ICCJ. Decizia nr. 3271/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3271/2008
Dosar nr. 15785/54/2006
Şedinţa publică din 23 octombrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 540/COM/2005 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta SC N.R. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA Craiova şi SC B.C., sucursala Craiova solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a contractelor de gaj fără deposedare nr. 326/ B din 24 august 2001 şi nr. 65/ LA din 31 ianuarie 2002 încheiate între pârâte.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că, la data de 2 martie 2001, SC B. a vândut către SC O. SA o serie de mijloace fixe, emiţându-se factura nr. 549241 din 2 martie2001, iar la data de 16 decembrie 2002, aceleaşi mijloace fixe au fost vândute de aceasta din urmă reclamantei.
Se susţine că, deşi mijloacele fixe se aflau în proprietatea SC O. SA, ele au făcut obiectul contractului de gaj nr. 32/ B din 24 august 2001 încheiat între SC B. SA şi B.C. SA pentru garantarea contractului de credit nr. 326 din 24 august 2001, iar, ulterior, au făcut obiectul contractului de gaj nr. 651/ A din 31 ianuarie 2002 pentru garantarea contractului de credit nr. 651 din 31 ianuarie 2002.
Reclamanta consideră că, la data la care a achiziţionat utilajele, acestea erau libere de sarcini.
Ca şi motive de nulitate absolută, reclamanta a invocat lipsa consimţământului valabil exprimat al părţii ce s-a obligat, lipsa obiectului determinat şi cauza ilicită.
S-a susţinut că, la încheierea celor două contracte, SC B. SA nu a fost reprezentată legal întrucât domnul B.M. nu avea calitatea de administrator al societăţii, nefigurând înscris în această calitate la Registrul Comerţului.
Că, bunurile gajate nu se mai aflau, la data perfectării contractelor, în patrimoniul societăţii şi că prin aceasta s-au fraudat interesele SC O. SA
Prin sentinţa nr. 4359 din 21 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia comercială, s-a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta are calitate procesuală activă în raport de regimul juridic al nulităţii absolute şi că nu se poate susţine încălcarea prevederilor art. 146 din Legea nr. 31/1990 cât tip, prin hotărârea A.G.A. din 27 martie 2001 B.M. a fost în funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie al SC B. SRL, fiind împuternicit să contracteze credite şi să semneze aceste contracte în numele societăţii.
S-a mai constatat că sunt neîntemeiate susţinerile reclamantei cu privire la lipsa obiectului contractului de gaj deoarece SC O. a înţeles ca, prin acceptarea facturii stornate, să desfiinţeze convenţia de vânzare-cumpărare, nefiind necesară constatarea rezoluţiunii acestei convenţii pe cale judecătorească.
De asemenea, instanţa de fond a considerat că nu a fost demonstrată cauza ilicită.
Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 52 din 1 martie 2007 dată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care a reţinut în considerentele deciziei că, prin criticile aduse sentinţei, s-au reiterat motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, motive ce au fost examinate de instanţa fondului, care a statuat în mod legal asupra lor.
Astfel, în ceea ce priveşte lipsa consimţământului la încheierea contractului de garanţie s-a reţinut că prima instanţă a statuat că, prin hotărârea A.G.A. nr. 1 din 27 martie 2001, B.M. a fost numit preşedinte al Consiliului de Administraţie, fiind împuternicit să contracteze credite în numele societăţii şi să semneze astfel de contracte.
Şi în privinţa lipsei obiectului contractului, s-au înlăturat susţinerile reclamantei ca fiind neîntemeiate, considerându-se că SC O. SA prin acceptarea facturii stornate a înţeles să desfiinţeze convenţia de vânzare-cumpărare având ca obiect mijloacele fixe, nefiind necesară constatarea rezoluţiunii de către instanţa de judecată.
De asemenea, s-a avut în vedere că plata efectuată prin procesul-verbal de compensare din 5 aprilie 2002 prin care SC O. SA şi SC B. SA şi-au compensat reciproc datoriile, nu influenţează valabilitatea contractelor, în condiţiile în care acesta a fost încheiat ulterior.
Nici motivul de nulitate întemeiat pe prevederile art. 968 C. civ., privind cauza ilicită nu a putut fi reţinut în condiţiile în care argumentele reclamantei s-au limitat de fapt la lipsa obiectului gajului, la faptul că bunurile nu-i mai aparţineau pârâtei, astfel că nu ar mai fi existat posibilitatea să le gajeze.
Cu privire la concluziile expertului desemnat pentru efectuarea expertizei în primul ciclu procesual s-a considerat că, în mod corect au fost înlăturate dat fiind că expertul şi-a exprimat păreri personale şi aprecieri asupra proprietăţii, substituindu-se instanţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat următoarele:
- Lipsa consimţământului valabil exprimat în ce priveşte factura de stornare se poate reţine ca urmare a faptului că au fost emise ordine de plată anterior acesteia ceea ce înseamnă că preţul utilajelor a fost achitat.
- În ce priveşte existenţa cauzei ilicite, trebuia avut în vedere faptul că nimeni nu se poate obliga la ceea ce nu are, astfel că garantarea cu mijloacele fixe, utilaje de către SC B. s-a făcut cu încălcarea legii.
- La data acordării creditului de către B.C.C., domnul B.M. nu avea calitatea de reprezentant legal al societăţii întrucât actul adiţional prin care au fost cesionate părţile sociale către acesta şi ceilalţi acţionari nu erau înregistrate la O.R.C. şi, mai mult, garantarea cu mijloace fixe care aveau o valoare contabilă mai mare de 2/3 din valoarea patrimoniului trebuia să fie făcută cu acordul A.G.A.
Celelalte susţineri din cererea de recurs vizează aspecte ce ţin de aprecierea dată de instanţă concluziilor raportului de expertiză.
Analizând Decizia atacată, prin prisma criticilor invocate de recurentă, se constată că acestea se circumscriu motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând aplicarea greşită a legii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta nu poate susţine lipsa consimţământului valabil exprimat la perfectarea contractului de garanţie în condiţiile în care, prin hotărârea A.G.A. nr. 1 din 27 martie 2001 a societăţii SC B. SA Craiova a fost numit preşedinte al Consiliului de Administraţie, iar prin adresa nr. 14 din 27 iulie 2001 a fost mandatat de A.G.A. să contacteze credite în numele societăţii şi să se semneze astfel de contracte.
Instanţa apelului a reţinut în mod legal calitatea de reprezentant al societăţii a numitului B.M. şi existenţa consimţământului valabil cu încheierea contractului de garanţie, motiv pentru care critica este nefondată, nefiind încălcate prevederile art. 146 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Nici critica referitoare la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 968 C. civ., privind cauza ilicită nu poate fi primită întrucât reclamanta nu a făcut dovada existenţei acesteia, în situaţia în care garantarea unui împrumut bancar nu poate constitui o operaţiune nelegală cât timp bunul constituit ca gaj îi aparţinea pârâtei SC B. SA Craiova, aceasta având dreptul de a dispune de bunul său, iar factura de stornare a vânzării obiectului gajului este valabilă, nefiind anulată.
Privitor la celelalte susţineri ale recurentei ce ţin de reţinerile raportului de expertiză şi aprecierile instanţei cu privire la acesta, nu pot face obiectul analizei instanţei de control judiciar în această fază procesuală, neconstituind motive de nelegalitate a deciziei conform art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va menţine, ca legală, Decizia atacată prin respingerea ca nefondat a recursului, în temeiul art. 312 art. 1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC N.R. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 52 din 1 martie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 991/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3861/2008. Comercial → |
|---|
