ICCJ. Decizia nr. 237/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 237/2009
Dosar nr. 6897/2/2007
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 38 din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost admisă cererea reclamantei SC A. SRL din com. Peciul Nou, judeţul Timiş iar pârâta A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti a fost obligată la restituirea sumei de 339.956 lei precum şi la plata dobânzilor legale aferente, respectiv 73.953,51 lei, calculată până la 10 ianuarie 2008, precum şi dobânda legală ce va curge în continuare, de la 10 ianuarie 2008 şi până la plata efectivă a debitului.
Această sentinţă a fost completată în temeiul dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ., la cererea reclamantei SC A. SRL, prin sentinţa comercială nr. 91 din 16 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în sensul obligării pârâtei A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7.528 lei către reclamantă, cerere asupra căreia instanţa omisese să se pronunţe.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că reclamanta a participat la licitaţia organizată de A.V.A.S. Bucureşti la 22 martie 2005, ocazie cu care i s-a adjudecat prin procesul-verbal nr. 101 din 22 martie 2005 imobilul înscris în C.F. 2744 poz. topo 217/b/17/31/a/118/3/1/i/68/1/1/2 Peciul Nou (construcţii, utilităţi şi teren 55.761 mp), ce a aparţinut debitoarei A.V.A.S., SC A.P. SA, cu preţul de 3.399.599.046 lei (123.526 dolari SUA), achitat de adjudecatară cu O.P. nr. 01 din 21 martie 2005 şi O.P. nr. 16 din 22 aprilie 2005.
Ulterior, această licitaţie şi actele de executare au fost anulate urmare unor contestaţii la executare formulate de debitoarea SC A. SA admise prin sentinţa civilă nr. 7221 din 7 iulie 2005 a Judecătoriei Timişoara (irevocabilă prin Decizia civilă nr. 659 din 24 mai 2006 a Tribunalului Timiş) hotărâri opozabile şi reclamantei de faţă, parte în respectiva contestaţie.
Chiar dacă recursul debitoarei SC A. SA a fost admis prin Decizia civilă nr. 659 din 24 mai 2006 a Tribunalului Timiş, cauza fiind trimisă spre rejudecare în ceea ce o priveşte, iar pricina a mai parcurs un ciclu procesual în legătură cu valabilitatea titlului executoriu al A.V.A.S., ciclu procesual finalizat prin sentinţa civilă nr. 10148 din 1 noiembrie 2006 a Judecătoriei Timişoara (irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1418 din 24 octombrie 2007 a Tribunalului Timiş), actul de adjudecare al reclamantei de faţă a fost irevocabil anulat prin sentinţa civilă nr. 7221/2005 şi Decizia civilă nr. 659/2006).
În consecinţă, avându-se în vedere dispoziţiile art. 992 C. civ. şi art. 4042 C. proc. civ., instanţa a apreciat că se impune întoarcerea executării, urmare desfiinţării titlului, admiţând acţiunea reclamantei şi obligând A.V.A.S. să restituie preţul încasat.
Mai mult, A.V.A.S. a organizat o nouă licitaţie a aceluiaşi bun pe care l-a adjudecat unui terţ de la care a încasat un nou preţ, aşa încât, s-ar îmbogăţi fără justă cauză în cazul când n-ar fi obligată să restituie preţul încasat de la primul adjudecatar.
Întrucât sumele achitate cu titlu de preţ de către reclamantă fac parte din fondul său de comerţ, instanţa a apreciat, în considerarea dispoziţiilor art. 43 C. com., că pârâta datorează şi dobânzile legale până la achitarea debitului.
Întrucât instanţa a omis să se pronunţe odată cu soluţionarea fondului asupra cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă, cererea acesteia formulată la 22 mai 2008 în temeiul dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ. a fost admisă prin sentinţa comercială nr. 91 din 16 iunie 2008 a aceleeaşi instanţe, completându-se dispozitivul sentinţei comerciale nr. 38 din 17 martie 2008 în sensul obligării A.V.A.S. la 7.528 lei cheltuieli de judecată reclamantei.
Împotriva celor două sentinţe pârâta A.V.A.S. Bucureşti a formulat recursuri în termen legal, solicitând modificarea lor pentru nelegalitate.
