ICCJ. Decizia nr. 3757/2008. Comercial
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3757/2008
Dosar nr. 4340/180 /2006
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Bacău sub nr. 7700/2006 contestatoarea S.I.F. M. SA în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite iniţiate de către A.V.A.S. prin somaţia la executare comunicată contestatoarei la 7 iunie 2006 în considerarea biletului la ordin în valoare de 400.000 DOLARI S.U.A. emis la data de 30 mai 1996 de către SC B. SRL în favoarea SC M.I. SRL şi avalizat de F.P.P. II M. (în prezent S.I.F. M.), solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se anuleze formele de executare cu consecinţa exonerării contestatoarei de obligaţia de plată în baza excepţiilor invocate în cuprinsul contestaţiei.
În motivarea contestaţiei la executare S.I.F. M. SA a arătat că împotriva sa a fost iniţiată executarea silită de către intimata A.V.A.S. care i-a comunicat somaţia de executare cu nr. 15491/1 din 2 iunie 2006 în baza biletului la ordin emis de SC B. SRL Bucureşti în favoarea SC M.I. SRL în valoare de 400.000 DOLARI S.U.A. cu data scadentei la 30 mai 1997 pe care apare menţiunea acordării unui aval de către fostul F.P.P. II M. Contestatoarea a mai susţinut că A.V.A.S. nu poate justifica dreptul de a solicita plata creanţei fără a prezenta originalul biletului la ordin şi fără a justifica posesia biletului printr-un şir neîntrerupt de giruri şi că, ţinând seama de contextul cambial, A.V.A.S. ar mai trebui să facă dovada că nu a decăzut din termenul de prezentare la plată prevăzut de articolul 58 alin. (2) din Legea nr. 58/1934. Mai arată contestatoarea că termenul de prescripţie a creanţei este de trei ani de la data scadenţei, că în prezent obligaţia de plată este prescrisă şi ca A.V.A.S. trebuia să facă dovada întreruperii acestui termen.
În continuare s-a învederat faptul inexistenţei unei obligaţii valabile în sarcina S.I.F. M. decurgând din lipsa unei obligaţii valabile în sarcina fostului F.P.P. II M. şi din lipsa unui mandat valabil al persoanelor care au semnat biletul la ordin la rubrica „ avalist” precum şi faptul că transformarea F.P.P. II M. în societate de investiţii financiare prin Legea nr. 133/1996 nu poate să transfere obligaţiile asumate de către un organ al statului în obligaţii ale unei societăţi private. Se mai subliniază că biletul la ordin nu are o cauză reală şi licită întrucât nu exista o operaţiune care să justifice emiterea acestuia, din verificări nereieşind că titlul a avut la baza operaţiuni reale.
Prin sentinţa comercială nr. 7747 din 14 septembrie 2006 Judecătoria Bacău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti în considerarea dispoziţiilor articolului 45 din O.U.G. nr. 51/1998 şi a articolului 158 C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 133/ R din 9 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 496/110/2006, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - creditoare împotriva sentinţei civile nr. 7747 din 14 septembrie 2006 a Judecătoriei Bacău.
Prin decizia civilă nr. 1094/ R din 29 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 3763/110/2007 s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.I.F. M. SA împotriva deciziei civile nr. 133 din 9 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău.
După declinare contestaţia la executare a fost înregistrată pe rolul Curţi de Apel Bucureşti, secţia V-a comercială, sub nr. 4340/180/2006.
Procedându-se la continuarea judecăţii, în şedinţa publică din 5 februarie 2007 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia prescripţiei dreptului la executare silită, invocată de către contestatoare, pe care a apreciat-o ca având întâietate faţă de celelalte excepţii invocate, şi pe care a admis-o prin sentinţa comercială nr. 9 din 5 februarie 2008 pentru următoarele considerente:
„Contestatoarea S.I.F. M. SA, care a luat fiinţă urmare transformării F.P.P. II M. şi care apare în calitate de avalist, pe biletul la ordin emis la data de 8 mai 1996 de către SC B. SRL cu cont deschis la B., sucursala Victoria, în favoarea SC M.I. SRL pentru suma de 400.000 DOLARI S.U.A., cu scadenţă la data de 3 iunie 1997, este un debitor de regres iar executarea silită împotriva acestuia este supusă normelor speciale prevăzute de Legea nr. 58/1934.
