ICCJ. Decizia nr. 2001/2008. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2001/2008
Dosar nr. 2272/118/2006
Şedinţa publică de la 6 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F.T. SA a sesizat Tribunalul Constanţa, secţia comercială şi a solicitat ca prin sentinţa care se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor din data de 14 septembrie 2006 a SC V. SA prin care:
a) s-a aprobat raportul privind rezultatele subscrierii acţionarilor societăţii la majorarea capitalului social în perioada de exercitare a dreptului de preferinţă;
b) s-a majorat capitalul societăţii cu sumele subscrise;
c) s-au modificat prevederile din statutul societăţii cu privire la capitalul social şi structura acţionariatului.
În drept a fost invocată încălcarea prevederilor art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990, 129 alin. (2), art. 129 şi 123 alin. (2) din aceeaşi lege.
Sentinţa nr. 49 din 1 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială.
După examinarea actelor dosarului în raport de motivele de nelegalitate invocate în legătură cu desfăşurarea A.G.E.A. şi cu măsurile adoptate, Tribunalul a reţinut că au fost respectate prevederile art. 163 alin. (4) lit. c), art. 129 alin. (2) şi art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Potrivit tribunalului activitatea secretarului adunării generale poate fi sprijinită de cenzori însă aceştia nu se pot substitui secretarului care conform legii are obligaţia de a verifica respectarea condiţiilor legale pentru ţinerea adunării. Din verificarea procesului verbal de şedinţă al adunării generale instanţa de fond a reţinut că, în cauză, în calitate de secretar a fost ales chiar reprezentantul reclamantei care a constatat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru desfăşurarea adunării generale în prezenţa acţionarilor care deţineau 100 % din capitalul social. Cu privire la prezidarea adunării generale s-a reţinut că în procesul verbal nu s-a consemnat nicio obiecţie din partea reclamantei în legătură cu desemnarea persoanei care a fost mandatată în acest scop. Prima instanţă a constatat că scopul convocării şi al datei de referinţă a fost realizat întrucât participarea a fost de 100 % din capital aşa încât susţinerile reclamantei au fost înlăturate.
A mai reţinut instanţa de fond că nici termenul de o lună prevăzut pentru subscriere nu a fost depăşit întrucât acţionarul, Asociaţia A.I., a achitat cu OP nr. 1 din 18 august 2006, suma reprezentând contravaloarea acţiunilor.
În consecinţă, pentru toate aceste argumente, acţiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Apelul reclamantei S.I.F.T. SA Braşov
Reclamanta S.I.F.T. a declarat apel împotriva sentinţei nr. 49 din 1 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin care a reluat susţinerile din faţa instanţei de fond în legătură cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (1) şi (2), art. 163 alin. (4) lit. c) şi art. 132 din Legea nr. 31/1990. Potrivit apelantei soluţia primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea acestor dispoziţii întrucât reprezentantul S.I.F. chiar dacă a fost ales secretarul adunării generale nu a avut mandat decât pentru exprimarea votului şi nu pentru a se pronunţa în legătură cu legalitatea convocării şi întrunirii adunării generale. În fine, faţă de faptul că adunarea generală extraordinară nu a fost prezidată de preşedintele consiliului de administraţie iar convocatorul nu a prevăzut data de referinţă, apelanta reclamantă a considerat că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale.
Decizia nr. 202 din 24 septembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate în raport de criticile aduse de reclamanta apelantă S.I.F.T. SA, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 au fost respectate, că adunarea generală l-a desemnat ca secretar al şedinţei pe reprezentantul apelantei iar acesta a verificat lista acţionarilor prezenţi precum şi îndeplinirea cerinţelor referitoare la formalităţile prevăzute de lege pentru convocarea şi ţinerea adunării generale.
Faţă de aceste constatări instanţa de apel a apreciat că este irelevantă susţinerea apelantei în sensul că reprezentantul său nu a avut mandat să fie ales secretar al adunării generale şi nici să-şi exercite atribuţiile ce decurg din această calitate pentru motivul că art. 129 alin. (2) din lege, conferă oricărui acţionar prezent sau reprezentantului său vocaţia de a fi ales secretar al adunării generale şi implicit, de a-şi exercita atribuţiile ce decurg din această calitate.
Lipsa cenzorilor, potrivit instanţei de apel, nu constituie un motiv de nulitate a adunării generale extraordinare, ci de atragere a răspunderii acestora conform art. 166 din Legea nr. 31/1990.
Curtea a examinat şi critica apelantei prin care s-a invocat încălcarea art. 129 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 şi a stabilit că, în speţă, şedinţa adunării generale s-a deschis de persoana desemnată de preşedintele consiliului de administraţie şi, în fine, că data de referinţă, chiar dacă nu a fost trecută în convocator nu duce la nulitate întrucât prezenţa tuturor acţionarilor a atras aplicabilitatea art. 121 din Legea societăţilor comerciale . În conformitate cu aceste argumente critica în legătură cu încălcarea art. 123 alin. (2) din aceeaşi lege, nu a fost primită.
