ICCJ. Decizia nr. 238/2009. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 238/2009
Dosar nr. 10181/301/2007
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 10605 din 4 decembrie 2007 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului I.I. prin care a solicitat, conform precizării din 27 noiembrie 2007 obligarea pârâtei SC B. SA Bucureşti la acordarea unei dobânzi de 7% pe an, conform ofertei din pliantul depus la dosar, cu modificarea corespunzătoare a art. 5 din contractul de depozit şi amendarea pârâtei cu 1.000 lei pe zi pentru utilizarea sumei de 4.000 dolari SUA.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 579 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În esenţă, instanţa de recurs a reţinut că oferta făcută de pârâtă prin pliantul publicitar nu putea şi nu trebuia să conţină toate clauzele contractului, iar atunci când i s-a prezentat contractul reclamantul a refuzat să îl semneze aşa încât respectivul contract nu a produs nici un efect, reclamantului fiindu-i ţinută la dispoziţie suma de 4.000 dolari SUA pe care avea posibilitatea s-o ridice oricând.
Cât priveşte neaudierea martorilor critica recurentului nu a fost primită întrucât el nu a susţinut şi oral această cerere în faţa instanţei de fond şi nu a înţeles s-o pună în discuţia părţilor.
Împotriva sentinţei de fond reclamantul a înţeles să declare apel la 6 mai 2008, apel ce a fost respins ca tardiv declarat prin Decizia comercială nr. 329 din 20 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
S-a reţinut că sentinţa a fost comunicată la 26 ianuarie 2008 iar apelul s-a declarat la 6 mai 2008, cu depăşirea termenului legal de 15 zile reglementat în art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat „cerere de recurs extraordinar" arătând că el a atacat hotărârea dată de Tribunalul Bucureşti la 2 aprilie 2008, că la 4 aprilie 2008 el a formulat cerere de recurs şi a solicitat eliberarea unei copii pentru a-şi putea motiva recursul, aşa încât la 6 mai 2008 a revenit cu o nouă cerere pentru comunicare.
Cum recursul său a fost formulat la numai două zile de la data pronunţării, apreciază că greşit i-a fost respins ca tardiv recursul.
La rândul său şi pârâta SC B. SA a declarat recurs împotriva deciziei comerciale nr. 329 din 20 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea recursului său pârâta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. critică Decizia pentru că a fost dată cu încălcarea normelor privind căile de atac şi competenţa soluţionării lor.
În acest sens învederează că fondul litigiului a fost soluţionat de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, instanţă competentă potrivit art. 1 alin. (1) şi art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., fiind un litigiu evaluabil în bani, cu valoare sub 100.000 lei.
Calea de atac împotriva acestei sentinţe era recursul, exercitat de reclamant şi soluţionat prin Decizia irevocabilă nr. 579 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti.
În consecinţă „apelul" declarat de reclamant împotriva acestei decizii era inadmisibil şi nu tardiv, instanţa nemanifestând rol activ în calificarea căii de atac, încălcând astfel dispoziţiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 299 C. proc. civ.
Recursul reclamantului urmează a fi anulat.
Odată cu citaţia comunicată pentru termenul de astăzi recurentul reclamant a fost înştiinţat să timbreze recursul formulat cu 4 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar (fila 11 dosar) obligaţie neîndeplinită.
Potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. dovada taxei de timbru, calculată conform legii, se va ataşa cererii de recurs.
Deşi recurentul nu a achitat aceste taxe de timbru ele i-au fost comunicate odată cu citarea sa pentru astăzi, dar nici până la termenul acordat nu s-au achitat aceste taxe, aşa încât Curtea va dispune anularea recursului ca netimbrat în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea 146/1997 şi art. 9 din OUG 32/1995.
Recursul pârâtei este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta.
În speţă, fondul litigiului a fost soluţionat prin sentinţa comercială nr. 10605 din 4 decembrie 2007 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, sentinţă împotriva căreia reclamantul a exercitat calea de atac a recursului, soluţionat irevocabil prin Decizia comercială nr. 579 din 2 aprilie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
La 6 mai 2008 reclamantul formulează „o cerere de apel" împotriva acestei decizii irevocabile, apel respins ca tardiv declarat.
Soluţia instanţei este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora sunt supuse apelului hotărârile date în primă instanţă de judecătorie şi tribunal, neputându-se exercita calea de atac a apelului împotriva unei decizii date în recurs.
Chiar dacă potrivit art. 84 C. proc. civ. cererea pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută deşi poartă o denumire greşită, în speţă nu se putea exercita nici recursul, cum greşit îşi intitulase reclamantul calea de atac, împotriva unei decizii irevocabile date de o instanţă de recurs.
În consecinţă, Curtea apreciază că recursul pârâtei este întemeiat urmând a fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar Decizia din apel modificată în sensul că respinge apelul reclamantului ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamantul I.I. împotriva deciziei nr. 329 din 20 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca netimbrat.
Admite recursul declarat de pârâta SC B. SA Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul reclamantului ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 237/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 245/2009. Comercial → |
---|