Potrivit dispoziţiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934, dispoziţii care se aplică şi biletului la ordin, neplata la scadenţă a sumei prevăzută în titlu deschide posesorului acestuia dreptul la acţiunile directe sau la executarea nemijlocită a titlului.
Reţine că A.V.A.S. a preluat de la fostul B. SA creanţa asupra debitorului cedat SC B. SRL prin contractul de cesiune de creanţă nr. 096133 din 24 iunie 1999 şi că prin începerea formelor de executare silita împotriva avalistului intimata A.V.A.S. şi-a manifestat,în calitate de posesor al B.O. opţiunea de a-şi valorifica drepturile prin executarea nemijlocită a titlului în considerarea dispoziţiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934 amintite mai sus.
Reţine şi că normele de procedură aplicabile prezentei contestaţii la executare prin intermediul căreia avalistul contestator critică aplicarea biletului la ordin au un caracter special faţă de normele din O.U.G. nr. 51/1998 invocate de către A.V.A.S. şi se aplică prioritar fată de acestea întrucât o norma specială poate deroga de la altă normă specială numai în mod expres; prevederile O.U.G. nr. 51/1998 nederogând expres de la dispoziţiile Legii nr. 58/1934.
În contextul arătat valorificarea drepturilor cambiale este funcţie de felurile acţiunilor.
Astfel, în cazul acţiunilor directe rezultate din cambie (respectiv bilet la ordin) împotriva acceptantului şi a avaliştilor săi, termenul de prescripţie este de 3 ani şi curge de la data scadenţei titlului cambial.
Dispoziţiile art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998 invocate de către intimata care ţine să precizeze că în speţa nu trebuie avute în vedere decât explicaţiile legiuitorului în legătură cu actele care constituie titluri executorii, pe baza cărora a şi fost pornită executarea silita, nu pot fi desprinse de contextul cambial şi de faptul ca A.V.A.S. a ales executarea silită a unui B.O.
Mai reţine că executarea cambială pentru a fi valabilă trebuie să ţină seama şi de termenul de prescripţie sus-menţionat şi că în speţă termenul amintit s-a împlinit la data de 3 iunie 2000. Protocolul încheiat la data de 28 august 2003 între A.V.A.S. şi S.I.F. M. SA nu poate constitui o cauza de întrerupere a termenului de prescripţie,fiind întocmit ulterior datei de 3 iunie 2000.
Nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 invocate de către intimată care apreciază ca termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silita a creanţei menţionate în B.O. ar fi de 7 ani întrucât prezenta executare silită priveşte cum s-a mai arătat un bilet la ordin căruia îi sunt aplicabile normele speciale ale Legii nr. 58/1934.
De altfel, intimata urmăreşte să valorifice creanţa decurgând dintr-un bilet la ordin, somând avalistul să îndeplinească obligaţia de plată cuprinsă în titlu pentru ca apoi să se prevaleze numai de dispoziţiile O.U.G. nr. 51/1998 în afara contextului cambial.”
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs A.V.A.S. BUCUREŞTI invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte termenul de prescripţie de 7 ani şi greşita aplicare a art. 94 din Legea nr. 58/1934. Recurenta a subsumat acestui motiv mai multe critici, anume:
- executarea silită din speţă se desfăşoară în baza dispoziţiilor speciale ale O.U.G. nr. 51/1998 şi nu în temeiul Legii nr. 58/1934,
- deşi instanţa de fond reţine corect dispoziţiile O.U.G. nr. 51/1998 privitoare la competenţa soluţionării contestaţiei la executare, în mod nelegal aplică termenul de prescripţie prevăzut de Legea nr. 58/1934,
- în cauză nu este aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 58/1934,
- în cauză a operat întreruperea termenului de prescripţie atât printr-un act începător de executare desfăşurat de B. SA cât şi prin recunoaşterea făcută de S.I.F. M. prin semnarea Protocolului nr. 268 din 28 august 2003.
Intimata a depus întâmpinare şi note de şedinţă prin care a învederat că a formulat contestaţie la executare, invocând prescripţia cambială şi nulitatea actelor de executare datorită inexistenţei încheierii de investire a biletului la ordin şi a somaţiei de executare cu transcrierea exactă şi completă a biletului la ordin şi a solicitat aplicarea Legii nr. 58/1934 şi a Normelor Cadru B.N.R. nr. 6 din 1994.
