ICCJ. Decizia nr. 831/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 831/2008
Dosar nr. 3416/110/2006
Şedinţa publică de la 29 februarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1966 din 16 mai 2006, aşa cum a fost completată, reclamanta SC S.P. SRL Bacău, a chemat în judecată pârâta SC C.A.C. SRL Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la înlocuirea în întregime a autoturismului cumpărat, marca V.W.T., cu un altul de aceeaşi marcă şi caracteristici tehnice.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea torpedoului rece chiar dacă ar presupune schimbarea bordului în întregime, obligarea pârâtei la despăgubiri în cuantum de 33.170 lei pentru lipsa de folosinţă a bunului, daune cominatorii în sumă de 500 lei pe zi de întârziere de la pronunţarea hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei, precum şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a cumpărat de la pârâtă, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1504 din 14 octombrie 2005, un autoturism marca Wolkswagen Touran, model VW Touran 2, 01, 140 CP, TDI, observând şi reclamând încă de la ridicarea autoturismului o defecţiune la capacul de închidere de la torpedoul rece, în sensul că nu se închidea perfect pe linia de contur, fiind inestetic şi neasigurând microclimatul rece din incinta acestuia.
În dată de 22 octombrie 2006, a revenit în service-ul vânzătorului, dar nu s-a reuşit înlăturarea defecţiunii prin înlocuire sau reglaj, iar cu adresa din data de 27 martie 2006, vânzătorul i-a comunicat că nu se poate înlătura defecţiunea prin înlocuire sau reglare.
În susţinerea acţiunii, s-au depus înscrisuri respectiv: contractul de vânzare-cumpărare nr. 1504/2005, certificat de garanţie, declaraţie de conformitate, declaraţia vamală, invitaţie la conciliere şi procesul verbal încheiat în data de 19 aprilie 2006, adresa din 22 martie 2006, contract de transport/prestări servicii 110/2006, adresa nr. 1670/14 iunie 2006, adresa nr. 6911 din 5 septembrie 2006.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat pe cale de excepţie, suspendarea cauzei în cazul în care reclamanta nu-şi completează cererea de chemare în judecată cu preţuirea obiectului cererii şi motivele de drept pe care îşi întemeiază cererea ridicând şi excepţia netimbrării acţiunii.
Aceste aspecte au fost soluţionate prin încheierea din data de 13 septembrie 2006, când reclamanta şi-a precizat obiectul acţiunii ca fiind o „obligaţie de a face”, timbrând-o corespunzător.
Prin întâmpinare pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, deoarece modalitatea de închidere a capacului torpedou, nu constituie un defect, ce este conform prescripţiilor constructive ale producătorului, singurul moment în care această fantă se observă este în momentul deschiderii uşii dreapta faţă, nefiind un viciu aparent sau ascuns.
De asemenea, reclamanta a avut posibilitatea de a observa înainte de cumpărare, toate caracteristicile autoturismului prezente la celelalte autoturisme de aceeaşi marcă, iar prin procesul verbal de predare-primire din data de 27 octombrie 2005 nu a invocat nici o pretenţiei cu privire la vreun viciu.
S-a mai arătat că, autoturismul având ca scop funcţional transportarea de mărfuri sau persoane în limitele de greutate stabilite de constructor, doar în cazul în care acest scop nu mai poate fi atins, se poate vorbi de o obligaţie de reparaţie sau înlocuire a bunului. Deoarece autoturismul nu are ca scop păstrarea alimentelor reci, nu se poate vorbi despre o înlocuire a autoturismului.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea la plata daunelor cominatorii, s-a arătat că acestea nu pot fi acordate, deoarece acţiunea reclamantei nu are ca obiect o „obligaţie de a face”, iar în situaţia în care s-ar aprecia că acţiunea are ca obiect această obligaţie trebuiau invocate, dispoziţiile art. 1077 C. civ., reclamanta având posibilitatea să solicite instanţei de judecată să fie autorizată să ducă ea la îndeplinire această obligaţie pe cheltuiala debitoarei, având în vedere că acesta nu este unicul furnizor de astfel de autoturisme.
Referitor la capătul de cerere privind înlocuirea torpedoului rece, s-a arătat că, fanta existentă între capacul torpedoului şi bord, nu este un defect de fabricaţiei, societatea neputând modifica sau procura un alt torpedou căruia să-i lipsească această fantă.
