ICCJ. Decizia nr. 2393/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2393/2008
Dosar nr. 22096/3/2005
Şedinţa publică din 8 iulie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 13 iunie 2005, la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC I. SA Bucureşti a chemat în judecată pârâtele, SC B.C.R. SA (B. SA) şi A.V.A.S. Bucureşti pentru obligarea la plata sumei de 73.490,19 dolari SUA, despăgubiri constând în speze şi comisioane bancare încasate nejustificat de B.C.R. pentru scrisoarea de contragaranţie bancară emisă de pârâtă (B. SA) şi garanţia bancară emisă de Banca Comercială a Siriei (ambele cu valabilitate expirată) pentru buna execuţie a contractului nr. 371494 E/1994 încheiat de SC I. SA cu beneficiarul sirian S.D.C.P.P.M., privind realizarea unui obiectiv în Siria. S-a mai solicitat şi plata dobânzii de 6% pe an în valoare de 6246,67 dolari SUA.
Prin sentinţa comercială nr. 958 din 15 martie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC B.C.R. SA şi a respins acţiunea formulată de reclamantă faţă de pârâta A.V.A.S. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi faţă de pârâta SC B.C.R. SA ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a A.V.A.S., aceasta nu poate avea calitatea de pârâtă întrucât spezele şi comisioanele au fost încasate de B.C.R. în baza angajamentului de revolving şi nu pot produce efecte directe în raport cu aceasta.
Întrucât temeiul acţiunii îl constituie răspunderea contractuală, efectele convenţiei se produc între reclamantă şi pârâta B.C.R., care are calitate procesuală pasivă.
Pe fond s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada încetării contractului prin remiterea originalului scrisorii de garanţie bancară de către beneficiar, ceea ce conduce la concluzia că în conformitate cu dispoziţiile art. 969 C. civ. reclamanta are obligaţia de plată a spezelor şi comisioanelor bancare.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanta SC I. SA şi pârâta SC B.C.R. SA criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin criticile formulate, apelanta SC I. SA a susţinut în esenţă că: potrivit art. 1.13. din Convenţia Angajament Revolving nr. 203376/1999, obligaţiile clientului faţă de bancă încetează nu numai la restituirea originalelor de către beneficiar sau la primirea acordului expres al beneficiarului, ci şi în cazul unei solicitări de executare a scrisorii de garanţie şi contragaranţie, caz în care nu mai sunt necesare nici returnarea originalelor scrisorii de garanţie sau primirea acordului expres al beneficiarilor.
Prin Decizia nr. 646 din 4 decembrie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins ca nefondate ambele apeluri.
În ce priveşte apelul pârâtei B.C.R., instanţa a reţinut că întemeiat s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de aceasta, având în vedere că dispoziţiile art. 15 din OUG nr. 18/2004, sunt aplicabile până la data radierii B. SA din registrul comerţului (21 octombrie 1999) or, pretenţiile în cauză privesc perioada ulterioară şi anume, 2002-2005, perioadă în care toate drepturile şi obligaţiile B. au fost preluate de B.C.R.
În ce priveşte apelul reclamantei SC I. SA, instanţa a reţinut că prin semnarea Convenţiei Angajament Revolving nr. 203376, prelungită cu acordul B.C.R. până la 30 iunie 2006, aceasta s-a obligat sa se supună prevederilor acesteia.
S-a mai reţinut că obligaţiile clientului faţă de bancă, decurgând din scrisorile de garanţie şi contragaranţie emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiarul sirian sau la primirea acordului expres al acestuia cu privire la încetarea obligaţiilor băncii, dacă beneficiarii nu au solicitat executarea scrisorilor de garanţie şi contragaranţie în termenul de valabilitate.
Împotriva acestei ultime hotărâri, au declarat recurs reclamanta şi pârâta SC B.C.R. SA
Recurenta reclamantă şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- greşit s-a reţinut că obligaţiile clientului faţă de banca garantă există şi după expirarea valabilităţii garanţiei bancare şi că încetarea oricăror obligaţii este condiţionată de restituirea originalului garanţiei, această interpretare fiind contrară prevederilor art. 1.13 din CAR şi prevederilor Circularei Băncii Comerciale a Siriei, bancă contragarantă, nr. 164/1998. Această circulară prevede că obligaţiile de plată faţă de banca garantă pentru garanţie şi comisioane, există numai pentru cererile formulate în perioada de valabilitate a garanţiei. Recurenta pârâtă şi-a motivat recursul pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reiterând motivele din apel şi anume lipsa calităţii procesuale pasive a B.C.R. SA
S-a susţinut de către această recurentă că pentru angajamentele extrabilaterale asumate de B., preluate de B.C.R., răspunderea revine statului român prin Ministerul Finanţelor, conform art. 14 lit. a) din OUG nr. 18/2004.
