ICCJ. Decizia nr. 2046/2008. Comercial. Anulare licitaţie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2046/2008
Dosar nr. 356/1259/2007
Şedinţa publică de la 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 480/ C din 4 mai 2007, Tribunalul Comercial Argeş admite acţiunea aşa cum a fost precizată şi completată formulată de contestator SC R.A. SA Curtea de Argeş, cu sediul în strada Industriilor nr. 25, Judeţul Argeş împotriva intimatei SC A.S.O.C.O.M. Curtea de Argeş, cu sediul în strada Victoriei, Judeţul Argeş.
Obligă pe pârâtă să întocmească şi să comunice reclamantei, în original, procesul verbal de licitaţie din data de 15 decembrie 2005, privind vânzarea la licitaţie publică a spaţiului comercial de 69,57 m.p., situat în Curtea de Argeş, str. B-dul Basarabilor, în care să se regăsească preţul de 132.000 lei RON oferit în mod real de către reclamantă.
Obligă pe pârâtă să întocmească şi să-i comunice reclamantei, în original, toate actele de proprietate necesare, potrivit legii, cu privire la spaţiul adjudecat la preţul de 132.000 lei.
Obligă pârâta la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la îndeplinirea celor de mai sus.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 199 Ron cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Vânzarea la licitaţie publică a imobilului în litigiu nu s-a efectuat ca urmare a solicitării executorului judecătoresc, potrivit procedurii civile, sau vreunui creditor, potrivit procedurii fiscale, aceasta s-a realizat de către pârâtă potrivit dreptului comun.
Vânzarea imobilului respectiv, referitor la regulile aplicabile, se apreciază ca o vânzare pură şi simplă, prin oferirea imobilului spre vânzare la licitaţie publică, în scopul obţinerii celui mai mare preţ posibil şi nu ca o vânzare prin acordul direct dintre vânzător şi cumpărător.
Imobilul în cauză a fost adjudecat la licitaţia publică din 15 decembrie 2005 de către SC R.M.R. Argeş SA, preţul de pornire a licitaţiei fiind de 120.000 lei RON, cu un salt de 5 %, menţiuni ce se regăsesc în cuprinsul procesului - verbal de licitaţie întocmit de către pârâtă şi depus la dosarul cauzei.
Pasul de licitaţie de 5 % înseamnă câte 6000 lei RON la fiecare nouă strigare, respectiv prima strigare 120.000 lei RON, a doua strigare 126.000 lei RON şi a treia strigare 132.000 lei RON.
Prin urmare, preţul de adjudecare a fost cel de 132.000 lei RON şi nu cel de 1.320.00 lei RON, cum în mod greşit s-a consemnat în procesul verbal de licitaţie din 15 decembrie 2005.
Pârâta nu era îndrituită să anuleze vânzarea efectuată, în speţă găsindu-şi aplicabilitatea dispoziţiile art. 1295 şi urm. C. civ. şi art. 60 şi urm. C. com.
Menţiunea greşită din cuprinsul procesului verbal de licitaţie se datorează culpei pârâtei şi cum, potrivit art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege pentru părţile în cauză, pârâta nu putea proceda la denunţarea unilaterală a vânzării.
Potrivit art. 970 C. civ., convenţiile legal făcute se execută cu bună – credinţă şi acestea obligă nu numai la ceea ce este expres prevăzut, ci şi la ceea ce echitatea, obiceiul sau legea obligă, raportat la obiectul obligaţiei. Cum daunele cominatorii nu reprezintă despăgubiri în bani, instanţa reţine că solicitarea făcută de reclamantă se referă exclusiv la caracterul sancţionator al neexecutării obligaţiei şi la stimularea pârâtei de a-şi îndeplini corespunzător obligaţia ce-i revine.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 115/ A-C din 19 octombrie 2007 ia act de renunţarea reclamantei – intimate la judecarea capătului 3 din cererea completatoare (daune cominatorii).