În ce priveşte solicitarea de despăgubiri pentru lipsa de folosinţă a autovehiculului, se menţionează că reclamanta nu şi-a precizat temeiul de drept, dacă este o răspundere civilă delictuală sau contractuală.
Chiar dacă autoturismul se află staţionat în parcarea societăţii, încă din data de 22 martie 2006, după ce s-a verificat dacă fanta din torpedou este sau nu un defect, reclamanta a fost invitată să-şi ridice autoturismul din parcare, deoarece acesta funcţionează perfect şi îndeplineşte toate condiţiile pentru a circula pe drumurile publice.
Ca urmare, nu se poate reţine culpa societăţii, nefiind întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale sau contractuale, reclamanta putându-se deplasa cu autoturismul în cauză, fără să fie necesară închirierea unui alt autoturism.
În susţinerea apărării, s-a depus factura fiscală nr. 5850030 din 31 decembrie 2005, procesul verbal de predare-primire din data de 27 decembrie 2005.
Instanţa, analizând probatoriul administrat, prin sentinţa civilă nr. 15 din 17 ianuarie 2007, pronunţată în dosarul nr. 1966/2006 Tribunalul Bacău, secţia comercială, a admis în parte acţiunea, obligând pârâta să înlocuiască bordul autoturismului marca VW T. seria şasiu WNGZZZITZ6W087774, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 33.170 lei, cu titlu de despăgubiri.
Pârâta a fost obligată la plata daunelor cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii şi până la data îndeplinirii obligaţiei şi la 2323,20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta, a cumpărat de la pârâtă, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1504 din 14 octombrie 2005 şi a facturii fiscale nr. 5850030 din 31 decembrie 2005, un autoturism model VW T. cu seria şasiu WVG ITZ 6W087774, eliberându-se şi certificat de garanţie, prin care se garantează înlocuirea, remedierea gratuită a eventualelor defecte de fabricaţie, în timpul perioadei de garanţie.
Reclamaţia formulată de reclamantă privind defecţiunea la capacul de închidere de la torpedoul rece, în sensul că nu se închide perfect pe linia de contur, a fost semnalată atât pârâtei SC C.A.C. SRL Bacău, importatorului român SC P.R. SRL, cât şi producătorului german, firma W., problema reclamantei rămânând nerezolvată.
De asemenea, s-a încercat soluţionarea pe cale amiabilă a diferendumului, conform procesului verbal de conciliere din data de 19 aprilie 2006, dar fără rezultat, pârâta menţinându-şi punctul de vedere că problema semnalată nu a putut fi identificată ca defect, neputând fi soluţionată în service prin înlocuire sau reglaj.
Ca urmare, reclamanta începând cu data de 23 februarie 2006, a lăsat autoturismul în custodia pârâtei, încheind contractul de transport/prestări service nr. 110 din 25 februarie 2006 cu SC E.T. SRL Bacău, prin care s-a închiriat autovehiculul marca LDV Convoy pe perioada de un an, la preţul de 30 Euro/zi, pentru satisfacerea nevoilor de transport ale societăţii.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, raportul de expertiză fiind depus la dosar fiind întocmit împreună cu un expert parte al pârâtei, şi însoţit de fotografii ale fantei de închidere a capacului cutiei reci, atât de la autoturismul expertizat cât şi de la un alt autoturism aflat la unitatea vânzătoare.
Din cuprinsul raportului de expertiză, rezultă că poziţionarea capacului cutiei reci, prezentau acelaşi mod de montaj la seria autoturismelor existente la SC C.A.C. şi expertizate în data de 8 noiembrie 2006, defectul de montaj sesizat fiind specific unor serii de autoturisme, printre care şi cel comercializate de societatea pârâtă.
De asemenea, din examinarea a încă două autoturisme de marcă şi tip similară cu autoturismul în cauză, a rezultat că acestea prezentau aceeaşi stare de închidere a capacului cutiei reci, fiind generaţii anterioare anului 2006, în sensul că s-a observat la partea laterală că jumătatea superioară a capacului asigură o închidere completă, iar la partea inferioară rămâne o fantă.
Concluziile raportului de expertiză au fost în sensul că din comparaţia autoturismului în cauză cu cele aflate la SC C.C. SRL, s-a constatat că ne aflăm în prezenţa unei defecţiuni de montaj care nu poate fi înlăturată prin reglaje, schimbarea bordului putându-se efectua în ţară, fie la societatea pârâtă, la SC P.R., dealer autorizat VW în România, sau la firma producătoare.