Verificându-şi competenţa materială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este o contestaţie la o executare silită pornită de recurentă în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 aflată în calea de atac a recursului, cale reglementată de dispoziţiile art. 48 alin. (2), (3) şi (4) şi, în situaţia în care recursul va fi admis, prin aceeaşi hotărâre instanţa este obligată să soluţioneze şi fondul cauzei.
„Art. 48 alin. (2) Hotărârea instanţei poate fi atacată cu recurs.
(3) În recurs nu se pot invoca apăreri ce nu au fost formulate în fata instanţei a cârei hotărâre este recurată, cu excepţia celor de ordine publică.
(4) Daca admite recursul, prin aceeaşi hotărâre instanţa este obligată să soluţioneze şi fondul cauzei sau, dacă se impune administrarea de probe noi, să stabilească termenul de judecată”.
Înalta Curte reţine că prezentul litigiu se supune normelor de procedură speciale reglementate de O.U.G. nr. 51/1998 pentru că astfel s-a decis în mod irevocabil în pricină, prin respingerea recursului la sentinţa de declinare a competenţei. Mai precis, prin sentinţa comercială nr. 7747 din 14 septembrie 2006 Judecătoria Bacău a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti în considerarea dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 şi a art. 158 C. proc. civ., iar prin decizia civilă nr. 133/ R din 9 februarie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 496/110/2006 s-a respins, ca nefundat, recursul declarat de recurenta - creditoare împotriva sentinţei de declinare.
Cât priveşte recursul, Înalta Curte reţine că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Executarea silită a fost pornită în temeiul art. 39, 40, 41 din O.U.G. nr. 51/1998 şi nu potrivit dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 58/1934.
Executarea silită cambială, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 58/1934, s-a pornit cu somaţia efectuată de B. la 04 august 1997 şi cu biletul la ordin transcris şi învestit conform prevederilor cambiale. Această executare cambială a continuat cu opoziţia cambială formulată de S.I.F. M. şi a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 564 din 20 ianuarie 1998 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti în dos. 9773/1997, rămasă irevocabilă prin decizia Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, nr. 70 din 28 ianuarie 1999 în dosar nr. 4134/1998.
Rezultă că procesul cambial în care s-au formulat apărări privitoare la titlul cambial şi în care s-a derulat întreaga procedură de executare silită cambială a fost acela din 1998/1999 şi nicidecum acesta. Prezenta cauză este o contestaţie la executare, cale de atac neprevăzută de legea cambiei, dar pe care legea cambiei nu o exclude. Opoziţia cambială nu se confundă cu contestaţia la executare, cale de atac de drept comun împotriva oricărui titlu executoriu, deoarece prima urmăreşte anularea titlului cambial, în timp ce a doua urmăreşte anularea urmăririi silite.
Pe calea contestaţiei la executare se pot invoca apărări de fond numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale, art. 399 alin. (3) C. proc. civ.
Iar, în speţă, există o lege specială care prevede „o altă cale”, anume opoziţia cambială, art. 62 din Legea nr. 58/1934. Pentru acest considerent, Înalta Curte nu va analiza nici o apărare de fond privitoare la titlul executoriu.
Stabilind, aşadar, că executarea silită cambială s-a derulat în perioada 1997-1999 cu toate fazele prevăzute de Legea cambiei (învestirea biletului la ordin, somaţia de executare, opoziţia cambială), rezultă că în prezent suntem într-o executare silită a unei creanţe bancare neperformante, desfăşurată în temeiul unor acte de executare silită emise exclusiv în temeiul O.U.G. nr. 51/1998.
În speţă, nu suntem într-un concurs de legi speciale în materia executării silite, aşa cum greşit a reţinut prima instanţă, ci suntem într-un caz de executare silită a unei creanţe bancare neperformante preluată la datoria publică internă, ce se supune numai dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/1998. Dealtfel, modalitatea de executare silită, şi în consecinţă legea aplicabilă acesteia, este la alegerea creditoarei şi nicidecum la alegerea debitoarei avaliste.
Stabilind că, în speţă, se deduce judecăţii o executare silită a unei creanţe bancare neperformante, (biletul la ordin a fost scontat la B. şi astfel a ajuns să facă parte din accesoriile cesiunii de creanţă) rezultă că prescripţia unei atare executări silite nu poate fi decât cea prevăzută de O.U.G. nr. 51/1998. Biletul la ordin este numai un accesoriu al unei creanţe bancare neperformante preluate la datoria publică internă şi va urma soarta principalului. Titlul de creanţă principal este convenţia de scontare a biletului la ordin intervenită între B. şi SC M.I. SRL. Convenţia are alăturat titlul cambial cu funcţiunea de garanţie pentru creditul acordat prin efectele scontării.