Respinge, ca nefundat, apelul declarat de intimata SC A.S.C.M. Curtea de Argeş împotriva sentinţei comerciale nr. 480/ C din 4 mai 2007 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş, în dosarul nr. 356/1259/2007, în contradictoriu cu intimata – contestatoare SC R.M.R. Argeş SA Curtea de Argeş.
Instanţa de apel a reţinut că la data de 15 decembrie 2005, urmare a licitaţiei organizată de pârâtă, reclamanta a adjudecat spaţiul comercial situat în Curtea de Argeş, b-dul Basarabilor, pentru suma de 132.000 lei (RON).
Consecinţă a examinării contestaţiilor formulate, Consiliul de administraţie şi comisia de cenzori au decis reluarea procedurii de licitaţie, fapt comunicat în scris şi reclamantei, iar sumele de bani ce fuseseră achitate de aceasta cu titlu de taxă de înscriere, garanţie şi preţ la prima licitaţie i-au fost restituite.
Reclamanta s-a înscris şi a participat la cea de-a doua licitaţie, adjudecând spaţiul la preţul de 193.000 lei, preţ ce a fost achitat, iar părţile au preluat contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 543 din 9 februarie 2006, la B.N.P. D.D. Prin cererea depusă la data de 5 ianuarie 2006, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să întocmească şi să-i comunice, în original procesul – verbal de licitaţie din data de 15 decembrie 2005, în care să se regăsească preţul de 132.000 lei, oferit în mod real de către reclamantă, obligarea pârâtei să întocmească şi să-i comunice în original toate actele de proprietate necesare, potrivit legii, cu privire la spaţiul adjudecat la preţul de 132.000 lei.
S-a mai reţinut că pretenţiile reclamantei sunt legate exclusiv de desfăşurarea şi de finalitatea licitaţiei din data de 15 decembrie 2005, iar intervenirea ulterioară şi în alte condiţii decât cele din data de 15 decembrie 2005 a vânzării – cumpărării imobilului nu face ca aceste pretenţii să nu mai existe.
Prin cererea de recurs formulată, pârâta SC A.S.C.M. Curtea de Argeş a susţinut că decizia instanţei de apel şi sentinţa instanţei de fond sunt date cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi cu interpretarea greşită a actelor deduse judecăţii, sub aspectul obligării de a preda intimatei – reclamante, în original, procesul – verbal de licitaţie din data de 15 decembrie 2005, în care să se regăsească preţul de 132.000 lei RON, în locul preţului efectiv consemnat, de 1.320.000 lei.
Instanţa de apel a reţinut greşit că, la licitaţia din 15 decembrie 2005, reclamanta a adjudecat pentru suma de 132.000 lei RON spaţiul comercial scos la vânzare de către pârâtă.
În realitate, astfel cum rezultă din procesul verbal de licitaţie din data de 15 decembrie 2005, semnat de toţi participanţii, inclusiv de intimata – reclamantă, suma de adjudecare consemnată este de 1.320.000 lei RON.
Acest proces verbal a fost anulat de recurenta – pârâtă prin procesul verbal din 19 decembrie 2005 în urma contestaţiei formulate de către intimata – reclamantă dar şi de un alt participant la licitaţie.
Ambele instanţe fac o apreciere greşită asupra relevanţei anulării primului proces verbal de licitaţie, insistând pe faptul că proprietatea spaţiului comercial s-a transferat oricum către reclamantă încă din momentul ajudecării.
Decizia instanţei de apel şi sentinţa instanţei de fond sunt date cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi cu interpretarea greşită a actelor deduse judecăţii, sub aspectul obligării de a întocmi şi comunica intimatei – reclamante, în original, toate actele de proprietate necesare cu privire la spaţiul adjudecat la preţul de 132.000 lei RON, în locul preţului de 193.000 lei RON, la care s-a perfectat vânzarea.
