ICCJ. Decizia nr. 3332/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3332/2008
Dosar nr. 3039/85/2007
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2258 din 16 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Sibiu, s-a respins acţiunea reclamantei SNGN R. SA Mediaş, împotriva pârâtei SC A. SA Târgu -Mureş, pentru plata penalităţilor de întârziere.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că:
Prin contractul de vânzare - cumpărare a gazelor naturale şi cele 9 acte adiţionale, reclamanta s-a obligat să furnizeze în cantităţile negociate gaze naturale „noi", din producţia internă destinate consumului curent, în completare la cantităţile de import achiziţionat lunar de la alţi furnizori, cu respectarea procentului de import din componenţa amestecului comunicat ca fiind realizat lunar, de către D.N.G.N. - Op. de Piaţă.
La data de 3 februarie 2006 părţile au încheiat contractul de vânzare - cumpărare prin care pârâta s-a obligat să achiziţioneze gaze naturale din import, la preţul negociat, la punctele de predare/preluare Isaccea sau Medieşu Aurit.
Prin acest contract părţile au stabilit modalitatea de predare/preluare, măsurare, preţ şi condiţii de plată.
Pe baza acestei prevederi, reclamanta în baza comunicării de către D.N.G. a structurii consumului lunii octombrie 2006, a înaintat pârâtei cu faxul procesul - verbal de predare - primire şi calculul preţ de furnizare gaze naturale livrate în luna octombrie 2006 către pârâtă.
Procesul - verbal comunicat la data de 23 noiembrie 2006 nu a fost semnat de către pârâtă, refuz motivat de faptul că nu s-a respectat clauza contractuală privind livrarea întregii cantităţi de gaze noi şi suplimentarea cantităţii de gaze de import.
La data de 31 octombrie 2006 reclamanta a remis pârâtei factura în valoare de 9.188.270,21 lei, scadentă la data de 20 noiembrie 2006 cu menţiunea că regularizarea eventualelor diferenţe privind contravaloarea gazelor de import să se realizeze în luna noiembrie.
Potrivit fişei structurii achiziţiilor pe luna octombrie 2006 cantitatea de gaze noi (care trebuiau furnizate în temeiul contractului) era de 20.998,791 m.c. iar cantitatea de gaze furnizate din import (în temeiul contractului) era de 8.686,725 m.c. Dozajul structurii a fost comunicat reclamantei de către D.N.G. la data de 20 noiembrie 2006 cu fax. Potrivit prevederilor art. 7 alin. (2) din contract procesul - verbal de predare/primire ce se încheie între vânzător şi cumpărător se va întocmi pe baza „situaţiei livrărilor de gaze" transmisă după încheierea lunii de livrare de către D.N.G.N. Op. de Piaţă şi a procesului - verbal de predare/primire încheiat între transportator şi cumpărător.
În ceea ce priveşte regularizarea, părţile au prevăzut prin această clauză, că ea se va definitiva în luna următoare de livrare, conform procedurii negociate.
Interpretând refuzul de plată al contravalorii cantităţii de gaze de import solicitate prin prisma prevederilor contractului şi anume art. 5, art. 7 şi art. 9 se apreciază că acesta este justificat întrucât:
- este necontestat faptul că structura gazelor livrate în luna octombrie a existat o diferenţă faţă de cantităţile de gaze „noi" şi de import contractate, de natură a influenţa preţul produsului finit, gazele de import având o valoare mai mare;
- nu s-a respectat procedura prevăzută de art. 5 şi art. 7 din contract privind modalitatea de predare/primire a gazelor de import, modalitatea de facturare şi termenul de emitere a facturii şi de comunicare.
Factura din octombrie 2006 nu poate fi apreciată ca o factură de regularizare, în lipsa dovezilor privind respectarea procedurii statuată de părţi prin contract, respectiv dovada cantităţii de gaze naturale de import preluate conform art. 5 din contract raportată la situaţia livrării comunicată de D.N.G.N. - Op. de Piaţă.
În lipsa dovezilor de îndeplinire a obligaţiilor contractuale de furnizare a gazelor naturale de import în cantităţile negociate sau în conformitate cu procedura stabilită prin voinţa părţilor, clauza penală stipulată la art. 9 lit. a) din contract nu poate produce efecte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, care a solicitat modificarea în tot a sentinţei atacate şi obligarea pârâtei la plata sumei de 1.249.604,75 lei, reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere până la 5 aprilie 2007 şi a cheltuielilor de judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 50 din 18 aprilie 2008 a admis apelul şi a schimbat sentinţa instanţei de fond în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 863.697,83 lei cu titlu de penalităţi de întârziere pe perioada 1 ianuarie 2007 – 5 aprilie 2007 şi la cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC A. SA solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei şi menţinerii soluţiei instanţei de fond, de respingere a acţiunii reclamantei.
Recurenta consideră că Decizia atacată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, ceea ce face incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât, în mod greşit, instanţa de apel a considerat că prevederile art. 9 lit. a) din contract pot fi reţinute ca temei al pretenţiilor reclamantei. Or, în baza art. 9 lit. a) din contract penalităţile de întârziere sunt datorate doar în cazul în care între cele două părţi are loc o „procedură" de regularizare a diferenţelor de cantitate de gaze, aşa cum este descrisă în alin. (4) al art. 7 din contract iar noţiunile de „factură" şi „factură de regularizare" nu pot fi asimilate una cu alta, cum greşit a considerat instanţa de apel. Dacă instanţa avea o îndoială cu privire la interpretarea art. 9 lit. a) din contract trebuia să aplice prevederile art. 983 C. civ. interpretând clauza obscură în contra vânzătorului.
Intimata – reclamantă SNGN R. SA Mediaş a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul pârâtei prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat şi că instanţa de apel a făcut o aplicare corectă a prevederilor legale, nefiind dat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel Curtea de apel a interpretat dispoziţiile contractuale în mod corect şi legal prin prisma prevederilor art. 977 – art. 985 C. civ. şi ale actelor normative aplicabile domeniului în care părţile au stabilit relaţii contractuale, respectiv livrarea, vânzarea - cumpărarea de gaze naturale. În acest sens corect s-a reţinut de către instanţă că apărarea pârâtei potrivit căreia se datorau penalităţi de întârziere doar pentru factura de regularizare este nefondată şi că penalităţile se datorează pentru debitul neachitat rezultat din livrarea de gaze, penalităţi care curg de la data scadenţei stabilită conform art. 8 alin. (1) – (4) şi art. 9 din contract. Ca atare pârâta datorează reclamantei penalităţi de întârziere la plata facturii din 31 octombrie 2006 pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 5 aprilie 2007, perioadă din care au fost excluse termenul de scadenţă şi termenul de graţie.
În sprijinul interpretării date art. 9 din contract de către instanţa de apel vine şi faptul că acest articol reglementează şi termenul de graţie la plata facturilor, termen pe care părţile l-au aplicat şi de care pârâta a beneficiat în cazul tuturor facturilor şi nu doar pentru factura de regularizare, cum ar fi fost cazul dacă art. 9 s-ar fi interpretat în sensul propus de pârâtă că s-ar aplica doar facturilor de regularizare. Este încă o dovadă că instanţa de apel a interpretat prevederile contractuale conform art. 977 şi art. 978 C. civ., respectiv după intenţia comună a părţilor contractante şi în sensul ce poate avea un efect.
Faţă de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 50/A din 18 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3327/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3336/2008. Comercial → |
|---|
