ICCJ. Decizia nr. 1941/2008. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1941/2008
Dosar nr. 2/1371/2007
Şedinţa publică de la 4 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Paşcani, la data de 27 aprilie 2006, reclamanta M. Paşcani, C.M. – P.M. Paşcani, cu sediul în localitatea Paşcani, str. Ştefan cel Mare, judeţul Iaşi, a chemat în judecată pârâta SC D.N. SA Târgu Mureş, Sucursala Iaşi, cu sediul în Târgu Mureş, Piaţa Trandafirilor, având număr de înmatriculare J.26/326/2000, prin reprezentanţi legali, solicitând a se dispune obligarea pârâtei să se prezinte la sediul reclamantei în vederea încheierii contractului de concesiune pentru reţeaua locală de distribuţie gaz metan în lungime de 82 km, obligarea pârâtei la plata sumei de 50 lei/zi reprezentând daune de întârziere începând cu data pronunţării hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii promovate, reclamanta a învederat că M. Paşcani este proprietarul reţelei de distribuţie locală a gazului metan, dobândite prin construcţie din fondurile proprii. Prin Hotărârea nr. 53/1999 a Consiliului Local, reţeaua de distribuţie a fost însuşită în patrimoniul M. Paşcani, fapt confirmat ulterior prin H.G. nr. 354/2001. Această reţea are o lungime de 82 de km. Hotărârea Consiliului Local nr. 53/1999 a dobândit caracter definitiv şi nu a fost contestată de persoanele interesate şi nici de societatea pârâtă. Această reţea este utilizată în prezent de către pârâtă pentru a asigura distribuţia gazului către beneficiar. Deşi iniţial pârâta a acceptat în calitate de proprietar al reclamantei cu privire la această reţea şi a achitat taxa de redevenţă fără a contesta pretenţiile reclamantei, în prezent nu mai este de acord să plătească această taxă, apreciind că nu poate fi obligată în acest sens, în lipsa unui contract de concesiune.
Reclamanta a convocat de mai multe ori pârâta în vederea încheierii contractului de concesiune pentru reţeaua de distribuţie a gazului metan, însă pârâta la data de 30 martie 2003 a încunoştiinţat Municipalitatea Paşcani că nu înţelege să încheie acest contract, contestând calitatea de proprietar a reclamantei. Acest refuz al pârâtei este nejustificat întrucât hotărârile C.L. Paşcani privind stabilirea patrimoniului Municipiului, precum şi privind stabilirea obligaţiei pentru plata taxei de redevenţă în sarcina pârâtei, au caracter definitiv, motiv pentru care se impune pronunţarea unei hotărâri în sensul obligării pârâtei la încheierea acestui contract. În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1073 C. civ.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Paşcani şi excepţia necompetenţei Judecătoriei în soluţionarea cauzei. Pe fondul cererii promovate, pârâta a învederat că acţiunea promovată de reclamantă este lipsită de obiect şi interes.
Prin Sentinţa civilă nr. 980/2006, Judecătoria Paşcani a admis excepţiile invocate şi a declinat competenţa soluţionării litigiului în favoarea Tribunalului Mureş. Această din urmă instanţă, prin Sentinţa civilă nr. 1758/2006 a admis excepţia de necompetenţă materială invocată şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Mureş. Potrivit Încheierii de şedinţă din 19 februarie 2007 Tribunalul Comercial Mureş a reţinut că este competentă material în soluţionarea cererii promovate.
Pârâta, prin completarea la întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi nefondată, şi a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 854 din 14 mai 2007, Tribunalul Comercial Mureş a respins, ca nefondată, excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâtă;
- a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei M. Paşcani, C.L.M. Paşcani, excepţie invocată de către pârâta E.O.G.R. şi în consecinţă:
- a respins pentru lipsa calităţii procesual active a reclamantei, acţiunea promovată de reclamanta M. Paşcani, C.L.M. Paşcani împotriva pârâtei E.O.G.R, acţiune având ca obiect obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune pentru reţeaua locală de distribuţie gaz metan şi obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii începând de la data pronunţării hotărârii şi până la îndeplinirea acestei obligaţii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii M. Paşcani şi C.M. Paşcani – reprezentant de P. la data de 16 iulie 2007, motivele de apel fiind depuse la dosar, în termen, la aceeaşi dată.
Intimata - pârâtă E.O.G.D. SA Târgu Mureş a formulat întâmpinare la data de 17 octombrie 2007, solicitând respingerea apelului şi păstrarea în integralitatea sa a sentinţei pronunţate de către instanţa de fond, ca fiind temeinică şi legală.
Prin decizia nr. 74/ A din 29 octombrie 2007, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul declarat de M. Paşcani, C.M. Paşcani împotriva sentinţei comerciale nr. 854 din 14 mai 2007 a Tribunalului Comercial Mureş, pe care a păstrat-o în tot.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele aspecte:
Pe fondul excepţiei lipsei calităţii procesuale active s-a reţinut corect că reclamanţii nu au făcut dovada proprietăţii, întrucât prin Legea nr. 241/2003 s-au scos din domeniul public local reţelele de alimentare cu gaze naturale, cu instalaţiile, construcţiile şi terenurile aferente, iar prin art. 32 din Legea nr. 351/2004 (Legea gazelor) s-a statuat în mod imperativ că activitatea de distribuţie a gazelor naturale constituie serviciu public de interes naţional. Este cert că apelanţii nu au făcut dovada proprietăţii private asupra reţelei în cauză, trimiterea la calea logică neputând fi primită în condiţiile în care mai există şi domeniul public al statului, iar Legea gazelor ridică activitatea de distribuţie a gazelor la rangul de serviciu public de interes naţional. Prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a statuat că prin Legea nr. 241/2003 reţelele de distribuţie a gazelor naturale au fost scoase din domeniul public al localităţilor şi trecute în domeniul public al statului, statuarea instanţei de judecată fiind în concordanţă şi cu art. 45 din Legea nr. 85/2003 (Legea minelor) care interzic stabilirea unor taxe de redevenţă asupra gazelor combustibile. (Sentinţa nr. 833 din 26 mai 2005 a Tribunalului Mureş, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2647/R/2005 a Curţii de Apel Târgu – Mureş).
