ICCJ. Decizia nr. 893/2008. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2969 din 29 decembrie 2006 a Tribunalului Sălaj a fost admisă în parte acțiunea reclamantei A.V.A.S. București împotriva pârâtei A.S.S. P.A.S. Zalău și a fost dispusă rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 645 din 17 noiembrie 1995 încheiat între A.V.A.S. - București, succesoare în drepturi a F.P.S. - București și A.S.S. P.A.S. Zalău, cu consecința repunerii părților în situația anterioară; pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 119.114,40 lei reprezentând valoarea unui număr de 39675 acțiuni; reclamanta a fost obligată la restituirea sumelor de bani încasate în contul acțiunilor ce revin în proprietatea acesteia de 261.600.000 lei ROL din care suma de 201.600.000 lei ROL a fost achitată cu titlu de avans iar suma de 60.000.000 lei reprezintă plata ratei 1 și 2 a câte 30.000.000 lei fiecare.
S-au respins capetele de cerere privind reținerea de către A.V.A.S. a sumelor achitate de pârâtă cu orice titlu în contul contractului, obligarea pârâtei la plata sumei de 450.150,92 RON precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea precizată reclamanta A.V.A.S. - București a chemat în judecată pe pârâta A.S.S. P.A.S. - Zalău pentru ca, în urma actelor și expertizei realizate în cauză să se dispună:
- rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 645 din 17 noiembrie 1995.
- reținerea de către A.V.A.S. a sumelor achitate de pârâtă cu orice titlu în contul contractului, conform dispozițiilor art. 21, alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată.
- obligarea pârâtei la plata sumei de 450.150,92 RON, reprezentând dobânda și penalitățile contractuale pentru ratele nr. 3 și 17 (calculată până la 27 octombrie 2006), reprezentând daune, interese datorate A.V.A.S. în conformitate cu O.G. nr. 25/2002, modificată și completată, care vor fi actualizate până la data pronunțării unei hotărâri definitive și executorii de rezoluțiune.
- obligarea pârâtei (cu titlu de prejudiciu) la plata sumei de 119.114,40 RON care i-a fost virată conform O.P. nr. 35 din 01 iunie 2005 potrivit mențiunilor din pag.13 din raportul de expertiză.
- plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert conform documentelor existente la dosar.
în fapt, reclamanta a arătat că a încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 645/1995 cu pârâta prin care i-a vândut acțiuni reprezentând 40 % din capitalul social al SC S.C.P. SA - Zalău.
S-a arătat că la Cap. 4 din contract, părțile au stabilit modalitatea de plată a prețului contractual, astfel: pentru suma de 201.600.000 lei, reprezentând 20 % din prețul contractual, cumpărătorul s-a obligat să o achite până la data de 17 ianuarie 1996, sub sancțiune a penalității, în cuantum de 1 %, calculată pentru fiecare zi de întârziere, urmând ca diferență de 806.400.000 lei reprezentând 80 % din prețul contractului să fie achitată în 17 rate eșalonate în perioada 20 ianuarie 1997 - 10 ianuarie 2005, cu o dobândă de 6 % pe an.
întrucât pârâta nu a achitat la termenul stabilit prin contract mai mult de două rate, reclamanta a apreciat prin cererea sa că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1020 și 1021 C. civ. și art. 151 din O.U.G. nr. 88/1997 astfel cum a fost modificată și completată prin Titlul 1 al Legii nr. 99/1999 pentru rezoluțiunea contractului.
Reclamanta învederează instanței potrivit O.G. nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002 că este îndreptățită la reținerea tuturor sumelor achitate de către pârâta A.S.S. P.A.S. Zalău în contul contractului nr. 645/1995.
în drept s-au invocat dispozițiile art. 112 și următoarele C. proc. civ., art. 1020 și art. 1021 C. civ., art. 21 din O.G. nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 137/2002, O.G. nr. 36/2004 și dispozițiile contractuale.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, iar în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată.
Tribunalul a reținut că, la data de 17 noiembrie 1995, între F.P.S. București și pârâtă s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 645/1995 având ca obiect cumpărarea de către pârâtă a 40 % din acțiunile de la SC S.C.P. SA, respectiv a 39.675 acțiuni a 25.000 lei/acțiune.
Potrivit art. 2 din contract "proprietatea asupra acțiunilor vândute se transferă drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari de legea romana și de contract".