Recursul declarat de reclamanta S.I.F.T. SA Braşov
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs, reclamanta S.I.F.T. SA care în temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ., raportat la art. 312 C. proc. civ., a solicitat modificarea soluţiilor anterior pronunţate şi, în fond, anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor SC V. SA Basarabi din data de 14 septembrie 2006.
În argumentarea criticilor privind încălcarea şi aplicarea greşită a legii, recurenta a reluat în totalitate susţinerile din apel în legătură cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (1) şi (2), art. 163 alin. (4) lit. c) şi art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Astfel, în opinia recurentei, dispoziţiile art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 stabilesc expres că verificarea îndeplinirii formalităţilor cerute de lege şi de actul constitutiv pentru ţinerea adunării generale trebuie să fie făcută de cenzori iar constatările acestei comisii se consemnează în procesul verbal. De asemenea a susţinut că obligaţia legală a comisiei de cenzori de a participa la adunarea generală rezultă din prevederile art. 163 alin. (4) lit. c) republicată, iar nerespectarea acestor condiţii atrage nulitatea hotărârii adunării generale conform art. 132 din Legea societăţilor comerciale.
O altă critică vizează încălcarea art. 129 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 întrucât, potrivit recurentei, din lucrările adunării generale nu rezultă că prezidarea şedinţei a fost făcută de o persoană desemnată de consiliul de administraţie.
Cu privire la data de referinţă, recurenta a criticat decizia instanţei de apel pentru considerentul că nu a ţinut seama de dispoziţiile imperative prevăzute de art. 123 alin. (2) ultima teză. Lipsa datei de referinţă, în accepţiunea recurentei duce la imposibilitatea stabilirii procentului de participare la adunare şi, pe cale de consecinţă, la neîndeplinirea condiţiilor de cvorum în ceea ce priveşte întrunirea adunării.
Printr-o ultimă critică s-au adus argumente în susţinerea faptului că prima de majorare a capitalului social nu a fost achitată în termenul de o lună de către Asociaţia A.I., probă fiind, potrivit recurentei, extrasul bancar care confirmă plata la data de 22 august 2006.
Intimata V.B. SA a depus întâmpinare prin care a analizat punctual argumentele aduse în sprijinul criticilor formulate de recurentă şi întrucât le-a considerat nefondate a solicitat respingerea recursului şi menţinerea soluţiilor anterior pronunţate ca fiind legale şi temeinice.
Prin notele de concluzii recurenta a combătut susţinerile intimatei în privinţa prezenţei cenzorilor la adunarea generală şi a consecinţelor neprezentării acestora cât şi asupra persoanei care avea dreptul în condiţiile art. 129 din Legea nr. 31/1990 să prezideze adunarea generală. De asemenea, a reluat susţinerile în legătură cu toate motivele dezvoltate în cererea de recurs solicitând ca în urma admiterii recursului său să se modifice decizia din apel şi în fond să fie admisă acţiunea aşa cum a fost formulată.
Analiza motivelor de recurs formulate de recurenta reclamantă S.I.F.T. SA, în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
1. Potrivit art. 129 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, „În ziua şi la ora arătată în convocator, şedinţa adunării se va deschide de preşedintele consiliului de administraţie sau de acela care îi ţine locul”.
Din examinarea procesului verbal nr. 128 încheiat, la data de 14 septembrie 2006, rezultă că s-a specificat expres faptul că prezidarea şedinţei se realizează de împuternicitul administratorului aşa încât critica recurentei nu va fi reţinută. Sub aspectul interesului de a reitera această critică în recurs este de reţinut că, prezidarea şedinţei adunării generale la care se referă art. 129 din L.S.C. este o „regulă de formă” pentru desfăşurarea adunării generale şi că această regulă trebuie să garanteze libera exprimare a opiniilor acţionarilor pentru disciplina dezbaterilor adunării generale. Din acest punct de vedere în condiţiile în care adunarea generală a acceptat ca şedinţa să fie prezidată de persoana mandatată de administrator, nu se poate reţine nelegalitatea adunării generale prin prisma încălcării dispoziţiilor art. 129 alin. (1) din legea mai sus menţionată.
Pe de altă parte, după verificarea legalităţii constituirii adunării generale, care s-a consemnat în procesul verbal, adunarea generală a funcţionat valabil ceea ce i-a permis să aleagă şi un preşedinte al şedinţei. De altfel, această afirmaţie în legătură cu prezidarea şedinţei nu este făcută cu bună-credinţă în condiţiile în care reprezentantul recurentei a semnat procesul verbal alături de persoana care a prezidat această şedinţă fără nicio obiecţie în legătură cu desemnarea acestuia.