Referitor la solicitarea reclamantei ca pârâta să fie obligată la plata unor despăgubiri, în cuantum de 33.170 lei, pentru lipsă de folosinţă a autovehiculului, începând cu data de 23 februarie 2006 şi până la data pronunţării hotărârii, instanţa a reţinut că susţinerea pârâtei, referitor la faptul că fanta din torpedou nu a constituit un impediment în circulaţia autovehiculului pe drumurile publice, a fost întărită de raportul de expertiză, care a menţionat că autoturismul este într-o stare tehnică bună, corespunzând normelor tehnice de transport persoane.
Ca urmare, nu se poate reţine în sarcina pârâtei încălcarea vreunei obligaţii contractuale, iar încheierea de către reclamantă a contractului nr. 110/2006 de transport prestări/service, a fost o opţiune a acestei care nu se poate răsfrânge asupra pârâtei.
Referitor la daunele cominatorii solicitate în sumă de 500 lei pe zi de întârziere, de la pronunţarea hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei, instanţa reţine faptul că raţiunea daunelor cominatorii este aceea de a constrânge debitorul la îndeplinirea obligaţiei, astfel încât s-a admis în parte acest capăt de cerere, doar pentru suma de 100 lei pe zi de întârziere, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii şi până la îndeplinirea obligaţiei, apreciind că suma astfel cuantificată este în măsură a determina pârâta să-şi execute obligaţia ce va fi stabilită de instanţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta şi pârâta.
În motivarea apelului, reclamanta a susţinut că instanţa de fond a confundat temeiul legal în baza căruia a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile pentru lipsa de folosinţă a bunului. Cu privire la daunele cominatorii s-a susţinut că nu se impunea reducerea acestora, ţinând seama de împrejurarea că autoturismul face parte din categoria celor de lux, că vânzătorul este un comerciant cu posibilităţi financiare substanţiale, iar instituirea obligaţiei de plată este de natură a o determina la executarea într-un timp cât mai scurt a obligaţiei de înlocuire a bordului.
Cât priveşte respingerea cererii de despăgubire pentru lipsa de folosinţă, s-a susţinut că atât cât nu a putut fi folosit autoturismul, pentru a evita imputarea folosirii necorespunzătoare, reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri.
În motivarea apelului, pârâta SC C.A.C. SRL Bacău a susţinut inadmisibilitatea acţiunii întemeiate pe dispoziţiile art. 998 – art. 999 C. civ., având în vedere că raporturile dintre părţi sunt guvernate de contractul de vânzare-cumpărare, condiţii în care sunt incidente regulile răspunderii contractuale şi nu cele ale răspunderii delictuale.
Referitor la fondul cauzei s-a susţinut că la livrarea maşinii reprezentantul reclamantului nu a făcut nici o obiecţie cu privire la modul de dispunere a torpedoului, acesta nereprezentând un defect de fabricaţie, existând la toate autoturismele VW T.
Cu privire la daunele cominatorii stabilite au fost invocate dispoziţiile art. 5802 C. proc. civ., instituţia daunelor cominatorii nefiind aplicabile în cauză, doctrina recunoscând posibilitatea acordării doar când executarea obligaţiilor de către creditor în contul debitorului nu se poate realiza.
Ambele părţi au formulat întâmpinare cu privire la apelurile promovate. Reclamanta a susţinut că excepţia inadmisibilităţii viza doar capătul de cerere privind despăgubirile, care a fost soluţionat de instanţa de fond, că pârâta a lăsat la aprecierea instanţei cererea reclamantei privind înlocuirea bordului, că dispoziţiile art. 5802 C. proc. civ., nu sunt aplicabile în cea ce priveşte daunele cominatorii, iar cheltuielile de judecată au fost acordate rezonabil şi echitabil.
Pârâta a susţinut că cuantumul daunelor cominatorii este greşit stabilit. Relativ la respingerea cererii de despăgubiri s-a susţinut că pentru atragerea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cele 4 condiţii cumulative, în cauză nefiind probată nici una dintre acestea.
La termenul din 17 mai 2007 apelanta-reclamantă şi-a majorat petitul acţiunii solicitând despăgubiri civile pentru lipsa de folosinţă, în continuare de la data pronunţării hotărârii apelate.
Pentru susţinerea apelurilor au fost depuse înscrisuri.
