârea A.G.E.A. S. din 13 iunie 2006 se aprobă: „validarea d-lui H.I. ca administrator definitiv al societăţii în locul d-lui R.C.” şi nu în locul d-lui R.P., administrator, potrivit Hotărârii A.G.A. din 23 mai 2005.
Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005, este sancţionată conform art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, respectiv este lipsită de forţă executorie, nu poate fi avută de în vedere de instanţă,la soluţionarea prezentei cauze, ca atare instanţa urmează să constate inexistenta, din data de 30 martie 2005 a dreptului pârâţilor R.C., C.T., C.G., P.C. şi D.V. de a exercita în fapt mandatul de administratori ai pârâtei SC S.I. SA.
Pârâţii, persoane fizice, în prezent toţi menţionaţi ca administratori la Registrul Comerţului cu mandat până în 2008, au primit mandatul de administratori prin Hotărârea A.G.A. din data de 30 martie 2001, urmând să expire la data de 30 martie 2005, sub rezerva prelungirii sale efectuate în conformitate cu legea.
La data de 30 ianuarie 2004, reprezentantul S. a depus încă o dată la Registrul Comerţului aceeaşi Hotărâre A.G.A. din 2001, prin care a solicitat prelungirea cu încă 4 ani a mandatului administratorilor (2004 - 2008).
Ulterior, la data de 11 aprilie 2004, s-a întocmit şi un Act Adiţional la Contractul de Societate al S. semnat numai de către R.C. şi Consilierul Juridic R.I. prin care „se modifică contractul de societate în sensul prelungirii cu 4 ani a mandatului de administrator al pârâţilor, persoane fizice pe baza Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor din data de 30 martie 2001. (M. Of. nr. 837/26.042001)”.
Cererea de înscriere a menţiunilor la Registrul Comerţului în temeiul acestui act adiţional a fost admisă.
Mandatul de administrator al pârâţilor, persoane fizice, a încetat, la data de 30 martie 2005, fără să fie prelungit în conformitate cu dispoziţiile legale.
În speţă, nu s-a adoptat, anterior expirării mandatului de administrator, la 30 martie 2005 nici o altă Hotărâre a Adunării Generale a Acţionarilor S. care să aprobe prelungirea mandatului după 30 martie 2005.
A fost încălcat flagrant art. 137 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 prin menţionarea la Registrul Comerţului a aceleaşi hotărâri din 2001, însă în anul 2004 şi cu solicitarea de a se dispune prelungirea, raportată la momentul cererii din 2004.
Actul adiţional din data de 11 aprilie 2004 încheiat „pe baza Hotărârii Generale a Acţionarilor din data de 30 martie 2001 ( M. Of. nr. 837/26.04.2001)” nu poate acoperi lipsa hotărârii A.G.A. cerute de lege pentru numirea administratorilor, atât faţă de prevederile exprese ale art. 137 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, cât şi din motivul că este un act adoptat, nu de acţionarii S., ci de două persoane, R.C. şi R.I.
Menţionarea acestui act adiţional în Registrul Comerţului nu acoperă inexistenţa voinţei sociale de numire a administratorilor, vădită prin lipsa unei hotărâri a adunării acţionarilor, anterior expirării mandatului de administrator în 30 martie 2005 conform Hotărârii A.G.A. din 30 martie 2001.
În drept, a invocat art. 282 şi următoarele, art. 7201 – art. 72010C. proc. civ.
Prin „Notele de şedinţă” depuse la dara de 11 septembrie 2007 intimaţii au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, menţinerea în întregime ca legală şi temeinică a sentinţei apelate, cu cheltuieli de judecată.
Din punct de vedere procedural arată că legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate urmează a fi apreciată raportat exclusiv la obiectul cererii de chemare în judecată, a motivării în fapt şi în drept a acesteia.
Prin acţiunea principală, reclamanta apelantă a solicitat constatarea inexistenţei dreptului pârâţilor de rândul 3-6 de a exercita mandatul de administratori au SC S. SA pe considerentul „încetării acestei calităţi la data de 30 martie 2005, fără să fie prelungit în conformitate cu dispoziţiile legale, respectiv lipsa adunării generale a acţionarilor, care să aprobe prelungirea mandatului lor după momentul menţionat”.
