ICCJ. Decizia nr. 278/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 278/2009
Dosar nr. 24462/3/2006
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3187 din 7 martie 2007 pronunţată de secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta B.I.L.C. în contradictoriu cu pârâta SC A. SA Bucureşti, ca neîntemeiată.
Apelul, formulat de reclamantă împotriva acestei hotărâri, a fost admis, prin Decizia comercială nr. 544 din 13 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, şi sentinţa a fost schimbată în sensul că Hotărârea A.G.A. a SC A. SA din 19 aprilie 2006, a fost anulată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că prin hotărârea contestată s-au adoptat numai măsuri cu privire la prelungirea mandatelor cenzorilor şi nu s-a dispus şi asupra celorlalte puncte de pe ordinea de zi, cu încălcarea art. 117 alin. (7) şi (8) şi art. 184 alin. (1) din L.S.C., respectiv, art. 237 alin. (1), art. 238 alin. (1) şi art. 209 din Legea nr. 297/2004.
Acest fapt rezultă potrivit concluziilor instanţei de apel din actele cauzei, respectiv procesul-verbal al adunării generale şi întâmpinarea pârâtei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta, în termenul legal, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului formulat de reclamantă, ca nefondat.
S-a susţinut, în cadrul primului motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, deoarece prin hotărârea care a făcut obiectul judecăţii s-a adoptat doar măsura prelungirii mandatelor cenzorilor, fără să intervină modificări şi să se hotărască şi asupra celorlalte puncte de pe ordinea de zi, încât şi cererea de chemare în judecată trebuia analizată doar sub aspectul deciziilor adoptate, cum legal a procedat instanţa de fond.
În cadrul celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că legalitatea hotărârii trebuia analizată în raport de ceea ce s-a adoptat efectiv, sub acest aspect nerezultând încălcarea legii.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul se găseşte fondat.
Referitor la primul motiv, prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată, potrivit actelor de la dosar, că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Hotărârii Adunării generale ordinare a acţionarilor SC A. SA, din 19 aprilie 2006.
Potrivit convocatorului, ordinea de zi a constat în aprobarea situaţiilor financiare pentru anul 2005, pe baza rapoartelor administratorilor şi cenzorilor, modificarea componenţei comisiei de cenzori, stabilirea indemnizaţiilor pentru administratori şi cenzori, aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi diverse.
Prin hotărârea adoptată, publicată în M.Of. partea a V-a, nr. 1877 din 19 iunie 2006, rezultă cu evidenţă că s-a adoptat doar măsura prelungirii mandatelor cenzorilor.
Se constată, deci, că instanţa de apel a denaturat conţinutul acesteia când a stabilit prin raportare la procesul - verbal de şedinţă că s-ar fi hotărât asupra tuturor punctelor de pe ordinea de zi, deoarece ceea ce are putere de lege pentru acţionari, indiferent dacă au votat împotrivă sau nu au luat parte la adunare, aşa cum rezultă din aplicarea dispoziţiilor art. 132 alin. (1) din L.S.C. prin care se instituie principiul forţei obligatorii, fundamentată pe natura acesteia de act juridic, este hotărârea A.G.A.
Procesul-verbal de şedinţă face dovadă în sensul art. 131 din L.S.C. doar până la proba contrară care nu poate fi decât tot un înscris potrivit art. 1191 C. civ., în speţă chiar hotărârea A.G.A. publicată încât greşit s-a pus temei pe aşa-zisa recunoaştere a pârâtei exprimată în întâmpinarea depusă la fond.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., plecând de la acest conţinut al actului juridic contestat, se constată faţă de ceea ce s-a hotărât că nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor legale invocate, acestea având legătură exclusiv cu restul punctelor de pe ordinea de zi, hotărârea nefiind afectată de nicio nelegalitate din punctul de vedere al condiţiilor de formă şi de fond în legătură cu ceea ce s-a votat, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi admis şi hotărârea schimbată în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D.
Admite recursul declarat de pârâta SC A. SA Bucureşti, împotriva deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 544 din 13 noiembrie 2007, modifică, în tot, Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC B.I.L.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 277/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 313/2009. Comercial → |
|---|