Indiferent de înscrisul constatator la creanţei ori de titlul pe care urmează a-l executa prin executorii proprii, A.V.A.S. are o procedură specială de executare silită. Practic, indiferent de titlul executoriu aflat în portofoliul de titluri al A.V.A.S., fie el contract bancar, convenţie de scontare, convenţie de eşalonare, cambie ori bilet la ordin, pentru toate se aplică termenul special de prescripţie de 7 ani.
Acest termen a fost prevăzut de legiuitor în considerarea creditorului special, statul, care a preluat o creanţă cu titlu oneros şi pentru care a emis titluri de valoare, dar şi în considerarea caracterul special al creanţei, anume o creanţă bancară neperformantă preluată la datoria publică internă a României.
Termenul special de prescripţie de 7 ani a fost introdus prin O.U.G. nr. 64/1999, art. 9 alin. (8), fiind lipsit de relevanţă faptul respingerii acestei ordonanţe prin Legea nr. 481/2001, deoarece prin Legea nr. 409/2001 termenul de prescripţie de 7 ani a fost prevăzut la art. 9 alin. (5). Deci la data preluării creanţei neperformante, 24 iunie 1999, în speţă a contractului de scont şi biletului la ordin, ca accesoriu la aceasta, erau aplicabile dispoziţiile art. 9 alin. (8) din O.U.G. nr. 51/1998.
Potrivit art. 41 O.U.G. nr. 51/1998, titlurile se execută conform acestui act normativ, deci inclusiv sub aspectul prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.
Faţă de data cesiunii de creanţă, 24 iunie 1999, rezultă că şi fără a opera o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripţiei, executarea silită, pornită de A.V.A.S. în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 la data de 07 iunie 2006, este efectuată fără depăşirea termenului de prescripţie de 7 ani.
În speţă, convenţia de scontare a devenit titlu executoriu pe data cesiunii de creanţă. În temeiul Legii bancare nr. 33/1991 (sub imperiul căreia s-a încheiat şi convenţia de scontare din cauză) contractele de credit nu erau titluri executorii. Pentru a obţine un titlu executoriu, băncile trebuiau să formuleze cereri de chemare în judecată şi să obţină sentinţe irevocabile. Datorită acestei împrejurări, O.U.G. nr. 51/1998 a prevăzut că, pe data cesiunii, toate titlurile constatatoare ale creanţelor bancare neperformante cesionate către A.V.A.S. devin titluri executorii. Raţiunea reglementării a fost aceea de a accelera procesul de recuperare al datoriilor.
Conform art. 13 alin. (4) „Pe data preluării de către A.V.A.S. a activelor bancare contractele de credit ajunse la scadenta, încheiate intre bănci si persoanele fizice sau persoanele juridice debitoare, constituie de drept titlu executoriu, fora sa fie necesara investirea cu formula executorie. Contractele de cesiune de creanţa încheiate intre A.V.A.S. si creditorii cedenţi pentru preluarea creanţelor nu sunt supuse publicitarii prevăzute la art. 2 din titlul VI al Legii nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice si au prioritate din momentul notificării prevăzute la alin. (3). De asemenea, contractele de cesiune de creanţa reglementate de prezenta ordonanţa de urgenta nu sunt supuse transcrierii prevăzute la art. 1394 C. civ.
(5) Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silita a creanţelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formula executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplica creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silita a fost prescris.”
Conform Art. 39 din O.U.G. nr. 51/1998 „alin. (1) Constituie titlu executoriu contractele sau convenţiile de credit dintre banca si debitorul cedat ori alte titluri constatatoare ale creanţelor, actele prin care s-au constituit garanţii personale sau reale pentru restituirea acestor creanţe cesionate, potrivit legii, A.V.A.S., precum şi orice alte acte sau înţelegeri încheiate de aceasta pentru valorificarea creanţelor preluate.”