În aceeaşi ordine de idei adunarea generală îşi poate alege preşedintele de şedinţă cu excepţiile prevăzute de lege, nefiind obligată să accepte conducerea adunării generale de către administrator, care este subordonat adunării generale.
2. Art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 prevede că „Adunarea generală va alege dintre acţionarii prezenţi, unul până la trei secretari, care vor verifica lista de prezenţă a acţionarilor, indicând capitalul social pe care îl reprezintă fiecare, procesul verbal întocmit de cenzori pentru constatarea numărului acţiunilor depuse şi îndeplinirea tuturor formalităţilor cerute de lege şi de actul constitutiv pentru ţinerea adunării generale”.
Dispoziţiile de mai sus, a căror încălcare a fost pusă în discuţie de recurentă, reglementează rolul secretariatului adunării generale care se înscrie în concepţia art. 129 în întregul său. Prin urmare, dacă există vocaţia fiecărui acţionar prezent sau reprezentat de a face parte din secretariat, nu se poate accepta critica recurentei privind faptul că reprezentantul său a fost trimis să participe la adunarea generală numai pentru a-şi exercita dreptul de vot. Admiţând ipotetic aceste susţineri încă nu s-ar putea reţine nulitatea hotărârii adunării generale pentru depăşirea mandatului de către reprezentantul S.I.F.T. SA, ci cel mult s-ar putea reţine că această chestiune se rezolvă în relaţiile dintre mandant şi mandatar.
Aşadar, în calitate de secretar al adunării generale, reprezentantul recurentei avea obligaţia şi dreptul de a verifica dacă sunt îndeplinite toate formalităţile cerute de lege pentru desfăşurarea adunării generale aşa încât nu vor fi reţinute nici criticile prin care s-a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
3. Participarea cenzorilor la adunarea generală, critică întemeiată pe dispoziţiile art. 163 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 31/1990.
Art. 163 din legea menţionată, stabileşte atribuţiile cenzorilor, între acestea fiind şi participarea la adunările generale. Trebuie reţinut însă că cenzorii au obligaţii specifice stabilite de lege sau de actul constitutiv, iar participarea acestora la adunarea generală este obligatorie dacă se adoptă hotărâri în legătură cu probleme legate de constatările acestora sau dacă este necesară exprimarea opiniei lor în legătură cu chestiuni de pe ordinea de zi. Cu alte cuvinte prezenţa cenzorilor în astfel de situaţii este necesară pentru a da lămuriri acţionarilor dacă aceştia le vor cere. Or, din procesul verbal al şedinţei nu rezultă că s-au cerut astfel de lămuriri sau că lipsa cenzorilor a împiedicat dezbaterea ordinii de zi. Aşadar, absenţa cenzorilor de la adunarea din 14 septembrie 2006, nu atrage nulitatea A.G.E.A., care aşa cum s-a reţinut de instanţa de apel, s-a desfăşurat în deplină legalitate.
4. Data de referinţă prin prisma dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. „Administratorul unic sau consiliul de administraţie, după caz, va stabili o dată de referinţă pentru acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi, dată ce va rămâne valabilă şi în cazul în care adunarea generală este convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului…”
Din dispoziţiile mai sus citate rezultă funcţia datei de referinţă care în esenţă constituie un mijloc de a permite identificarea acţionarilor care au dreptul să participe la adunarea generală şi în acelaşi timp o modalitate de a înlătura eventuale abuzuri constând în excluderea unor acţionari de la participarea la adunarea generală în defavoarea altora.
În speţă, aşa cum rezultă din verificările făcute anterior dezbaterilor, la adunarea generală au participat toţi acţionarii reprezentând 100 % din capital ceea ce înseamnă că finalitatea dispoziţiilor art. 123 alin. (2) din L.S.C. a cărei încălcare se invocă a fost realizată.
Argumentele recurentei în legătură cu aplicarea acestor dispoziţii sunt simple speculaţii teoretice care în speţă, nu pot fi reţinute. În contextul arătat instanţa de apel a avut în vedere că se poate trece peste formalităţile de convocare în care se include şi data de referinţă conform art. 121 din Legea nr. 31/1990 dacă acţionarii reprezentând întregul capital au fost de acord să ia o astfel de hotărâre.
În fine, şi critica referitoare la depăşirea datei pentru plata acţiunilor subscrise este nefondată întrucât probele au relevat, aşa cum a reţinut de altfel şi instanţa de apel, că plata s-a făcut la data de 18 august 2006, conform OP anexat la fila 33 dosar de fond.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
Totodată se va lua act de faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.I.F.T. SA BRAŞOV împotriva deciziei civile nr. 202/ COM din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Ia act că intimata nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1941/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2004/2008. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