În motivarea recursului declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 38 din 17 martie 2008, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ. recurenta critică sentinţa de fond pentru faptul că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din OUG 51/1998, fiindu-i greşit respinsă printr-o încheiere interlocutorie excepţia lipsei procedurii prealabile de comunicare a actelor, câtă vreme acţiunea reclamantei nu este o contestaţie la executare ci o acţiune în pretenţii.
De asemenea, greşit instanţa de fond nu i-a primit apărările sale privind prescripţia dreptului la acţiune în raport de dispoziţiile art. 49 alin. (1) din OUG 51/1998 şi de începutul cursului prescripţiei din 24 mai 2006, data pronunţării deciziei civile nr. 659/2006 a Tribunalului Timiş.
Pe fond, recurenta critică admiterea acţiunii reclamantei întrucât ea a respectat întocmai procedura executării silite şi nu are nici o culpă în anularea formelor de executare.
În subsidiar, contestă cuantumul dobânzilor apreciind că el însumează 59.162,81 lei şi nu 73.953,51 lei, instanţa nefăcând aplicarea dispoziţiilor art. 7 din OG 9/2000, respectiv reducerea cu 20% a nivelului dobânzii de referinţă Bnr. Cât priveşte recursul declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 91 din 16 iunie 2008, recurenta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că în mod greşit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, reiterând şi în acest recurs motivele formulate în recursul declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 38 din 17 martie 2008.
La termenul de astăzi Curtea, din oficiu, a invocat necompetenţa instanţei de fond în soluţionarea pricinii.
Excepţia invocată este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Obiectul pricinii de faţă îl constituie restituirea preţului achitat de reclamantă cu ocazia unei licitaţii organizate de A.V.A.S., executare silită desfiinţată în urma contestării ei, contestaţie admisă prin sentinţa civilă nr. 7221 din 7 iunie 2005 a Judecătoriei Timişoara, irevocabilă prin respingerea recursului reclamantei de faţă prin Decizia civilă nr. 659 din 24 mai 2006 a Tribunalului Timiş.
Deşi reclamanta nu şi-a argumentat în drept cererea sa în restituirea preţului instanţa de fond şi-a argumentat soluţia pe dispoziţiile art. 4042 C. proc. civ. privitoare la întoarcerea executării, coroborate cu dispoziţiile art. 992 C. civ., încadrare corectă în raport de situaţia ce rezultă din hotărârile judecătoreşti pe care reclamanta şi-a argumentat cererea.
Potrivit dispoziţiilor art. 4042 alin. (1) C. proc. civ. instanţa judecătorească ce a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare poate dispune, la cererea celui interesat, prin aceeaşi hotărâre şi restabilirea situaţiei anterioare executării, iar în cazul când s-a dispus trimiterea spre rejudecare în fond, în temeiul dispoziţiilor alin. (2) din acelaşi text legal, această măsură o poate dispune instanţa ce rejudecă fondul.
În cazul când nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în condiţiile alin. (1) şi (2) din art. 4042 C. proc. civ., caz în speţă, cel îndreptăţit va putea solicita acest lucru „instanţei judecătoreşti competente potrivit legii" după cum se stipulează în art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.
În speţă, instanţa competentă în soluţionarea cererii pentru întoarcerea executării, conform dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., este tribunalul şi nu curtea de apel, litigiul de faţă nefăcând parte din cele avute în vedere de dispoziţiile art. 45 din OUG 51/1998, cu atât mai mult cu cât contestaţia la executare s-a judecat potrivit dreptului comun şi nu conform dispoziţiilor speciale din OUG 51/1998.
În consecinţă, Curtea urmează să admită excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond, invocată în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi să admită recursurile pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmând a dispune casarea ambelor sentinţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, pentru judecata în primă instanţă.
Cu ocazia rejudecării urmează a fi avute în vedere şi criticile recurentei invocate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei.
Admite recursurile declarate de A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţelor nr. 38 din 17 martie 2008 şi nr. 91 din 16 iunie 2008 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează sentinţele atacate şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, pentru judecare în primă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 234/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 238/2009. Comercial → |
|---|