Apelul se întemeiază şi pe adresa nr. 168054 din 3 septembrie 2003 a M.E.C., care, afirmativ ar împărtăşi punctul de vedere potrivit căruia reţelele în cauză ar aparţine domeniului privat local, apelanţii nemenţionând că respectiva comunicare a format obiectul cercetării şi în ciclul procesual finalizat prin sentinţa nr. 833/2005 a Tribunalului Mureş. În decizia nr. 2647/ R din 28 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Târgu – Mureş s-a reţinut că adresa în cauză este în defavoarea apelanţilor, întrucât concesionarea ar urma să fie făcută de M.E.C. şi nu de autorităţile locale, întrucât serviciile de distribuire gaze naturale sunt servicii publice de interes naţional.
Prin aceeaşi adresă se mai arată că reţelele de distribuţie şi alimentare cu gaze a localităţilor (comune, oraşe, municipii) au fost incluse în patrimoniul societăţilor comerciale de profil ca aport în natură cu o pondere de aproximativ 70 %, situaţie în care apelanţii erau obligaţi să facă dovada proprietăţii cu privire la reţelele şi instalaţiile în lungime de 82 km afirmative incluse în H.C.L. nr. 53/1999, hotărârea fiind anterioară Legii nr. 241/2003, respectiv, Legii gazelor nr. 351/2004.
În consecinţă, văzând că prin lege reţelele de distribuţie a gazelor naturale au fost scoase din domeniul public al localităţilor, că H.C.L. nr. 84/2004 a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă (sentinţa nr. 833/2005 a Tribunalului Mureş), Curtea a apreciat că admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii M. Paşcani, C.L.M. Paşcani şi P.M. Paşcani, în termen, la data de 3 decembrie 2007, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., arătând că se dovedeşte în mod clar, evident şi fără echivoc, inclusiv prin adresa nr. 168054 din 3 septembrie 2003, emisă de M.E.C. – D.G.P.E., singura autoritate administrativă centrală autorizată în domeniu, care el însuşi a fost obligat să efectueze inventarul tuturor reţelelor de distribuţie, că reţelele de distribuţie a gazelor naturale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, executate prin bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor fac parte din domeniul privat al comunei, oraşului ori municipiului, deci se confirmă prin adresa nr. 168054 din 3 septembrie 2003 că aceste reţele rămân în domeniul privat al comunelor, oraşelor şi municipiilor.
Au mai arătat recurenţii că, Tribunalul Mureş, şi aceeaşi secţie de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 833 din 26 mai 2005, într-o cauză identică şi între aceleaşi părţi, consemnează, recunoaşte şi confirmă că întreaga reţea de conducte de joasă presiune în lungime de 82 km a Municipiului Paşcani, a fost construită de recurentul – pârât din surse proprii de finanţare.
Faptul că activitatea de distribuţie a gazelor naturale este definită, ca serviciu public de interes naţional, aceasta nu face ca reţelele de distribuţie a gazelor naturale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, executate prin bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, să facă parte din domeniul public al statului.
Concluzionând, au solicitat admiterea recursului declarat, casarea celor două hotărâri pronunţate în cauză, iar pe fond admiterea cererii introductive aşa cum a fost formulată.
Prin întâmpinarea depusă, la dosar la data de 13 martie 2008, intimata - pârâtă SC D.N. SA Târgu Mureş, actual E.O.G.D. SA Târgu Mureş a solicitat respingerea, ca netemeinic şi nelegal, a recursului şi păstrarea, în integralitatea sa, a sentinţei civile nr. 854 din 14 mai 2007, pronunţată de către instanţa de fond, ca fiind temeinică şi legală.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 4, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., „ modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate:
- când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (pct. 4);
- dacă instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut (pct. 6);
- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (pct. 7);
- când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (pct. 8);
- când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (pct. 9).
Cu privire la primul motiv de recurs invocat, cel prevăzut de pct. 4 al art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenţii – reclamanţi nu dezvoltă acest motiv, iar în ce priveşte motivele de recurs întemeiate pe pct. 6, 7 şi 8 ale art. 304 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestor cazuri, expres prevăzute de legiuitor.
Ultimul motiv de recurs invocat, întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., este nefondat, atât instanţa de apel cât şi instanţa de fond dând o rezolvare corectă şi legală excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Astfel, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 241/2003, pentru a avea calitate procesuală, într-un astfel de litigiu, se cere ca reclamantul să fie titularul dreptului de proprietate, fie că este vorba despre domeniul public sau domeniul proprietate de stat, dar privată, prin Legea nr. 351/2004 conferindu-i-se numai dreptul de a folosi pentru un serviciu public aceste instalaţii. Mai mult, reclamanţii nu au cerut constituirea unui drept de proprietate pe reţea, deşi aveau la îndemână o asemenea posibilitate, iar aceasta este o chestiune prealabilă pentru a putea cere încheierea contractului.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanţi, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii M. Paşcani, C.L.M. Paşcani şi P.M. Paşcani împotriva deciziei nr. 74/ A din 29 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Târgu – Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1898/2008. Comercial. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 2001/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
