ICCJ. Decizia nr. 2394/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2394/200.
Dosar nr. 156/59/200.
Şedinţa publică din 8 iulie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1173 din 20 aprilie 2005 a Tribunalului Caras Severin a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii SC A.I. SA Bucureşti şi I.A. împotriva pârâţilor I.E., I.I. şi SC A. SA Băile Herculane precum şi cererea de intervenţie formulată de Consiliul Local Băile Herculane, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 295 din 23 ianuarie 2002 de către Biroul Notarului Public L.A. s-a dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate în C.F. în baza acestui contract şi restabilirea situaţiei anterioare în C.F., fiind obligaţi pârâţii faţă de reclamanţi la 17.290.000 lei cheltuieli de judecată.
Apelurile declarate de pârâţii I.E., I.I., SC A. SA Băile Herculane au fost admise prin Decizia nr. 108 din 26 aprilie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara prin care s-a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamanţilor I.A. şi SC A.I. SA Bucureşti, s-a respins cererea de intervenţie formulată de intervenientul Consiliul Local Băile Herculane.
Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ. reţinând că părţile din proces au încheiat o convenţie civilă prin care reclamanţii au declarat că în condiţiile arătate îşi retrag acţiunea şi renunţă la proces, solicitând instanţei să ia act de înţelegerea intervenită.
In privinţa cererii formulată de intervenientul Consiliul Local al Oraşului Băile Herculane, s-a constat că potrivit art. 21 alin. (1) şi art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul nu are calitatea de reprezentant al Consiliului Local, ci doar al comunei sau oraşului, astfel încât nu poate formula cerere de intervenţie şi că doar unitatea administrativ-teritorială are calitate procesuală activă, în considerarea apartenenţei bunurilor din domeniul public de interes local, nu şi consiliul local.
Intervenientul Consiliul Local al oraşului Băile Herculane a declarat recurs împotriva deciziei nr. 108 din 26 aprilie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, criticând-o pentru motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A susţinut, în principal, că greşit s-a reţinut lipsa calităţii procesuale, întrucât conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 administrează bunurile aparţinând domeniului public şi privat al statului iar, pe de altă parte, s-a ignorat faptul că s-a invocat nulitatea absolută a actului juridic.
Prin Decizia nr. 3061 din 19 octombrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de intervenientul Consiliul Local Băile Herculane, a casat Decizia şi a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor, aceleiaşi instanţe.
În pronunţarea acestei hotărâri s-a reţinut, în esenţă, că se impune reanalizarea pricinii, întrucât nulitatea absolută poate fi invocată de oricine invocă un interes.
În rejudecare Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 113 din 27 aprilie 2007 a admis apelul declarat de reclamanţii SC A.I. SA Bucureşti şi I.A., împotriva sentinţei nr. 1173 din 20 aprilie 2006 a Tribunalului Caras Severin, a modificat în parte sentinţa apelată în sensul că a luat act de renunţarea la judecata acţiunii principale, formulată de reclamanţii SC A.I. SA Bucureşti şi I.A. împotriva SC A. SA Băile Herculane, I.E. şi I.I. şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut că este fără relevanţă în cauză, dacă s-a clarificat aspectul privind bunurile imobile evidenţiate în C.F. 2615 Pecinesca şi nu la cele din C.F. 213 Băile Herculane, care au făcut obiectul litigiului, câtă vreme cererea de intervenţie a fost admisă, iar reclamanţii, nu aveau un drept de dispoziţie asupra bunului în litigiu.
Contractul de vânzare-cumpărare prin care SC A. SA Băile Herculane a vândut pârâţilor I.E. şi I.I. imobilul situat în oraşul Băile Herculane este lovit de nulitate absolută, lipsind atributul de dispoziţie din patrimoniul vânzătorului.
Instanţa a reţinut că nu este necesar mandat dat de Consiliul Local, primarului oraşului Băile Herculane, deoarece primarul este reprezentantul unităţii administrativ teritoriale.
Reclamanţii şi pârâţii au declarat recurs împotriva deciziei nr. 113 din 27 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Reclamanţii I.A. şi SC A.I. SA Bucureşti au solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. casarea deciziei şi rejudecarea cauzei, susţinând că Decizia este lipsita de temei legal şi a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, procesul fiind soluţionat fără a se intra în cercetarea fondului cauzei.
