ICCJ. Decizia nr. 105/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 105/2009
Dosar nr. 5650/95/2007
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 iunie 2006 la Judecătoria Târgu Jiu, reclamanta SC I.A. SRL Rovinari a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL LOCAL Rovinari pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că este proprietara unei suprafeţe de teren de 917 mp plus 110 mp şi, interpretând contractul de vânzare-cumpărare nr. 7569 din 25 mai 2000, să se dispună rectificarea capitolului II din contract în sensul menţionării terenului aferent construcţiei la 917 mp, conform documentaţiei încheiate la vânzarea-cumpărarea imobilului.
Prin sentinţa nr. 159 din 4 decembrie 2007 a Tribunalului Gorj a fost respinsă, acţiunea ca nefondată.
Împotriva sentinţei a formulat apel reclamantă, criticând-o ca netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia comercială nr. 130 din 7 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că motivul de nelegalitate vizând problema competenţei materiale a fost rezolvat irevocabil prin Decizia nr. 66/2007 a Tribunalului Gorj, neexistând un conflict de competenţă aşa cum s-a statuat prin sentinţa nr. 15 din 24 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, încât, nu mai poate fi reanalizată, în această fază procesuală.
Cât priveşte fondul cauzei, a constatat că, prin acţiune, reclamanta a solicitat să se constate că, în realitate, voinţa părţilor a fost aceea de a se vinde, respectiv cumpăra o altă suprafaţă de teren decât cea menţionată în contractul de vânzare-cumpărare, respectiv 110 mp ocupaţi efectiv de construcţie plus 917 mp teren aferent şi să se pronunţe o hotărâre prin care să se constate că reclamanta este proprietară pe suprafaţa de teren de 1027 mp.
Clauzele contractului sunt însă neîndoielnice, în contract fiind prevăzută suprafaţa de 197 mp, iar din verificarea actelor întocmite cu ocazia licitaţiei şi expertiza judiciară efectuată rezultă că în procesul- verbal de licitaţie nu se face vorbire de bunul ce se vinde în sensul delimitării lui exacte dar în oferta prezentată de reclamantă, datată 4 aprilie 2000, se menţionează că se oferă suma de „35.675.250 lei pentru cumpărarea spaţiului de 155 x 42 mp = 197 mp, din strada Prieteniei Bl.2 parter". Aşa fiind, curtea de apel a reţinut că celelalte rapoarte de expertiză invocate sunt încheiate pro causa, iar faptul că reclamanta a folosit o suprafaţă de 500 mp din terenul în litigiu în baza unui contract de concesiune pentru care a plătit redevenţă demonstrează odată în plus faptul că voinţa reală a părţilor cu privire la obiectul vândut a fost cea trecută în contract.
S-a mai arătat că, în cauză, nu s-a făcut dovada clară a faptului că terenul aparţine domeniului public, încât, per a contrario aparţine domeniului privat dar tot nu are nicio relevanţă juridică asupra soluţiei cât timp nu s-a dovedit caracterul îndoielnic al clauzelor contractului.
Totodată, nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că transmiterea proprietăţii asupra terenurilor se face numai prin act autentic, un asemenea act nefiind încheiat de părţi şi, deci, în realitate reclamanta nu este în prezent proprietar pe nicio suprafaţă de teren, sub aspectul terenului, contractul încheiat având doar valoarea unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare., astfel că apelul declarat de reclamantă este nefondat.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat recurs, în termenul legal, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 7 şi 9 C. proc. civ.
În cadrul primului motiv de recurs, a susţinut că instanţa competentă să soluţioneze cauza pe fond este Judecătoria Târgu Jiu şi nu Tribunalul Gorj, soluţia contrară fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 3 C. com., deoarece contractul încheiat nu este unul comercial, ci civil şi, oricum, fiind vorba de o cerere evaluabilă în bani tinzându-se la dobândirea dreptului de proprietate a terenului în valoare de 975,65 lei, fondul cauzei este tot de competenţa judecătoriei, conform art. 1 şi art. 2 C. proc. civ.
Nu poate fi primită motivarea instanţei de apel, în opinia recurentei, nici în privinţa efectelor juridice ale deciziei nr. 66/2007, pronunţată de Tribunalul Gorj, deoarece, pe de o parte, competenţa materială este de ordine publică şi poate fi invocată oricând, iar pe de altă parte, susmenţionata hotărâre nu este irevocabilă, fiind atacată cu recurs, cale de atac nesoluţionată niciodată, curtea de apel, în aceste condiţii, nefiind ţinută de calificarea greşită a căii de atac ca recurs, dată de Tribunalul Dolj.
În cadrul motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. cu privire la fondul cauzei, a susţinut, în esenţă că, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la apărările acesteia şi la probele administrate, dându-se eficienţă unui raport de evaluare în baza căruia s-a presupus eronat că s-ar fi cumpărat imobilul deşi acesta nu îi este opozabil, iar instanţa de apel, lipsită de rol activ, nu s-a pronunţat la rândul său, pentru stabilirea exactă a situaţiei de fapt aşa cum rezultă din probele pe care le-a dezvoltat şi le-a apreciat, în motivele de recurs, ca fiind concludente sub aspectul temeiniciei cererii sale de chemare în judecată.