Contrar celor susţinute, s-a dovedit, însă, că la data de 23 mai 2005, a avut loc o adunare generală a acţionarilor care, printre alte obiective ale ordinii de zi, l-a avut şi pe acela de „alegerea consiliului de administraţie şi a comisiei de cenzori”.
Reclamanta apelantă a participat la această adunare şi implicit la alegerea consiliului de administraţie, prin intermediul reprezentanţilor ei: ing. M.V., în baza mandatului de reprezentare special nr. 74 din 23 mai 2005, P.V.M. - mandat 743 din 23 mai 205 şi C. S.V. - mandat 750 din 23 mai 2005, aceştia votând pentru alegerea membrilor consiliului, doi dintre ei înscriindu-se pe altă listă de candidaţi (M.V. şi P.M.), fără a întruni majoritatea necesară pentru a fi validaţi în calitate de administrator.
Referitor la această adunare generală şi a hotărârii existente, reclamanta nu şi-a exprimat poziţia până la închiderea fazei probatorii şi acordarea cuvântului pe fond (respectiv al nevalabilităţii, inopozabilităţii ori lipsei caracterului ei executoriu ).
În continuare şi-a menţinut poziţia iniţială prin concluziile sale scrise invocând pentru prima dată faptul că, această hotărâre nefiind operată la O.R.C., ar fi lipsită de caracter executoriu.
Asemenea argumentaţii, fiind ulterioare închiderii fazei probatorii şi nediscutate în contradictoriu cu celelalte părţi litigante, nu puteau fi luate în considerare.
În concluzie, mandatul actualilor membri ai consiliului de administraţie, fiind rezultatul confirmării sale de către A.G.A. din data de 23 mai 2005 la care şi apelanta a participat, argumentele acesteia cuprinse în acţiunea principală, se dovedesc lipsite de orice fundament.
Conform art. 294 C. proc. civ., în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face cereri noi.
Obiectul cererii de chemare în judecată implică nu numai petitul propriu - zis, dar şi motivarea în fapt şi în drept a acţiunii. în cuprinsul motivelor de apel reclamanta susţine că:
1. Hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 este lipsită de forţă executorie conform art. 135 alin. (5) din Legea nr. 31/1990;
2. nici reprezentanţii S. nu au ţinut cont de efectele acestei hotărâri „ca urmare a înlocuirii d-lui R.C. cu dl. R.P.” şi ulterior „validarea d-lui H.I. ca administrator definitiv al societăţii în locul d-lui R.C. şi nu în locul d-lui R.P.
Prin urmare, contrar celor susţinute la instanţa de fond şi a cadrului procesual cu care aceasta a fost investită, în apel reclamanta contestă caracterul executoriu al hotărârii A.G.A. de alegerea administratorilor, ceea ce, din punct de vedere procesual, are caracterul unei cereri noi care nu poate fi luată în considerare.
Cât priveşte reluarea argumentelor invocate iniţial: inexistenţa unei hotărâri generale a acţionarilor adoptată anterior datei de 30 martie 2005, faptul că” nu s-a adoptat o nouă hotărâre A.G.A. faţă de Hotărârea din 2001” susţinerile apelantei au fost infirmate de existenţa hotărârii A.G.A. din data de 23 mai 2005.
Pe de altă parte, trebuie făcută o distincţie netă între: - inexistenţa unei Hotărâri A.G.A. şi existenţa unei Hotărâri A.G.A. doar neoperată la O.R.C.
Neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 131 din Legea nr. 31/1990 nu echivalează cu inexistenta unei asemenea hotărâri.
Ea există şi este pe deplin valabilă, mai mult chiar dă naştere la anumite obligaţii în sarcina acţionarilor.
Astfel, conform libertaţiunii juridice „lipsa caracterului executoriu al hotărârii adunării generale nu înseamnă însă că aceasta nu este valabilă „.. până la data la care hotărârea adunării generale este anulată conform art. 132, aceasta este prezumată ca valabilă. Lipsa caracterului executoriu al hotărârii adunării generale nu înseamnă însă că aceasta nu produce unele efecte juridice faţă de acţionari şi faţă de terţi”.
Apelanta nu a contestat obligativitatea acestei hotărâri.
În altă ordine de idei, instanţa de fond a respins în mod justificat susţinerile referitoare la eventuala neregularitate a acesteia.
