ICCJ. Decizia nr. 685/2008. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta SC C.C. SA București a solicitat obligarea pârâtei SC V. SRL Giurgiu la deblocarea și punerea în funcțiune a liniei de cale ferată industrială de tranzit, respectiv linia colectoare Giurgiu Nord deținută de aceasta, iar în situația în care pârâta nu va executa această obligație de bună voie, să fie autorizată să execute aceste operațiuni pe cheltuiala pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 68 din 23 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă, s-a respins acțiunea reclamantei.
în motivarea sentinței s-a reținut, în esență, că pârâta este proprietara căii ferate în litigiu și că nu s-a făcut dovada existenței unor contracte de tranzit cu proprietarii liniilor industriale aflați în amonte și nici cu pârâta.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia comercială nr. 370 din 7 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.
în motivarea deciziei s-a reținut că O.G. nr. 60/2004, invocată în cauză, stabilește relațiile dintre proprietarii de linii industriale cu caracter privat pe care se desfășoară operațiuni de transport feroviar precum și servicii conexe sau adiacente acestora și care nu sunt administrate de C.N.C.F. C.F.R. SA.
De asemenea, s-a reținut că instanța de fond a aplicat în mod corect prevederile art. 14 din O.G. nr. 60/2004 considerând că reclamanta ca beneficiar al serviciilor de transport prestate de proprietarii liniilor de transport, în speță de tranzit, trebuie să facă dovada existenței unui contract cu proprietarii liniilor ferate din amonte, iar reclamanta nu a făcut această dovadă.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 60/2004 întrucât din conținutul acestuia rezultă că proprietarul liniilor de tranzit, este obligat să asigure accesul operatorilor (transportatorilor) care au contracte cu proprietarii liniilor din amonte.
Mai susține că legea nu prevede condiția ca cel care solicită accesul pe L.F.I. de tranzit să facă dovada existenței unui contract cu proprietarul liniei de tranzit.
Consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din O.G. nr. 60/2004:
- linia blocată este o linie ferată industrială racordată la o infrastructură feroviară publică;
- pârâta-intimată este proprietarul liniei de tranzit;
- recurenta este proprietara porțiunii de cale ferată blocată de intimată și este situată în amonte de intimată;
- a dovedit existența unor contracte încheiate cu terții care au calitatea de operatori de transport C.F.R.;
- există vagoane blocate în incinta recurentei și suportă consecințele financiare ale stării de blocaj.
Recurenta mai susține că instanța de fond și instanța de apel au interpretat greșit O.G. nr. 60/2004 și Normele de aplicare ale acesteia din care rezultă condițiile în care se poate închide circulația pe o linie ferată industrială.
Recursul este întemeiat.
într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 14 din O.G. nr. 60/2004 privind reglementările referitoare la construirea, întreținerea și exploatarea căilor ferate, altele decât cele administrate de C.N.C.F. C.F.R. SA București, proprietarii de linii ferate industriale (L.F.I.) de tranzit sunt obligați să asigure accesul nediscriminatoriu al vehiculelor feroviare ale operatorilor de transport care au contracte de transport cu proprietarii de linii ferate industriale situați în amonte.
Normele de aplicare a O.G. nr. 60/2004, aprobate prin H.G. nr. 2299/2004, prevăd condițiile în care se poate interveni la linia ferată industrială în vederea efectuării de reparații:
- dacă intervenția este rezultatul unei verificări făcute de o comisie compusă din persoane abilitate;
- dacă deținătorul L.F.I. este autorizat și deține agrementul tehnic emis de A.F.E.R. pentru tipul de lucrări necesar a fi executat (art. 8 din norme).
- deficiențele trebuie remediate în termen de 6 luni de la constatare (art. 28 - art. 29 din norme).
De asemenea, Normele de aplicare a O.G. nr. 60/2004 prevăd condițiile în care se poate încheia un contract de utilizare a liniilor ferate de tranzit, respectiv dacă deținătorul dovedește că este proprietarul L.F.I., că deține o autorizație de exploatare a liniilor ferate respective și că deține un contract de exploatare încheiat cu C.F.R.
întrucât pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor sus menționate, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. (2) din Normele de aplicare a O.G. nr. 60/2004 potrivit cărora în cazul în care un proprietar de L.F.I. de tranzit nu încheie contractul de exploatare cu C.F.R., are obligația să acorde drept de tranzit tuturor proprietarilor de L.F.I. situați în amonte.
Cum, intimata pârâtă nu a făcut dovada că are un asemenea contract încheiat cu C.F.R., și potrivit principiului că nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine pentru a justifica blocarea liniei urmează să fie obligată să acorde drept de tranzit proprietarilor de linii ferate industriale din amonte, respectiv reclamantei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., a fost admis recursul reclamantei, și a modificat decizia instanței de apel în sensul admiterii apelului reclamantei și schimbării în tot a sentinței și admiterii acțiunii reclamantei și obligării pârâtei la deblocarea și punerea în funcțiune a liniei de cale ferată industrială de tranzit, respectiv linia colectoare Giurgiu Nord deținută de pârâtă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 903/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5267/2008. Comercial → |
|---|
