ICCJ. Decizia nr. 2145/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2145/2008
Dosar nr. 502/103/2006
Şedinţa publică de la 13 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 715 din 18 mai 2007, Tribunalul Neamţ a respins excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile; s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC T.L. SRL în contradictoriu cu pârâta SC M.S.R. SA; a obligat pârâta să plătească penalităţi aferente perioadei 7 februarie 2004 – 6 august 2004; s-a respins cererea reclamantei pentru dobânzi.
S-a reţinut de prima instanţă că:
Prin cererea adresată instanţei reclamanta SC T.L. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M.S.R. SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.848.826.039 lei Rol (284.882,6039 lei Ron) reprezentând penalităţi de întârziere calculate de la data de 7 februarie 2004 până la 7 august 2004 şi dobânzi legale de la 6 august 2004 la 1 decembrie 2004 precum şi cheltuieli de judecată.
Examinând materialul probator administrat în cauză instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Urmare a raporturilor contractuale decurgând din contractul de prestări servicii cu nr. 31 din 6 ianuarie 2003 şi a serviciilor de transport prestate de reclamantă, pârâta a rămas cu debite neachitate la termen.
Prin sentinţa civilă nr. 1166/ E din 6 august 2004 s-a emis somaţie de plată împotriva pârâtei, care a fost obligată la plata sumei de 11.267.377.974 Rol, reprezentând pretenţii pe penalităţi de întârziere calculate până la 7 februarie 2004.
Plata sumei înscrise în somaţia de plată a fost făcută de debitoare cu întârziere, abia la sfârşitul anului 2004 (luna decembrie).
Reclamanta a calculat şi pretins penalităţi de întârziere pentru perioada 7 februarie 2004 – 1 decembrie 2004. A solicitat de asemenea, emiterea somaţiei de plată, cererea astfel formulată fiindu-i respinsă prin sentinţa civilă nr. 524/ E din 24 iunie 2005.
La pronunţarea acestei hotărâri s-a avut în vedere că facturile emise nu au fost însuşite de debitoarea care le-a contestat.
Actuala cauză priveşte suma reprezentând penalităţi de întârziere şi dobândă legală aferentă plăţii cu întârziere a obligaţiilor contractuale, întârzierea din perioada 7 februarie 2004 – 1 decembrie 2004.
Cu privire la dobândă s-a apreciat că o astfel de pretenţie este nejustificată, nefiind prevăzută nici o clauză contractuală în acest sens. De asemenea, pretenţia la dobândă nu are nici temei legal, cererea astfel formulată urmând a fi nefondată.
S-a apreciat că acţiunea reclamantei, se dovedeşte a fi fondată în parte cu privire la penalităţile de întârziere deoarece aceasta pretinde prin cererea de chemare în judecată penalităţi de întârziere aferente perioadei 7 februarie 2004 până la 6 august 2004.
Or, aferent acestei perioade conform raportului de expertiză depus la dosar (necontestat de părţi) cuantumul penalităţilor este de 231.638 lei Ron.
S-a mai apreciat că pentru perioada 6 august 2004 – 1 decembrie 2004 reclamanta nu a pretins penalităţi ci dobândă care, aşa cum s-a arătat, este nejustificată.
Aşa fiind, pentru aceste motive acţiunea s-a admis în parte stabilindu-se obligaţia de plată a sumei de 231.638 lei Ron şi a cheltuielilor de judecată.
Constatând că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii conform art. 7201 C. proc. civ., excepţia astfel formulată va fi respinsă.
Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Neamţ, pârâta a formulat apel, considerând-o nelegală, în esenţă, pentru două motive:
- penalităţile puteau fi solicitate doar pe perioada cât contractul era în fiinţă, după această perioadă, reclamanta având posibilitatea actualizării sumei în funcţie de indicele de inflaţie, potrivit principiului nominalismului resurselor:
- reclamanta avea posibilitatea formulării unei cereri de executare silită împotriva societăţii, imediat după primirea sentinţei civile nr. 1166/ E din 6 august 2004 şi nu să aştepte efectuarea plăţilor de către SC M.S.R. SA şi de asemenea putea cere executorului, conform art. 371 C. proc. civ., actualizarea sumei.
Analizând motivele de apel, actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa apelului Curtea de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 134/2007, pronunţată în dosarul nr. 502/103/2006, a respins apelul ca nefondat, reţinând următoarele:
Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt şi de asemenea a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, astfel că motivele de critică a hotărârii formulate de recurenta-pârâtă sunt nefondate.
Astfel, nici un act normativ nu prevede că în situaţia în care contractul economic nu îşi mai produce efectele juridice în sensul că s-a executat obligaţia contractuală, nu se mai pot solicita penalităţi; singura sancţiune legală pentru creditor este prescripţia prevăzută de Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a introdus recurs pârâta, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă, în fapt recurenta invocă lipsa de temei legal pentru obligarea sa la penalităţi de întârziere pentru perioada 7 februarie 2004 – 6 august 2004, susţinând ca reclamanta intimată avea posibilitatea formulării unei cereri de executare silită, nu să aştepte efectuarea plăţilor sau să introducă cererea dedusă judecăţii.
Intimata a ridicat excepţia nulităţii recursului precizând că recurenta nu şi-a motivat în fapt şi în drept recursul.
Analizând excepţia în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi art. 3021 C. proc. civ., urmează a fi respinsă, ca nefondată, în raport de faptul că din cererea de recurs rezultă că, în cauză s-a invocat critica ce se subsumează dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., această critică nu se întemeiază pe dispoziţiile legale invocate, textul indicat vizând, încălcarea unei norme de drept substanţial.
Analizând pe fond recursul urmează a se reţine:
Din lucrările cauzei rezultă că izvorul obligaţiei de plată a penalităţilor l-a constituit aşa cum justificat s-a reţinut de instanţă, contractul încheiat de părţi, care a prevăzut obligaţia de plată a penalităţilor de către recurenta pârâtă în cazul neachitării serviciilor ce i-au fost prestate.
Pentru neachitarea penalităţilor stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă, pusă în executare, s-au calculat dobânzi conform art. 3 din O.G. nr. 9/2000, care prevede că dobânda în materie comercială este la nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, urmează a se reţine că decizia nu este afectată de nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi pe cale de consecinţă în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă SC T.L. SRL Bacău.
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.T.P. SA (fostă SC M.S.R. SA) Roman împotriva deciziei nr. 134 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 13 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2046/2008. Comercial. Anulare licitaţie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2226/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