De asemenea, arată că îşi menţin poziţia exprimată prin întâmpinare, referitor la lipsa legitimităţii procesuale pasive a intimatului D.V., odată cu înaintarea demisiei sale la data de 28 aprilie 2006.
Examinând sentinţa prin prisma apelului declara cât şi din oficiu, în temeiul legii, Curtea de Apel prin decizia nr. 107/C/2007 pronunţată la 11 aprilie 2007, în dosarul nr. 3997/111/C/2006, a respins apelul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă reclamanta apelantă a solicitat în contradictoriu cu intimaţii pârâţi, pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate inexistenţa dreptului pârâţilor R.C., C.T., C.G., P.C. şi D.V., de a exercita mandatul de administratori ai pârâtei SC S. SA, invocând în drept art. 111 C. proc. civ., art. l37 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Reclamanta a învederat instanţei că mandatul de administrator al pârâţilor, persoane fizice, a încetat de drept la data de 30 martie 2005, iar, în speţă, nu s-a adoptat anterior expirării mandatului, nici o altă hotărâre a adunării generale a acţionarilor SC S. SA care să aprobe prelungirea mandatului după această dată.
Contrar celor susţinute de reclamantă, aşa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză (procesul - verbal al şedinţei A.G.A., convocatorul A.G.A.) la data de 23 mai 2005, cum corect a reţinut prima instanţă, a avut loc Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor SC S.I. SA la care au fost prezenţi majoritatea acţionarilor, totalizând 396.680 acţiuni, respectiv 99,17 % din capitalul social.
Printre alte obiective ale ordinii de zi, A.G. A. l-a avut şi pe cel menţionat la pct. 7 din convocator, respectiv „alegerea consiliului de administraţie şi a comisiei de cenzori”.
Reclamanta apelantă a participat la această adunare prin ing. M.V. în baza mandatului special de reprezentare nr. 748 din 23 mai 2005, P.V.M. în baza mandatului de participare 749 din 23 mai 2005 şi S.V.C. în baza mandatului de participare 750 din 23 mai 2005, aceştia votând pentru alegerea membrilor consiliului, M.V. şi P.M. candidând pentru alegerea ca membri ai consiliului.
Conform celor consemnate în procesul - verbal din 23 mai 2005, în urma numărării voturilor pentru alegerea membrilor consiliului de administraţie majoritatea voturilor exprimate le-au întrunit candidaţii C.T., P.C., D.V., C.G., R.P., iar domnii M.V. şi P.M., fiind votaţi doar cu 47,41 %, nu au obţinut majoritatea necesară pentru a fi validaţi.
Cât priveşte mandatul de administrator al pârâtului R.C., acesta a expirat la data numirii noului consiliu de administraţie, cum corect a constatat şi prima instanţă.
De asemenea, corect s-a reţinut şi faptul că, la data de 28 aprilie 2006, pârâtul D.V. şi-a dat demisia din consiliul de administraţie, locul acestuia rămânând vacant.
Criticile apelantei vizează în esenţă faptul că prima instanţă ar fi reţinut greşit situaţia de fapt şi ar fi ignorat apărările formulate de către reclamantă, în legătură cu Hotărârea A.G.A. din23 mai 2005, hotărâre care în opinia sa nu reprezintă temei juridic valabil al mandatului de administratori al pârâţilor, persoane fizice.
Astfel, apelanta învederează că hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005, este lipsită de forţă executorie, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 (în forma în vigoare şi aplicabilă illo tempore), iar pe de altă parte nici reprezentanţii S. nu au ţinut cont de efectele Hotărârii A.G.A. din 23 mai 2005.
Cu referire la această adunare generală şi a hotărârii adoptate la data de 23 mai 2005 astfel cum rezultă din actele dosarului, reclamanta apelantă nu a formulat critici privind nevalabilitatea, inopozabilitatea ori lipsa caracterului executoriu al acesteia şi nici vreo cerere în faţa primei instanţe până la închiderea fazei probatorii şi acordarea cuvântului pe fond.
Doar, prin „Notele scrise” a invocat faptul că această hotărâre nefiind operată la O.R.C. s-a plasat în sfera de incidenţă a sancţiunii instituite de art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, respectiv a fost lipsită de forţă executorie, lipsită de aptitudinea de a produce efectul juridic al numirii Consiliului de Administraţie al S.