Instanţa de apel apreciază în mod greşit că, după a doua licitaţie, când intimata – reclamantă a devenit deja proprietara spaţiului în litigiu prin act autentic de vânzare – cumpărare, mai poate „valorifica pretenţii legate de desfăşurarea şi finalitatea licitaţiei din data de 15 decembrie 2005”.
Instanţa ignoră situaţia de fapt care rezultă din interpretarea actelor depuse în probatoriu, respectiv că, la data de 5 ianuarie 2006, după anularea primei licitaţii, a avut loc a doua licitaţie, intimata – reclamantă participând şi adjudecând spaţiul comercial în cauză, conform procesului verbal semnat şi de reprezentantul său, din care rezultă că spaţiul este adjudecat de către SC R.M.R. Curtea de Argeş la preţul de 1.930.000.000 ROL sau 193.000 RON şi că „ofertanţii confirmă că licitaţia a fost legală”.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimata SC R.M.R.A. SA Curtea de Argeş, prin întâmpinarea depusă potrivit art. 308 alin (2) C. proc. civ., a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Intimata precizează că primul motiv de recurs vizează reţinerea greşită a unei situaţii de fapt şi nu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, susţinându-se de către recurentă că preţul real la care s-a adjudecat spaţiul comercial prin procesul verbal de licitaţie din 15 decembrie 2005 ar fi fost de 1.320.000 lei RON şi nu doar 132.000 lei RON.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs încadrat tot în dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., nu este întemeiat. Preţul de 193.000 lei RON cu care s-a adjudecat spaţiul comercial la a doua licitaţie organizată de recurenta - pârâtă a fost oferit de intimata – reclamantă pentru a nu pierde spaţiul comercial, şi nu pentru că şi-ar fi însuşit acest preţ din moment ce a contestat desfăşurarea şi finalitatea primei licitaţii din 15 decembrie 2005.
Părţile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte, analizând decizia recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii.
În ceea ce priveşte prima critică a recurentei aceasta nu poate fi primită, întrucât instanţa nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, nu s-a substituit părţilor contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reţinut un cu totul alt act juridic sau conţinut.
Anularea procesului - verbal de licitaţie pe cale administrativă de către societatea pârâtă nu prezintă relevanţă, având în vedere faptul că proprietatea asupra imobilului spaţiu comercial a fost transferată la momentul adjudecării, preţul fiind şi încasat de pârâtă.
Aceasta nu putea ulterior, invocându-şi propria culpă să procedeze la desfiinţarea administrativă a procesului – verbal de adjudecare.
De asemenea, menţionarea greşită a preţului de vânzare din cuprinsul procesului – verbal de licitaţie nu este de natură să atragă denunţarea unilaterală a convenţiei de către părţi, cu consecinţa organizării unei noi licitaţii în cadrul căreia reclamanta a adjudecat acelaşi imobil la un preţ superior (193.000 lei).
De altfel, întocmirea defectuoasă a procesului verbal de licitaţie este un fapt imputabil pârâtei şi nu poate conduce la sancţionarea societăţii reclamante.
Împrejurarea că reclamanta a participat şi la a doua licitaţie, cumpărând din nou imobilul la un preţ superior celui convenit iniţial nu privează pe aceasta de dreptul de a-şi valorifica pretenţiile legate de desfăşurarea şi finalitatea licitaţiei din data de 15 decembrie 2005.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că şi acesta este nefondat, întrucât hotărârea pronunţată nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Ambele instanţe au apreciat corect că pârâta nu putea denunţa unilateral vânzarea realizată la data de 15 decembrie 2005, încălcând astfel dispoziţiile art. 969, 970 C. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de pârâta SC A.S.C.M. Curtea de Argeş împotriva deciziei nr. 115/ A-C din 19 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorar de avocat, potrivit chitanţei nr. 750 din 25 martie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta A.S.C.M. Curtea de Argeş împotriva deciziei nr. 115/ A-C din 19 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2018/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2145/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
