ICCJ. Decizia nr. 1400/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1400/2008
Dosar nr. 5966/45/2006
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2677/E din 3 noiembrie 2003 a Tribunalului Iaşi s-a admis acţiunea formulată de reclamantul SC M. SA, prin administrator judiciar SC C.L. SPRL Iaşi şi pârâta SC N.G. SA cu sediul în Iaşi a fost obligată la plata sumei de 250.000.000 lei încasată cu titlu de preţ, 433.500.000 lei daune reprezentând indicele de inflaţie, 197.332.191 lei dobândă şi 23.661.644 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanta a achitat pârâtei cu ordinul de plată din 14 septembrie 2000 suma de 250.000.000 lei reprezentând contravaloare marfă, fără ca aceasta să efectueze vreo contraprestaţie, împrejurare recunoscută de pârâtă.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 34 din 29 martie 2007 pronunţată în rejudecare după casarea cu trimitere sub aspectul competenţei soluţionării căii de atac a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond pe care a schimbat-o în parte şi a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 433.500.000 rol (43.350 ron) cu titlu de daune echivalente indicelui de inflaţie.
Pârâta a fost obligată la 12.000.000 rol (1.200 ron) cheltuieli de judecată la prima instanţă şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut în considerentele deciziei că reclamantei i se cuvine suma de 250.000.000 lei pe care pârâta a încasat-o fără să efectueze o contraprestaţie cu dobânda legală conform art. 43 C. com., mai puţin suma de 433.500.000 lei contravaloarea indicelui de inflaţie aplicat în mod nelegal.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC M. SA Hârlău cu sediul ales în Iaşi, prin lichidator judiciar SC C.L. SPRL Iaşi, a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a deciziei instanţei de apel în sensul admiterii în parte a cererii de apel formulată de pârâtă şi obligarea acesteia şi la plata sumei de 183.500.000 lei rol reprezentând diferenţa dintre suma datorată actualizată cu indicele de inflaţie din aprilie 2003 şi debitul datorat, cu cheltuieli de judecată aferente acestei sume.
A susţinut recurenta că actualizarea sumei de 250.000.000 lei datorată de intimată din anul 2000 este echivalentă în luna aprilie 2003 cu suma de 433.500.000 lei datorită deprecierii monedei naţionale, că actualizarea nu este o sancţiune, ea presupune asigurarea unui echilibru valoric în condiţiile de instabilitate a monedei şi debitorul trebuie să suporte această diferenţă.
Prin întâmpinare, intimata - pârâtă SC N.G. SA cu sediul în Iaşi a solicitat respingerea recursului şi a invocat că pentru suma de 17.188,645 lei preţ la care a fost obligată, a operat compensarea în urma încheierii unor contracte cu două societăţi comerciale.
Recursul reclamantei este fondat.
Recurenta cu ordinul de plată din 14 septembrie 2000 a achitat SC C.C. SA Iaşi (în prezent SC N.G. SA) suma de 250 milioane lei reprezentând contravaloare marfă, dar nu a primit contraprestaţia de la intimată, aşa încât la 7 februarie 2003 a formulat acţiunea dedusă judecăţii prin care a solicitat restituirea acesteia.
În speţă, intimata - pârâtă a primit această sumă în anul 2000 fără a remite recurentei - reclamante marfa promisă şi deci aceasta a fost prejudiciată prin devalorizarea leului corespunzător indicelui de inflaţie.
Nu poate fi reţinută susţinerea conform căreia nu se poate admite cererea recurentei de reactualizare a preţului întrucât părţile nu au prevăzut expres în contract o clauză în acest sens.
În speţă, nu suntem în prezenţa unei sancţiuni pentru neîndeplinirea unei obligaţii contractuale, cum ar fi clauza penală, ci a unei reactualizări a preţului mărfii, convenit de părţi respectiv la stabilirea valorii sumei ce i se cuvine reclamantei la data restituirii efective a sumei de către intimat.
Actualizarea nu este o sancţiune, ea reprezintă de fapt asigurarea unui echilibru valoric în condiţiile de instabilitate a monedei şi debitorul trebuie să suporte diferenţa.
Acordarea sumei actualizate în raport de rata inflaţiei se impune şi faţă de principiul reparării integrale a prejudiciului consacrat de art. 1084 C. civ. şi astfel riscul devalorizării leului, a fost pus în sarcina debitorului.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit art. 312 alin. (2) C. proc. civ. să se admită recursul declarat de reclamantă prin lichidator, să se modifice Decizia atacată în sensul că se va admite apelul pârâtei împotriva sentinţei Tribunalului care va fi schimbată în parte, şi pârâta va fi obligată la plata sumei de 183.500.000 lei vechi reprezentând actualizarea preţului cu indicele de inflaţie.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SA Hârlău, prin lichidator judiciar SC C.L. SPRL Iaşi.
Modifică Decizia nr. 34 din 29 martie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, în sensul că admite apelul pârâtei SC N.G. SA, schimbă în parte sentinţa nr. 2677/E din 3 noiembrie 2003 a Tribunalului Iaşi şi obligă pârâta la plata sumei de 183.500.000 lei vechi reprezentând actualizarea preţului la indicele de inflaţie.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1238/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2551/2008. Comercial → |
|---|