De asemenea, recurenţii reclamanţi au arătat că instanţa de apel a admis apelul formulat de SC A.I. SA şi I.A., deşi aceştia nu au formulat apel, dar nu s-a pronunţat asupra apelului formulat de pârâţii SC A. SA Băile Herculane, I.E. şi I.I. şi nu a consfinţit învoiala părţilor pentru stingerea litigiului conform prevederilor art. 271 şi art. 272 C. proc. civ., a preluat în mod greşit doar o parte din tranzacţie, în ceea ce priveşte renunţarea la judecată şi a făcut abstracţie cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra imobilului cuprins în C.F. nr. 213 Băile Herculane.
Recurenta SC A. SA Băile Herculane a susţinut în motivarea recursului următoarele: instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, deoarece SC A.I. SA Bucureşti şi I.A. nu au formulat apel, nu s-a pronunţat cu privire la apelul declarat de SC A. SA Băile Herculane şi nici cu privire la apelul formulat de pârâţii I.E. şi I.I. De asemenea, s-a susţinut că instanţa a apreciat greşit actele deduse judecăţii, nefăcand distincţie între bunurile transmise în capitalul social al SC A.SA Băile Herculane, prin transformarea acesteia în societate comercială şi bunurile primite în folosinţă în cadrul contractului de concesiune nr. 105/47/1995, că preţul este serios fiind stabilit în funcţie de cerere şi ofertă, la data cumpărării şi că primarul este reprezentantul de drept al unităţii administrativ teritoriale astfel că nu este nevoie de mandat.
Pârâţii I.E. şi I.I. au susţinut în recurs aceleaşi motive ca şi recurenta pârâtă SC A. SA Băile Herculane precum şi existenţa autorităţii de lucru judecat cu privire la dreptul de proprietate dobândit de aceştia prin vânzare-cumpărare şi înscris în C.F. 213 Băile Herculane, prin încheierea nr. 295 din 25 ianuarie 2002 a Judecătoriei Caransebeş, menţinută prin Decizia nr. 431 din 16 octombrie 2002 a Tribunalului Caras Severin.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanţii SC A.I. SA şi I.A., acţionari la SC A. SA au cerut constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat cu nr. 295 din 25 ianuarie 2002, privind imobilele înscrise în C.F. 213 Băile Herculane (construcţii şi teren) intervenit între pârâţii, SC A. SA vânzătoare şi I.I. şi I.E., cumpărători.
Nulitatea contractului a fost cerută şi de intervenientul, Consiliul Local Băile Herculane, motivat de faptul că bunurile înstrăinate fac parte din domeniul public al statului.
Hotărârea atacată, Decizia nr. 113 din 27 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, menţine hotărârea primei instanţe în ce priveşte nulitatea absolută a contractului în raport de cererea intervenientului.
Privitor la reclamanţi, SC A.I. SA şi I.A., a luat act de renunţarea la judecată.
Menţinerea nulităţii absolute a contractului este criticabilă, întrucât intervenientul, Consiliul Local Băile Herculane, nu a făcut dovada că bunurile ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare, constituie domeniul public.
Nu s-a analizat de către instanţă regimul juridic al bunurilor în litigiu, respectiv dacă acestea fac parte din capitalul social al SC A. SA, caz în care numai aceasta putea să dispună asupra înstrăinării lor sau, constituie domeniul public al statului, situaţie ce justifică cererea de intervenţie.
S-au mai invocat de recurenta SC A. SA, faptul că instanţele, prin hotărâri anterioare, s-au pronunţat în sensul că dreptul de proprietate asupra bunurilor înscrise în C.F. 213 Băile Herculane, nu aparţin domeniului public, ci sunt proprietatea SC A. SA, or, asupra acestor susţineri şi a înscrisurilor depuse de parte, instanţa nu s-a pronunţat.
Decizia instanţei de apel este nelegală şi prin faptul că admite apelul reclamanţilor SC A.I. SA şi I.A., deşi aceste părţi nu au declarat apel împotriva sentinţei Tribunalului Caraş-Severin nr. 1173 din 20 aprilie 2006.
Se reţine că hotărârea primei instanţe a fost atacată de pârâţii SC A. SA, I.I. şi I.E., dar asupra apelului acestor părţi, instanţa de apel nu s-a pronunţat.
Aşa fiind, recursurile fiind întemeiate urmează să fie admise, Decizia atacată să fie casată, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanţii I.A. şi SC A.I. SA Bucureşti, pârâţii I.E., I.I., SC A. SA Băile Herculane împotriva deciziei nr. 113 din 27 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza la aceiaşi instanţă spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iulie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2393/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 170/2008. Comercial → |
|---|