În speţă, nu se putea aplica termenul prevăzut de art. 94 din Legea nr. 58/1934, dezvoltat de pct. 454, 455 şi 456 ale Normelor Cadru B.N.R. nr. 6 din 1994, deoarece acest termen se referă la prescripţia dreptului material la acţiune şi nu la prescripţia dreptului de a cere executarea silită conform dreptului comun. Dreptul material la acţiune nu se confundă cu dreptul de a cere executarea silită.
Cum, în speţă, aşa cum s-a demonstrat, nu suntem într-o acţiune cambială directă, nici de regres, nici într-o executare silită cambială, când obligatul cambial face opoziţie la executare, ori într-o acţiune dintre obligaţii de regres şi nici într-o acţiune cauzală, rezultă că nu pot fi incidente dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 58/1934, dezvoltat de pct. 454, 455 şi 456 ale Normelor Cadru B.N.R. nr. 6 din 1994.
În temeiul art. 94 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin:
Orice acţiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani, socotiţi de la data scadentei.
Acţiunile posesorului împotriva girantului şi împotriva dragatorului se prescriu printr-un an socotit de la data protestului făcut în timp util sau de la data scadentei în caz de stipulaţie, fora cheltuieli.
Acţiunile giranţilor, unii împotriva altora şi împotriva trăgătorului, se prescriu prin 6 luni socotite din ziua din care girantul a plătit cambia sau din ziua in care acţiunea de regres a fost pornita împotriva sa. Acţiunea de îmbogăţire fără cauza se prescrie printr-un an din ziua în care hotărârea pronunţata asupra acţiunii cambiale va fi rămas definitiva.
Normele Cadru B.N.R. nr. 6 din 1994
Pct. 454. - Obligaţiile cambiale, cu excepţia cauzelor de stingere admise de dreptul comun, se sting prin decădere (art. 58 din Legea asupra cambiei - biletului la ordin) şi prescripţie.
Pct. 455. - Prin prescripţie se înţelege modul de stingere a dreptului la acţiune în sens material, prin neexercitarea acelui drept în intervalul de timp stabilit de lege (timp util).
Prescripţia face ca titularul unui drept subiectiv sau creditorul care a rămas inactiv un anumit răstimp sa-şi piardă ocrotirea dreptului respectiv pe calea acţiunii în justiţie şi o data cu aceasta, posibilitatea de a obţine executarea silita a obligaţiei corelative lui.
Pct. 456. - Durata prescripţiei în materie cambiala este următoarea:
a) trei ani în ceea ce priveşte acţiunea sau executarea cambiala directa;
b) un an în ceea ce priveşte acţiunea sau executarea cambiala de regres;
c) şase luni în ceea ce priveşte regresul girantului plătitor fata de ceilalţi obligaţi de regres;
d) acţiunea de îmbogăţire fără cauza justa se prescrie în termen de un an din ziua în care hotărârea judecătorească pronunţata asupra acţiunii sau execuţiei cambiale a rămas definitiva
Înalta Curte mai reţine că titlul executor din speţă a fost transmis prin gir o singură dată, prin cesiunea de creanţă în favoarea A.V.A.S. şi ulterior scadenţei, ceea ce face să devină aplicabile dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 58/1934, adică să devină incidente dispoziţiile de la cesiunea de creanţă de drept comun.
Girul ulterior scadenţei produce numai efectele specifice cesiunii de creanţă ordinare, şi nu mai produce efectele specifice circuitului cambial. Cesionarului nu îi mai incumbă obligaţia dovedirii prezentării la plată, cu atât mai mult cu cât neprezentarea la plată nu are drept consecinţă pierderea dreptului de a acţiona direct acceptantul sau avalistul.
Pentru toate argumentele prezentate, rezultă că A.V.A.S. are un titlu executor valabil, neafectat de prescripţie, pentru care nu trebuie să justifice posesia printr-un şir neîntrerupt de giruri şi pentru care nu este necesară prezentarea la plată pentru că prezentul litigiu nu este un proces cambial, ci o contestaţie la executarea silită pornită de A.V.A.S. în temeiul unei proceduri ce se bucură de o reglementare specială, anume O.U.G. nr. 51/1998.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. şi art. 48 alin. (2), (3) şi (4) din O.U.G. nr. 51/1998 se va admite recursul declarat de A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 9 din 5 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Va comercială, se va modifica sentinţa atacată şi se va respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.I.F. M. SA BACĂU.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 9 din 5 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică sentinţa atacată şi respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.I.F. M. SA BACĂU.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 831/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 450/2008. Comercial → |
|---|
