ICCJ. Decizia nr. 991/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 991/2008
Dosar nr. 4450/2/2007
Şedinţa publică din 11 martie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 183 din 26 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în fond prin casarea sentinţei nr. 191 din 3 noiembrie 2006 pronunţată de aceeaşi instanţă prin Decizia nr. 1583 din 27 aprilie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC H. SA Brăila în contradictor cu A.V.A.S. Bucureşti, a constatat încetarea obligaţiilor de plată ale reclamantei către pârâtă decurgând din convenţia nr. 11 din 9 aprilie 2004 şi a dispus radierea gajului instituit asupra navei D. prin contractul de garanţie mobiliară nr. 11 din 9 august 2004.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că între A.V.A.S. şi reclamanta SC H. SA s-a încheiat convenţia nr. 11 din 9 aprilie 2004 în vederea eşalonării la plată a sumei rămasă de achitat din totalul creanţei preluată de A.V.A.S. prin Protocolul nr. 23 din 14 noiembrie 2003 şi acutul adiţional nr. 1 din 5 februarie 2004. Pentru garantarea acestei obligaţii s-a încheiat contractul de garanţie reală mobiliară nr. 111 din 9 august 2004 reclamanta constituind o garanţie reală mobiliară conform Titlului VI din Legea nr. 99/1999.
Conform dovezilor de la dosar şi recunoaşterii pârâtei creditoare, reclamanta şi-a îndeplinit integral obligaţiile de plată asumate prin convenţia nr. 11 din 9 aprilie 2004 aşa încât creditoarea A.V.A.S. nu mai are temei să solicite diferenţa rezultată dintre suma în lei achitată şi valoarea în lei preluată ca urmare a deprecierii monedei în care s-a făcut consolidarea, situaţie în care acţiunea în constatarea încetării obligaţiilor de plată decurgând din convenţia citată în raport de art. 111 C. proc. civ., este întemeiată.
Odată cu îndeplinirea obligaţiei garantate încetează potrivit art. 27 din titlul VI cap. 2 din Legea nr. 99/1999 şi garanţia reală.
În contra sentinţei a declarat recurs creditoarea A.V.A.S. în temeiul art. 3041 C. proc. civ., prin care a solicitat modificarea acesteia iar pe fond respingerea cererii de radiere a gajului instituit asupra navei D. constituit conform contractului de garanţie mobiliară nr. 11/1 din 9 august 2004 ca nefondată.
Critica recurentei are ca obiect neaplicarea prevederilor art. 2 din OUG nr. 95/2003 astfel cum a fost modificat de Legea nr. 557/2003 şi care constituie temeiul legal al consolidării creanţelor preluate de A.V.A.S. de la casele de sănătate aşa încât rambursarea integrală a creanţei presupune că suma achitată în lei nu este mai mică decât valoarea nominală preluată.
Opinia intimatei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Arată intimata că sentinţa atacată s-a conformat deciziei de casare şi că creanţa fiscală restantă către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate a fost consolidată conform Legii nr. 557/2004 iar prin Convenţia nr. 11 din 9 aprilie 2004 părţile au stabilit că plata creanţei rămase de rambursat se efectuează în lei la cursul comunicat de BNR valabil la data plăţii.
Opinia Înaltei Curţi.
Recomandările pe care instanţa de recurs le-a impus prin Decizia de casare în primul ciclu procesual au vizat examinarea îndeplinirii de către reclamantă a achitării creanţei în sumă de 113.817,35 dolari S.U.A., durata garanţiei, conform art. 2 din contractul de garanţie mobiliară nr. 11/2004, fiind stabilită până la data la care obligaţia garantată a fost în mod irevocabil şi complet plătită de debitor.
Conform art. 315 C. proc. civ., dezlegările în drept ale instanţei de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Cum întinderea obligaţiei de plată, apreciată prin Decizia de casare ca stare de drept, a fost stabilită la suma de 113.817,35 dolari S.U.A., a cărui restituire a fost garantată prin gaj, în mod corect prima instanţă a reţinut acest cuantum în constarea stingerii obligaţiei principale prin plată şi, pe cale de consecinţă, corect a dispus radierea gajului constituit, accesoriul urmând soarta principalului.
Drept urmare, critica recurentei cu privire la existenţa unui alt cuantum al obligaţiei de plată garantată prin gaj nu poate fi primită în situaţia dată în raport de prevederile art. 315 C. proc. civ.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 183 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 988/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3271/2008. Comercial → |
|---|