Prin art. 15 din actul normativ menţionat, cu modificările aduse prin OUG nr. 85/2004, A.V.A.S. se subrogă în drepturile şi obligaţiile B.C.R. şi reprezintă statul în calitate de garant în toate procesele şi cererile în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele şi alte obligaţii izvorâte din activitatea bancară.
Ca urmare, greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.C.R. şi s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S., chiar dacă pretenţiile privesc o perioadă ulterioară radierii B. din Registrul Comerţului, întrucât sunt născute dintr-o convenţie încheiată de B. în 1999.Recursurile sunt nefondate şi urmează să fie respinse întrucât:
Cu privire la recursul reclamantei SC I. SA
Litigiul dintre părţi priveşte speze şi comisioane prevăzute în Convenţia de Angajament Revolving nr. 203376 încheiată de reclamantă, client, cu B. Bucureşti, garant în 21 aprilie 1999, privind emiterea, majorarea sau prelungirea de scrisori de contragaranţie bancară privind buna execuţie a contractului comercial nr. 37.1494 E/1994 încheiat de SC I. SA cu beneficiarul sirian S.S.D.C.P.P.M., privind realizarea uni obiectiv în Siria.
Termenul de valabilitate a convenţiei de garanţie prevăzută de părţi, a fost 31 decembrie 2000, termen prelungit ulterior la 30 iunie 2002.
Întrucât pârâta, prin succesoarea B.C.R. a încasat spezele şi comisioanele şi după 30 iunie 2002 - deşi reclamanta a refuzat prelungirea convenţiei CAR - problema în discuţie este dacă după expirarea termenului de valabilitate a garanţiei, încetează obligaţiile de plată ale reclamantei.
Instanţele de fond şi apel au făcut o corectă interpretare a art. 1.13 din Convenţia CAR potrivit căreia „independent de data valabilităţii prevăzută în garanţii, obligaţiile clientului faţă de bancă, decurgând din scrisorile de garanţie şi contragaranţie emise, încetează numai în cazul restituirii originalelor de către beneficiar sau la primirea acordului expres al beneficiarilor, cu privire la încetarea obligaţiilor băncii faţă de beneficiari, dacă aceştia nu au solicitat executarea scrisorilor de garanţie şi contragaranţie în termenul de valabilitate".
Conform acestei clauze s-a reţinut întemeiat că obligaţiile din convenţie, încetează numai în cazul restituirii de către beneficiarul sirian a scrisorilor de garanţie şi contragaranţie către banca garantă siriană.
În adevăr, din art. 1.13 invocat rezultă fără echivoc că, independent de data valabilităţii prevăzută în convenţie, obligaţiile reclamantei, client, faţă de banca pârâtă, încetează numai în cazul restituirii originalelor scrisorilor de garanţie de către beneficiar către banca siriană garantă, astfel că, până la acest moment, B.C.R. rămâne obligată să achite către banca siriană comisioanele şi spezele bancare, pe care la rândul său întemeiat le-a încasat de la reclamantă, conform art. 2.3 din convenţia CAR.
Convenţia de garanţie s-a încheiat pentru asigurarea executării unor obligaţii comerciale încheiate de reclamantă cu beneficiarul sirian.
Nu s-a făcut dovada de către reclamant că garanţia bancară a rămas fără obiect, dat fiind faptul că partenerul extern nu a confirmat încetarea valabilităţii garanţiei şi restituirea originalului scrisorii de garanţie către banca garantă din Siria.
Recurenta a invocat şi acte normative emise de autorităţile siriene privind regimul juridic al garanţiilor bancare, potrivit cărora obligaţiile de plată faţă de banca garantă există numai pentru cererile formulate în perioada de valabilitate a garanţiei.
Aceste norme siriene nu sunt aplicabile convenţiei în litigiu supusă legii române şi oricum nu ar putea să modifice clauzele convenite dintre părţi privind modalităţile concrete de executare.
In ce priveşte recursul pârâtei B.C.R. Bucureşti.
Susţinerile acestei recurente în sensul greşitei respingeri a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive sunt fără temei.
Pretenţiile în litigiu - restituirea spezelor şi comisioanelor bancare, încasate de B.C.R. - privesc perioada 1 iulie 2002 -31 martie 2005.
Este adevărat că B. a fost semnatara Convenţiei ACR din 21 aprilie 1999, dar urmare radierii acestei bănci din registrul Comerţului (21 octombrie 1999), toate drepturile şi obligaţiile acestei bănci au fost preluate de B.C.R., care a gestionat convenţia de garanţie în cauză şi a încasat sumele a căror restituire formează obiectul cauzei.
Art. 15 alin. (1) din OUG nr. 18/2004, cu modificările ulterioare, invocat de pârâta recurentă, nu-şi are aplicabilitate în speţă, întrucât A.V.A.S. preia drepturile şi obligaţiile fostei B. SA, până la data radierii acesteia din registrul Comerţului, or, pretenţiile în litigiu sunt ulterioare.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC I. SA Bucureşti şi pârâta B.C.R. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 646 din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2258/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2394/2008. Comercial → |
|---|