Examinând apelurile promovate, pentru motivele arătate, Curtea, prin decizia nr. 60 pronunţată la 17 mai 2007, în dosarul nr. 3416/110/2006, a admis apelul pârâtei, schimbând în tot sentinţa în sentinţa în sensul respingerii ca nefondată a acţiunii, respingând apelul reclamantei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut:
Condiţiile angajării răspunderii vânzătorului-pârâta SC C.A.C. SRL Bacău pentru defecţiunea la capacul de închidere de la torpedoul rece sunt cele prevăzute de dispoziţiile art. 1352 – art. 1360 C. civ., aplicabile ca urmare a raporturilor contractuale stabilite între părţi prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1504 din 14 octombrie 2005.
În aceste condiţii prin acţiunea formulată reclamanta a arătat că a observat şi reclamat defecţiunea arătată chiar de la ridicarea autoturismului, primind asigurări că este defecţiune minoră ce se va rezolva foarte repede.
Defecţiunea reclamată reprezintă un viciu aparent, supus regimului juridic prevăzut de art. 1353 C. civ., care exonerează de răspundere pe vânzător pentru viciile aparente, despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă.
În aceste împrejurări cererea reclamantei-cumpărătoare, de obligare a pârâtei la înlocuirea bordului nu este fondată, răspunderea vânzătorului fiind condiţionată, conform art. 1353 C. civ., de existenţa viciului ascuns.
În consecinţă, cererile accesorii privind despăgubirile izvorâte ca urmare a angajării răspunderii vânzătorului, privind daunele cominatorii pentru executarea obligaţiei nu sunt fondate, împrejurare ce nu mai impune examinarea condiţiilor de stabilire a existenţei şi cuantumului prejudiciului, ori legalităţii şi valorii daunelor cominatorii raportat la aspecte invocate de către părţi.
Acţiunea reclamantei, astfel cum a fost completată şi precizată, nefiind fondată nu poate fi considerată pârâta parte căzută în pretenţii, în sensul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 296 C. proc. civ., va fi admis apelul pârâtei, va fi schimbată în tot sentinţa apelată în sensul respingerii, ca nefondate, a acţiunii astfel cum a fost completată şi precizată, instanţa de fond aplicând eronat dispoziţiile legale incidente în cauză.
În termen legal, împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând interpretarea greşită în apel, a prevederilor art. 1352-1360 C. civ., apreciind că bunul a fost afectat de un viciu aferent, care exonerează de răspundere pe vânzător pentru acestea.
Or, defectul de fabricaţie, are caracterul unui viciu ascuns, care a fost adusă la cunoştinţa vânzătorului, în momentul în care a fost constatată.
Recurenta susţine, că în atare situaţie, instanţa fără temei legal, a exonerat pârâta de răspundere, în calitate de vânzătoare.
Aceasta nu face critici privind respingerea apelului său.
Recursul este fondat.
Instanţa de apel, a schimbat fără temei legal sentinţa.
Instanţa de fond, a reţinut corect starea de fapt şi a dat o interpretare corectă raportului juridic încheiat de părţi prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1504/14 octombrie 2005.
Potrivit acestuia şi a certificatului de garanţie, recurenta în calitatea sa de cumpărătoare a autoturismului, a fost asigurată de remedierea gratuită a defectelor de fabricaţie, în timpul perioadei de garanţiei.
Defecţiunea autoturismului, la capacul de închidere de la torpedoul rece, a fost stabilită prin expertiză şi a fost confirmată şi prin procesul-verbal de conciliere din 19 aprilie 2006, fapt pentru care autoturismul a fost lăsat în custodia pârâtei intimate.
Defecţiunea reclamată nu poate fi apreciată aşa cum greşit a stabilit instanţa de apel, ca un viciu aparent supus raportului juridic prevăzut de art. 1353 C. civ., în raport de care pârâta a exonerat nejustificat de răspundere.
Aşa fiind, decizia fiind afectată de nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., situaţie în care în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul şi a se modifica decizia în sensul respingerii apelurilor menţinându-se în tot sentinţa.
Intimata pârâtă, în baza art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligată la cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S.P. SRL împotriva deciziei nr. 60 din 17 mai 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică decizia în sensul că respinge apelurile şi menţine sentinţa civilă nr. 15 din 17 ianuarie 2007 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Obligă intimata-pârâtă la 2004 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 642/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3757/2008. Comercial → |
|---|
