ICCJ. Decizia nr. 1921/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1921/2009
Dosar nr. 342/1/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 460 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 30 ianuarie 2007 în dosarul nr. 5714/2/2006 s-a admis recursul declarat de contestatorii A.G. şi A.E. împotriva sentinţei nr. 171 din 7 iulie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a modificat sentinţa recurată în sensul că s-a respins contestaţia la executare formulată de cei doi contestatori, constatând existenţa autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa nr. 84/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, irevocabilă prin Decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Împotriva acestei decizii recurenţii A.G. şi A.E. au formulat cerere de revizuire întemeiată, iniţial, pe prevederile art. 322 alin. (1) pct. 5 şi 7 C. proc. civ. şi restrânsă apoi la motivul prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În cererea lor revizuienţii susţin, în esenţă că la data de 7 ianuarie 2009 urmare unor cereri la O.C.P.I. şi apoi la C.N. Iaşi, au descoperit acte noi respectiv contractul de garanţie imobiliară din 17 aprilie 1995, adeverinţa emisă de C.E.C. la 17 aprilie 1995, extras de carte funciară din 14 aprilie 1995 şi chitanţa C.E.C. emisă pentru SC C.G., acte care le-a anexat cererii de revizuire, în copie. Revizuienţii susţin că aceste înscrisuri nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa lor şi dacă aceste acte ar fi fost cunoscute de instanţa de judecată alta era soluţia pronunţată întrucât cu ele dovedesc, încă o dată, că autentificarea contractului de garanţie imobiliară s-a făcut în fals, de o persoană care avea delegaţie pentru un alt contract de garanţie imobiliară.
Analizând cererea de revizuire pentru motivele de fapt şi de drept invocate în limitele în care cererea a fost restrânsă se constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor. Din textul menţionat rezultă cu evidenţă că admisibilitatea cererii de revizuire este condiţionată de descoperirea actelor noi ulterior judecăţii dar şi de dovedirea imposibilităţii înfăţişării lor în instanţă datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii.
În cauză actele invocate de recurenţi nu pot fi considerate înscrisuri noi în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru că ele au fost cunoscute părţilor în timpul procesului, fiind fie semnate de ele fie emise acestora şi uneori făcând chiar trimitere la ele. Or, condiţia de admisibilitate presupune nu doar ca înscrisul invocat să nu fi fost depus la dosar cu prilejul judecăţii ci şi ca existenţa şi conţinutul său să nu fi fost cunoscute la acel moment.
Revizuienţii, deşi au susţinut aceasta, nu au făcut dovada unei împrejurări de forţă majoră care să îi fi împiedicat să-şi procure în timpul procesului de fond actele invocate ca temei al revizuirii, simplul fapt că au descoperit anumite înscrisuri nefiind de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
Pentru ca înscrisurile noi să fie apte să ducă la revizuirea hotărârii în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este necesar ca ele, dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecăţii pricinii, să fi putut duce la altă soluţie decât cea pronunţată, respectiv să aibă caracter determinant în darea soluţiei. Înscrisurile invocate de revizuienţi nu sunt de natură să ducă la schimbarea soluţiei întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 460/2007, a admis recursul şi a respins contestaţia la executare constatând existenţa autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa nr. 84/2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Faţă de cele arătate, în baza art. 326 raportat la art. 323 C. proc. civ. Înalta Curte urmează să respingă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii A.G. şi A.E. cu privire la Decizia nr. 460 din 30 ianuarie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 5714/2/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1907/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1987/2009. Comercial → |
|---|