Cum, asemenea susţineri au fost făcute ulterior închiderii fazei probatorii şi nu au fost discutate în contradictoriu cu pârâţii, în mod corect nu au fost luate în considerare de către instanţa de fond.
Întrucât, în apel, contrar celor susţinute la instanţa de fond şi a cadrului procesual cu care a fost investită, apelanta reclamantă contestă caracterul executoriu al Hotărârii A.G.A. din 23 mai 2005 de alegerea administratorilor, cererea aceasta are caracterul unei cereri noi care nu poate fi luată în considerare, conform art. 294 C. proc. civ.
În fine, este de observat că apelanta nu a contestat obligativitatea Hotărârii A.G.A. din 23 mai 2005, iar neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 nu echivalează cu inexistenţa unei asemenea hotărâri, Hotărârea fiind valabilă până la data la care este anulată conform art. 132 din Legea nr. 31/1990 şi ca atare dând naştere la anumite obligaţii în sarcina acţionarilor.
Împotriva deciziei introdus recurs SC I. SA, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a acestei hotărâri cu consecinţa admiterii apelului şi pe fond a admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul constatării inexistenţei dreptului intimaţilor pârâţi de a exercita în fapt mandatul de administratori ai SC S. I. SA din data de 30 martie 2005.
În fapt recurenta a susţinut:
Este de necontestat ca mandatul administratorilor a încetat la 30 martie 2005 (la expirarea celor patru ani acordaţi prin hotărârea adunării generale din 2001), fără să se adopte o hotărâre a adunării generale a acţionarilor înainte de acest moment.
Aceasta teza a constituit cauza acţiunii şi, în ciuda apărărilor pârtilor potrivnice preluate de instanţa fără cenzura, se menţin pe deplin nejustificat întrucât hotărârea adunării generale invocata in apărare de intimaţii persoane fizice este din 23 mai 2005, aşadar ulterior momentului 30 martie 2005.
S-a apreciat ca instanţa de apel a interpretat si aplicat greşit dispoziţiile legale procedurale care stabilesc regimul cererilor in prima instanţa si al cererilor noi in apel de îndată ce s-a reţinut că prin critica formulată privind Hotărârea A.G.A. din 23 mai, în sensul că nu are valoare procesuală, s-a formulat o cerere nouă.
Critica s-a bazat în realitatea pe faptul că hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 nu a fost depusa spre menţionare la Registrul Comerţului si nici publicata in M. Of., ceea ce, conform art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 in forma in vigoare Mo tempore, atrage sancţiunea lipsei de caracter executoriu a unei asemenea hotărâri a adunării generale (hotărârile adunării generale a acţionarilor „nu vor putea fi executate mai înainte de îndeplinirea acestor formalităţi” conform textului de lege menţionat).
Recurenta susţine că la fond a dat propria apreciere probatoriului administrat, învederând motivele pentru care o proba respectiv hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005, nu este apta să conducă la respingerea acţiunii subscrisei.
Nelegalitatea deciziei recurate consta şi în aceea ca instanţa de apel retine că s-ar fi contestat hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005 în etapa dezbaterilor, ceea ce nu poate fi primit.
Recursul nu se poate întemeia pe dispoziţia legală invocată, respectiv cea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează încălcarea de drept substanţial.
Din motivarea în fapt a recursului, nu rezultă ce normă de drept material, a fost încălcată, de instanţa de apel.
Recurenta, critică decizia, prin prisma faptului că instanţa nu a înlăturat din materialul probator hotărârea A.G.A. din 23 mai 2005, apreciind ca fiind greşit raţionamentul instanţei, formulat în sensul că această hotărâre, nu a fost supusă controlului judiciar anterior, fiind combătută prin note scrise, depuse în faza procesuală a apelului.
Critica nu se poate întemeia pe dispoziţiile textului legal precizat de recurentă şi mai mult faţă de caracterul căii de atac al recursului aşa cum este reglementat, pe nici-un motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Stabilirea stării de fapt, s-a realizat în prima instanţă şi s-a confirmat pe cale devolutivă, astfel că în recurs, reanalizarea acestei probe sub aspectul relevanţei juridice în soluţionarea cauzei, nu mai este posibilă din punct de vedere procesual.
Aşa fiind, pentru cele ce preced în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I. Oradea împotriva deciziei nr. 107/C/2007-A din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1841/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1934/2008. Comercial → |
|---|
