ICCJ. Decizia nr. 2551/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2551/2008
Dosar nr. 37448/3/2006
Şedinţa publică din 24 septembrie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin acţiunea înregistrată sub nr. 37448/3 din 1 noiembrie 2006 la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC D.S. SRL a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta CN I.C. SA să pronunţe o sentinţă prin care să se dispună obligarea pârâtei să încheie cu reclamanta un nou contract de închiriere pentru spaţiul comercial situat în Bucureşti, sector 1 (corp A2, et.1 şi parter, corp A 1, et.1 şi staţie recuperare toluen) în suprafaţă totală de 2.487 mp la preţul de 1.000 dolari S.U.A./lună pentru perioada existenţei în spaţiu a utilajului, de dimensiuni speciale şi în greutate de peste 1.500 t, ce a fost cumpărat de la pârâtă în baza contractului din 18 iunie 2003 şi cum nu putea fi deplasat, a încheiat cu aceasta contractul de închiriere din 1 august 2003 valabil pe 3 ani, care a expirat, iar pârâta refuză încheierea unui nou contract în condiţiile menţionate în cerere, deşi contractul de închiriere este după părerea reclamantei un accesoriu la contractul de vânzare - cumpărare de vreme ce la art. 5 din contractul de închiriere se prevede clauza că preţul chiriei de 1.000 dolari S.U.A./lună este stabilit pentru perioada existenţei în spaţiu a utilajului, ori neîndeplinirea obligaţiei de a închiria ar duce la imposibilitatea folosirii utilajului, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ.
Prin sentinţa comercială nr. 4201 din 27 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut în esenţă că prin actul adiţional din 10 decembrie 2003 părţile au modificat conţinutul clauzei prevăzute la art. 5, înlăturându-se astfel obligaţia pârâtei de a menţine chiria la acelaşi nivel.
Fată de această situaţie, în cazul încheierii unui nou contract de închiriere cuantumul chiriei urmează a fi stabilit prin acordul părţilor, prin negociere. Mai arată că acest lucru reclamanta îI cunoaşte de vreme ce a participat în acest sens la negocieri cu pârâta. A omis însă a face cunoscut instanţei actul modificator de contract.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 4201 din 27 martie 2007 a declarat apel reclamanta care critică sentinţa pe care o consideră a fi netemeinică şi nelegală deoarece în pronunţarea sentinţei instanţa nu a ţinut seama de dimensiunile agabaritice ale utilajului cumpărat de la pârâtă, motiv pentru care acesta nu este deplasabil, fiind practic un bun imobil prin destinaţie.
Apelul a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 445 din 12 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a invocat prin concluziile scrise art. 304 pct. 8 şi a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar pe fond: obligarea intimatei - pârâte CN I.C. SA să prelungească contractul de închiriere din 1 august 2003 pentru spaţiul în care se află linia de producţie în suprafaţă de 2.781 mp pentru o perioadă de 1 an şi obligarea intimatei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte apreciază, în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (3) teza finală, că din criticile formulate în cuprinsul recursului, acesta se poate încadra, în drept, în prevederile art. 304 pct. 8., recursul reclamantei, cu care a fost învestită Curtea, fiind o copie fidelă a apelului aceleiaşi părţi.
Analizând, în consecinţă, recursul din perspectiva acestui motiv de recurs, Înalta Curte va respinge cererea pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond şi de apel au făcut o corectă interpretare a actului juridic dedus judecăţii şi nu schimbat nicicum natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Astfel, clauza din art. 5 din contractul de închiriere a fost modificată de actul adiţional întocmit la 20 aprilie 2005, act în care nu se mai face vorbire de faptul că preţul chiriei este stabilit pentru perioada existenţei în spaţiu a utilajului. De altfel însăşi încheierea pe termen limitat a contractului anulează automat clauza de la art. 5. Dacă s-ar fi dorit de ambele părţi ceea ce susţine recurenta - reclamantă, contractul ar fi trebuit încheiat cu termen de valabilitate conform condiţiei de la art. 5.
Instanţa de apel a apreciat corect că, contractul de închiriere nu este un accesoriu la contractul de vânzare, atâta timp cât această necesitate din cauza gabaritului depăşit al utilajului în discuţie nu apare ca obligaţie din partea vânzătorului sau ca o vânzare sub condiţie, lucru pe care pârâta l-ar fi putut impune reclamantei în momentul cumpărării, dar pe care nu l-a făcut, asumându-şi astfel riscul cumpărării unui utilaj agabaritic şi practic nedeplasabil aşa cum susţine astăzi în faţa instanţei, deşi cu totul altceva s-a stabilit de către reclamantă în contract capitolul 4 pct. 4.1. Obligaţiile cumpărătorului, alin. (2), (3), (4), (5) şi (6), de unde rezultă fără putinţă de tăgadă că s-a decis dezmembrarea, demontarea şi transportul lui în aceste condiţii.
Cum contractul de închiriere a expirat, toate obligaţiile asumate prin acel contract au luat sfârşit, în cazul încheierii unui nou contract instanţa nu poate trece peste voinţa părţilor, în speţă să înfrângă voinţa pârâtei - intimate, care conform art. 969 C. civ. nu poate fi încălcată.
În consecinţă, în mod corect au reţinut instanţa de fond şi de apel că în cazul încheierii unui nou contract de închiriere, cuantumul chiriei urmează a fi stabilit prin acordul părţilor.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. pr. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanta SC M.U. SA Braşov împotriva deciziei comerciale nr. 460 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC D.S. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 445 din 12 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 24 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1400/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2555/2008. Comercial → |
|---|
