ICCJ. Decizia nr. 369/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 369/2008
Dosar nr. 7631/44/2005
Şedinţa publică din 6 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galaţi sub nr. 307 din 18 martie 2005, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin hotărârea nr. 169/ C din 22 februarie 2005 a Tribunalului comercial Argeş, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SA Bascov, care ulterior şi-a schimbat denumirea şi sediul, devenind SC G.C. SA Galaţi, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să o oblige la plata sumelor de 732.708.654 lei reprezentând dividende neachitate pentru exerciţiul financiar al anului 2001 şi 343.075.935 lei penalităţi de întârziere.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa comercială nr. 419 din 30 mai 2005, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta SC G.C. SA Galaţi, ca nefondată, şi a admis acţiunea reclamantei cu consecinţa obligării pârâtei la plata sumelor de 737.708.654 lei cu titlu de dividende aferente anului financiar 2001 şi de 343.075.935 lei cu titlu de penalităţi calculate până la data de 11 februarie 2004 şi în continuarea până la achitarea prejudiciului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta are calitate procesuală activă, că faţă de dispoziţiile art. 12 din OUG nr. 23/2004, pentru perioada exerciţiului financiar 2001, dividendele înregistrate pe perioada cât a fost acţionar A.P.A.P.S. se cuvine cesionarului, respectiv A.V.A.S. În ceea ce priveşte plata penalităţilor de întârziere, prima instanţă a reţinut că acestea sunt datorate de către pârâtă în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din OUG nr. 64/2001.
Împotriva menţionatei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta SC G.C. SA Galaţi, susţinând, în esenţă, că intimata, reclamantă a cesionat acţiunile pe care le deţinea, către A.D.S. conform Legii nr. 31/1990 şi că odată cu dreptul de proprietate al cedentului s-au transmis către cesionar şi drepturile accesorii, în speţă, dividendele care se cuvin A.D.S.
Apelul a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Galaţi prin Decizia nr. 43 din 15 martie 2006.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen pârâta SC G.C. SA Galaţi solicitând admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Recurenta susţine că hotărârea instanţei de apel este nemotivată, atât în fapt cât şi în drept, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 304 pct. 7, că a interpretat greşit actul dedus judecăţii, încălcându-se pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. şi că este lipsită de temei legal dându-se cu aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), sub aspectul excepţiilor invocate în faţa instanţei de fond, precum şi motivelor de apel invocate".
În motivarea, foarte succintă şi imprecisă, a recursului său recurenta arată că instanţa de apel a reiterat susţinerile părţilor însă nu s-a pronunţat în fapt şi în drept asupra respingerii motivelor sale de apel, mai ales că, din cuprinsul probelor administrate a rezultat că, din cuprinsul probelor administrate a rezultat fără putinţă de tăgadă că la transferul participaţiilor statului prin protocolul de predare între A.V.A.S. şi A.D.S. nu s-a prevăzut în mod expres că o dată cu acţiunile se transferă şi dreptul de creanţă reprezentând dividende. Ori, în conformitate cu dispoziţiile legale, în mod corect instanţa de apel trebuia să constate lipsa de calitate procesuală activă şi să respingă acţiunea.
În faţa instanţei de recurs recurenta a invocat excepţia neconstituţionalităţii art. 67 din Legea nr. 31/1990 şi art. 89 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, excepţie care a fost respinsă de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1113 din 27 noiembrie 2007.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Instanţa de apel a răspuns în mod complet motivelor de apel ale pârâtei, pronunţându-se atât asupra aspectelor de fapt cât şi asupra celor de drept, inclusiv în ceea ce priveşte protocolul de predare dintre A.V.A.S. şi A.D.S. şi transferarea dreptului de creanţă privind dividendele, aşa încât nu este dat motivul prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.
Deşi a invocat şi pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., ca motiv de recurs, recurenta nu l-a dezvoltat şi nu a indicat în ce constă eventuala interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii sau în ce ar consta eventuala schimbare de către instanţă a naturii ori înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecăţii.
În ceea ce priveşte atât dreptul de creanţă cu privire la dividende al A.V.A.S. cât şi calitatea procesuală activă a A.V.A.S., instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, nefiind dat nici motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., întrucât în mod corect pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a dividendelor aferente exerciţiului anului financiar 2001 şi a penalităţilor de întârziere corespunzătoare, având în vedere că reclamanta a avut calitatea de acţionar al pârâtei până la 30 mai 2002 şi că numai de la această dată A.D.S. a preluat calitatea de acţionar.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC G.C. SA Galaţi, împotriva deciziei nr. 43 din 15 martie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 6 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 324/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 377/2008. Comercial → |
|---|