În fine, a mai arătat că motivarea instanţei de apel că reclamanta nu este proprietara terenului întrucât actul nu s-a încheiat în formă autentică este străină de natura cauzei, obiectul acţiunii vizând stabilirea conţinutului contractului încât instanţa trebuia să admită constatarea dreptului său de proprietate cel puţin pentru suprafaţa de 197 mp.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea acestuia, ca nefondat.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
În privinţa primului motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se constată că, în mod corect, curtea de apel a reţinut că acest motiv de nelegalitate nu mai poate fi reanalizat întrucât problema competenţei a fost irevocabil tranşată, prin Decizia nr. 66/2007 a Tribunalului Gorj.
Astfel, aşa cum rezultă din actele dosarului nr. 4033/95/2007 al Tribunalului Gorj, prin sentinţa civilă nr. 6182 din 17 octombrie 2006, Judecătoria Târgu Jiu, iniţial, sesizată, a admis în parte acţiunea formulată având ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra activului din Rovinari, imobil şi teren în suprafaţă de 1027 mp, respingându-se capătul de cerere în rectificarea contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul CONSILIUL LOCAL Rovinari, iar prin Decizia nr. 66 din 28 mai 2007, Tribunalul Gorj a admis recursul, a anulat sentinţa şi a constatat competenţa în primă instanţă a Tribunalului Gorj, secţia comercială.
Această decizie este irevocabilă în privinţa rezolvării date excepţiei necompetenţei materiale, împrejurarea că partea a declarat recurs nesoluţionat ca efect al recalificării cererii drept conflict de competenţă, nefiind de natură a schimba puterea lucrului judecat rezultată din pronunţarea deciziei faţă de caracterul inadmisibil al acestuia prin raportare la dispoziţiile art. 299 C. proc. civ. combinat cu art. 377 C. proc. civ., respectiv art. 282 C. proc. civ., privind hotărârile supuse recursului având în vedere natura dar şi valoarea litigiului, încât legalitatea acestei hotărâri privind modul de soluţionare al excepţiei nu mai putea face obiectul analizei nici în faza procesuală a fondului după învestirea tribunalului în primă instanţă nici a apelului, aşa cum legal a reţinut instanţa de apel.
Aşa fiind, nici în recurs nu se mai poate repune în discuţie neincidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 3 C. com. şi natura civilă a cauzei, respectiv încălcarea art. 1 şi art. 2 C. proc. civ., care stabilesc competenţa în primă instanţă, după valoare, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., fiind, deci, nefondat.
În privinţa celui de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitor la nepronunţarea instanţei de apel asupra faptului că instanţa de fond a soluţionat cauza pe fond deşi judecata fusese suspendată, se constată că, în realitate, critica din apel a vizat tot nelegalitatea hotărârii instanţei de fond, cu raportare la modul de rezolvare a excepţiei ori, instanţa de apel s-a pronunţat implicit şi asupra acestui motiv atunci când a stabilit care sunt efectele juridice ale deciziei civile nr. 66/2007 a Tribunalului Gorj, din perspectiva stabilirii instanţei competente material să soluţioneze cauza.
Pe de altă parte, completând motivarea instanţei de apel, se constată că instanţa de fond a fost învestită ca efect al pronunţării unei decizii irevocabile, nr. 66 din 28 mai 2007, a Tribunalului Gorj, cauza fiind soluţionată la 4 decembrie 2007, fără a se putea pune, deci, în discuţie aspectele relevate în recurs privind pretinsa suspendare a judecăţii ca efect al formulării separate a unei cereri, calificată drept conflict de competenţă, la cererea părţii, pentru a se putea susţine încălcarea normelor de procedură privind judecata, iar sesizarea s-a şi dovedit a fi nejustificată faţă de dispoziţiile art. 20 C. proc. civ., ceea ce întăreşte legalitatea hotărârii din perspectiva efectelor juridice ale deciziei nr. 66/2007 a Tribunalului Gorj.
Prin urmare nici această critică, subsumată dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondată.
În privinţa criticilor care vizează fondul, subsumate dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. se constată că recurentul readuce, de fapt, în discuţie probele administrate în fond şi la apel, pe care le reapreciază, situaţie care nu vizează legalitatea, ci netemeinicia hotărârii, ceea ce excede acestor motive de recurs.
În ceea ce priveşte încălcarea rolului activ se constată că susţinerea este fără suport legal, instanţele administrând toate probele utile cauzei faţă de obiectul dedus judecăţii care vizează o acţiune în constatarea unui drept, prin interpretarea adusă convenţiei părţilor, întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
De asemenea, sub aspectul legalităţii, hotărârea instanţei de apel este la adăpost în privinţa rezolvării dată fondului, deoarece nu se poate admite constatarea existenţei dreptului de proprietate pretins atât timp cât prin convenţia de vânzare-cumpărare, clară din punctul de vedere al conţinutului şi al efectelor juridice pe care le poate produce, un act sub semnătură privată, nu rezultă că s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, pentru argumentele juridice corect reţinute de instanţa de apel fără a se depăşi limitele învestirii instanţei de fond.
Aşa fiind, în temeiul art. 312alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.A. SRL Rovinari, împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova nr. 130 din 7 mai 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 100/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 117/2009. Comercial → |
|---|
