ICCJ. Decizia nr. 170/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.170/2008
Dosar nr. 35304/3/2005
Şedinţa publică din 25 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 octombrie 2005 reclamanta A.F.P. sector 3 Bucureşti a solicitat ca în contradictoriu cu SC K.I. SRL cu sediul în Bucureşti şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti să se constate nulitatea de drept a menţiunii de radiere din registrul comerţului a SC K.I. SRL, radiere ce a fost operată în baza hotărârii judecătorului delegat.
Prin sentinţa comercială nr. 147 din 18 ianuarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant al pârâtei şi s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că radierea societăţii s-a efectuat prin menţiunea nr. 54340 din 29 martie 2002, în baza încheierii nr. 7774 din 19 noiembrie 2001 pronunţată de judecătorul delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 428/2002 publicată în M. Of. nr. 497/10.07.2002.
Legea nu se poate aplica retroactiv având în vedere că potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie, legea dispune numai pentru viitor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 459 din 21 septembrie 2006 a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentinţa instanţei de fond în sensul că a admis cererea şi a constatat nulitatea de drept a menţiunii radierii societăţii pârâte din Registrul Comerţului.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că prin Legea nr. 428/2002 legiuitorul a înţeles să prevadă o nulitate de drept a radierilor în toate cazurile în care societăţile comerciale aveau datorii faţă de bugetul de stat. Acest act normativ nu se aplică retroactiv aşa cum a reţinut instanţa de fond, cât timp există dovada că la data radierii societăţii pârâte, aceasta avea debite la bugetul de stat.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC K.I. SRL a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei atacate şi menţinerea ca temeinică şi legală a soluţiei instanţei de fond.
S-a susţinut că radierea societăţii recurente din Registrul Comerţului a avut loc cu respectarea reglementărilor legale în vigoare la data de 29 martie 2002, dată la care nu avea nicio datorie faţă de stat deoarece debitul în valoare de 3.519.300 lei a fost achitat la 30 octombrie 2000. Că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra faptului că majorările de întârziere reţinute de aceasta ca debit restant se scutesc la plată conform art. 4 din OUG nr. 163/2000 întrucât a achitat debitele până la 31 octombrie 2000, aşa cum prevăd aceste dispoziţii legale.
În al doilea motiv de recurs s-a invocat că instanţa de apel a aplicat în mod retroactiv, nelegal şi neconstituţional Legea nr. 428/2002 şi a constatat nulitatea radierii recurentei pe motiv că aceasta nu a respectat o condiţie imperativă care însă nu exista la momentul înregistrării sale.
Legea nr. 428/2002 a intrat în vigoare la 10 iulie 2002, în timp ce menţiunea radierii SC K.I. SRL a fost înregistrată la data de 29 martie 2002, anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Instanţa de apel a aplicat în mod retroactiv legea atunci când a reţinut că legiuitorul a înţeles să prevadă o nulitate de drept a radierilor în toate cazurile în care societăţile comerciale aveau datorii faţă de bugetul de stat pentru ca statul în calitate de creditor să-şi poată recupera debitele de la societăţile dizolvate în perioada în care are loc lichidarea acestora, conform Legii nr. 31/1990.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 428/2002 de aprobare a OUG nr. 181/2001 prin care se modifică art. 5 alin. (2) din Legea nr. 314/2001 „radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţile comerciale cu datorii faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat la datoria publică internă, precum şi faţă de alţi creditori cu care au litigii, aflate pe „rolul instanţelor judecătoreşti".
Astfel, s-a urmărit o repunere a părţilor în situaţia anterioară societatea debitoare redobândind cu caracter retroactiv, prin efectul nulităţii radierii, calitatea de subiect de drept pentru a putea fi urmărită de creditori.
Textul de lege menţionat nu conţine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv şi nu face nicio precizare cu privire la aplicarea sa în timp şi efectele nulităţii pe care legea o constată.
Nulitatea intervine ca sancţiune pentru încălcarea unor condiţii legale imperative la încheierea actului juridic, a unor norme care ocrotesc un interes general şi prin aceasta s-a urmărit să modifice pentru viitor o stare de drept născută anterior.
În raport de aceste considerente instanţa de apel a stabilit în mod corect că faţă de dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 la data pronunţării încheierii de radiere nu erau îndeplinite cerinţele prevăzute cu caracter imperativ, în sensul că societatea comercială avea datorii faţă de bugetul de stat.
Afirmaţia recurentei că instanţa de apel a constatat că debitul nu era achitat, în sensul că nu au fost plătite majorările de întârziere, dar a omis să constate că societatea era scutită de plata lor conform art. 4 din OUG nr. 163/2000 vizează aspecte legate denetemeinicie, respectiv o problemă de administrare a probelor şi care nu poate fi supusă controlului judiciar.
Pentru considerentele reţinute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC K.I. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 459 din 21 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi25 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2394/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 172/2008. Comercial → |
|---|