în executarea contractului încheiat pârâta a achitat cu titlu de avans suma de 201.600.000 lei precum și rata de 30.000.000 lei din 20 ianuarie 1997 și de 30.000.000 lei din 10 iulie 1997 dată după care nu s-au mai achitat alte rate deoarece începând cu anul 1997 SC S.C.P. SA a intrat în incapacitate de plată, iar prin încheierea civilă nr. 100/1998 a Tribunalului Sălaj s-a dispus deschiderea procedurii falimentului.
Prin adresa nr. 414 din 22 decembrie 1998 pârâta a notificat reclamantei faptul că nu mai are posibilitate să achite diferența ratelor, la data respectivă fiind restanțe mai multe rate, deoarece față de SC S.C.P. S.A. Zalău s-a solicitat declanșarea procedurii falimentului.
Prin notificare s-a arătat că asociația a achitat avansul și două rate în sumă totală de 261.000.000 lei, reprezentând 10.296 acțiuni care intră în proprietatea sa iar diferența de 29.379 acțiuni fiind puse la dispoziția F.P.S. antecesorul reclamantei, care nu a înțeles să ia atitudine cu privire la această stare de fapt.
La data de 19 octombrie 1995 sub nr. 3030, B.A., sucursala Sălaj, banca finanțatoare a SC S.C.P. SA Zalău, a depus cerere de chemare în judecată, a societății creditate, la Tribunalul Sălaj prin care a declarat-o în incapacitate de plată dovedind existența unor credite restante solicitând, declanșarea procedurii de lichidare judiciară, dosar nr. 2066/1995, procedura de faliment fiind închisă.
Tribunalul a considerat că ratele neachitate au drept cauză intrarea societății pe lângă care s-a constituit A.S.P. Zalău, în procedura falimentului, aspect ce rezultă și din expertiza contabilă efectuată în cauză, din care mai rezultă că la data încheierii contractului societatea desfășura o activitate nerentabilă, înregistrând pierderi și având datorii neachitate față de bugetul statului și bugetul local, aspect ce nu rezultă din conținutul clauzelor contractului, împrejurări care au determinat și declararea procedurii falimentului.
A mai arătat prima instanță că pe parcursul desfășurării procedurii falimentului SC S.C.P. SA Zalău, și având cunoștință de faptul că această societate este în faliment și că pârâta nu mai are posibilitate să achite ratele pentru acțiunile cumpărate, reclamanta nu a luat nici o atitudine raportat la acea stare de fapt.
De asemenea, din nici o probă de la dosarul cauzei nu ar rezulta că pârâta ar datora reclamantei suma solicitată cu titlul de daune, dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 introduse prin Legea nr. 506/2002 nu sunt aplicate contractului nr. 645/1995, deoarece acestea nu pot retroactiva cu privire la contractul încheiat în 1995.
împotriva hotărârii a declarat apel pârâta A.S.S. Zalău, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei ca fiind prescrisă, iar în subsidiar respingerea acțiunii, ca nefondate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea apelului pârâta a arătat că în mod ilegal instanța de judecată a admis în parte acțiunea reclamantei fără ca în motivarea sentinței să facă vreo referire la excepția invocată privind prescrierea dreptului de a se solicita rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 645117 noiembrie 1995.
împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și reclamanta A.V.A.S., solicitând admiterea apelului și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii așa cum a fost precizată întrucât greșit s-a considerat că dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002, introduse prin Legea nr. 506/2002 nu sunt aplicabile contractului nr. 645/1995.
Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 96 din 20 aprilie 2007, a admis ambele apeluri, a desființat în întregime sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că "prima instanță nu a efectuat o cercetare a fondului cauzei, fiind necesară o rejudecare. Astfel, tribunalul nu a analizat excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, nu și-a motivat soluțiile date cu privire la nici unul din capetele de cerere, admise sau respinse, nu a examinat în integralitate petitele acțiunii și precizările acesteia, a obligat reclamanta să restituie pârâtei sume de bani în lipsa unei cereri reconvenționale din partea acesteia. Ca urmare a acestor deficiențe, apărările părților nu au beneficiat de o examinare efectivă. "în continuare instanța de apel a prevăzut că "în faza de rejudecare, prima instanță urmează să analizeze excepția prescripției în funcție de regulile de soluționare a acesteia în cazul contractelor sinalagmatice cu executare succesivă, potrivit cărora dreptul la acțiune în reziliere nu este prescris decât prin raportare la ultima prestație exigibilă, însă pentru fiecare rată curge un termen distinct pentru executare sau obținerea despăgubirii".
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta A.V.A.S. solicitând admiterea recursului său și modificarea în parte a deciziei, în sensul respingerii apelului formulat de pârâta A.S.S. P.A.S. și admiterii acțiunii reclamantei, astfel cum a fost precizată.
în motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 și 6 C. proc. civ., recurenta reclamantă invocă următoarele:
1. Hotărârea recurată a fost pronunțată "cu încălcarea normelor de drept procesual, respectiv art. 297 C. proc. civ. și aplicarea greșită a dispozițiilor legale" întrucât, având în vedere că instanța de fond a cercetat fondul cauzei, în sensul că s-a pronunțat asupra capetelor de cerere formulată de reclamantă, instanța învestită cu soluționarea apelului trebuia să analizeze sentința de fond, să rețină cauza spre soluționare și, evocând fondul, să judece cauza sub toate aspectele cu luarea în considerare a caracterului devolutiv al apelului. Or, Curtea, depășind limitele impuse de lege cu privire la judecata apelului, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, dând instrucțiuni greșit fundamentate, care nu pot fi calificate ca o dezlegare a unei probleme de drept.
Se mai arată că instanța de apel, în mod greșit, califică contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni ca un contract sinalagmatic cu executare succesivă la care pentru fiecare rată curge un termen distinct pentru executarea sau obținerea despăgubirii în condițiile în care, pe de o parte, reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare și nu rezilierea acestuia iar instanța de fond a dispus rezoluțiunea contractului, iar, pe de alta, că, prin esența lui, contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni este un contract de executare dintr-o dată (uno ictu) și deci nu poate fi decât rezoluționat. în cazul în speță numai faptul că modalitatea de plată fiind stabilită a se face în rate, nu schimbă natura juridică a contractului de vânzare - cumpărare acțiuni.
2. Instanța de apel în mod greșit, admițând apelul reclamantei, a desființat în întregime sentința atacată întrucât reclamanta nu a solicitat aceasta ci modificarea în parte a sentinței și de aceea recurenta consideră că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut și deci sunt îndeplinite condițiile pct. 6 al art. 304 C. proc. civ.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, înalta Curte constată că acesta este fondat.
Instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 297 C. proc. civ., atunci când a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Aceasta întrucât textul menționat prevede că această măsură poate fi dispusă de instanța de apel doar în situația în care, "în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului". Instanța nu cercetează fondul atunci când pronunță soluția în temeiul unei excepții procesuale, omite să se pronunțe asupra unei cereri ori dă altceva decât s-a cerut. Or, în speță tribunalul, nu numai că nu a soluționat procesul în temeiul unei excepții procesuale ci, așa cum reține și instanța de apel în decizia sa, a intrat în cercetarea fondului cauzei, pronunțându-se asupra tuturor capetelor cererii reclamantei, pe care le-a admis sau respins motivat.
Contrar celor reținute de instanța de apel, hotărârea primei instanțe este motivată în fapt și în drept, iar eventualele lacune ori inadvertențe ale motivării pot fi suplinite sau remediate prin motivarea instanței de apel, așa încât cauza nu poate fi trimisă spre rejudecare la tribunal, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 297 C. proc. civ.
în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, invocată de pârâtă prin întâmpinare, este de menționat că tribunalul nu a scăpat-o din vedere ci, chiar în sentință, reține invocarea ei de pârâtă prin întâmpinare însă, fără a se pronunța în mod expres asupra ei, trece la soluționarea fondului cauzei, ceea ce presupune că, în mod tacit, a respins-o, întrucât, în caz contrar, acțiunea reclamantei ar fi fost respinsă fără a se putea trece la examinarea fondului, fiind vorba de o excepție de fond și peremtorie. Mai mult chiar, fiind vorba de o excepție absolută ea putea fi invocată (și chiar a fost invocată de pârâtă în apelul său) și soluționată și în calea de atac, ceea ce instanța de apel trebuia să facă, neputând ca, pentru aceasta, să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare din moment ce, așa cum s-a mai arătat, tribunalul s-a pronunțat pe fondul cauzei. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în cazul de față, s-ar fi asigurat și dublul grad de jurisdicție cu privire la soluționarea excepției prin existența căii de atac a recursului.
Curtea constată întemeiat și motivul de recurs cu privire la calificarea dată contractului de vânzare de acțiuni nr. 645/1995, de către instanța de apel, ca fiind un contract sinalagmatic cu executare succesivă supus rezoluțiunii.
Este nefondat însă motivul de recurs întemeiat pe pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a examinat sentința atacată având în vedere nu numai apelul reclamantei ci și pe cel al pârâtei.
Față de cele de mai sus, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe de apel pentru soluționare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 451/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3318/2008. Comercial → |
|---|
