ICCJ. Decizia nr. 616/2008. Comercial. Reziliere contract. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 616/2008
Dosar nr. 5437/1/2007
Şedinţa publică de la 19 februarie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3761 din 21 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea reclamantului Municipiul Bucureşti în contradictoriu cu pârâta SC F.S. SRL Bucureşti, a constatat rezilierea contractului de asociere încheiat de părţi din 27 iulie 1994 modificat prin actul adiţional din 15 august 2002 pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Bucureşti, cu 198.000 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea de pretenţii băneşti ca rămasă fără obiect.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 171 din 30 martie 2006, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa civilă de mai sus, a respins capetele de cerere privind rezilierea contractului şi evacuarea pârâtei, înlăturând obligarea la plata cheltuielilor de judecată, şi a menţinut restul dispoziţiilor.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 909 din 28 februarie 2007, a admis recursul reclamantei, a modificat decizia de mai sus, în sensul că a respins apelul pârâtei, obligând-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 18,3 lei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti pârâta a formulat o contestaţie în anulare, în temeiul art. 317 şi 318 C. proc. civ. întrucât au fost omise a fi analizate în totalitate argumentele sale din întâmpinarea depusă în recursul reclamantei, ceea ce constituie o îngrădire a dreptului de acces la justiţie, un caz din care rezultă lipsa de reformă şi motiv de aplicare a clauzei de salvgardare.
În legătură cu contestaţia în anulare de faţă se reţin următoarele:
Potrivit art. 317 C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când nu a fost îndeplinită procedura de citare, când hotărârea s-a dat de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Iar potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunţarea ei nu s-au observat neregularităţile actelor de procedură ori dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317 şi 318 C. proc. civ.).
Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greşită a unui recurs tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
În cazul în care contestaţia în anulare priveşte şi omisiunea examinării unui motiv de recurs, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuţie pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanţe de recurs, chiar dacă soluţia pronunţată ar fi rezultatul unei greşite aprecieri a probelor sau a aplicării legii.
Astfel, contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar şi greşite, date în recurs, întrucât instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege şi nu poate să examineze justeţea soluţiei pronunţate.
În speţă, pârâta invocă pe calea contestaţiei în anulare faptul că în recursul reclamantei nu au fost examinate în totalitate argumentele sale formulate prin întâmpinarea pe care a depus-o la instanţa de recurs.
Or, din dispoziţiile legale menţionate mai sus, situaţia formulării unei contestaţii în anulare în condiţiile art. 318 C. proc. civ. pe motivul omisiunii examinării se referă exclusiv la omisiunea examinării unui motiv de recurs şi nu a argumentelor cuprinse în întâmpinările depuse în dosar de celelalte părţi angajate în proces.
Cu alte cuvinte, pârâta care nu a formulat recurs, ci în recursul reclamantei a formulat o întâmpinare pe care o apreciază că nu a fost examinată în totalitate prin hotărârea ce se atacă, nu poate avea deschisă calea contestaţiei în anulare, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile legale menţionate.
În această situaţie, argumentele privind îngrădirea dreptului său de acces la justiţie şi lipsa de reformă, ce constituie motive de aplicare a clauzei de salvgardare, exced cadrului legal al contestaţiei în anulare, care nu poate fi exercitată nefiind întrunite prevederile legale menţionate.
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ. contestaţia în anulare formulată de pârâtă se priveşte ca inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de SC F.S. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 909 din 28 februarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 615/2008. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 617/2008. Comercial. Actiune în daune... → |
|---|
