ICCJ. Decizia nr. 277/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 277/2009
Dosar nr. 16083/54/2006
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4477 din 20 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 278/COM/2006, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.S.C.M. Craiova împotriva pârâtei S.C.A. P. Craiova, disjunsă la data de 27 ianuarie 2006 din dosarul nr. 878/COM/2005 al aceleiaşi instanţe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut lipsa de interes a reclamantei, în raport de împrejurarea că la data de 28 martie 2005, în şedinţa A.G.A., s-a aprobat contul de profit şi de pierderi, s-a aprobat raportul comisiei de cenzori şi s-a repartizat profitul pe anul 2004. Din raportul comisiei de cenzori referitor la bilanţul contabil încheiat la data de 31 decembrie 2004 reiese că repartizarea profitului net pe anul 2004 s-a efectuat conform instrucţiunilor în vigoare şi deciziei nr.6 din 16 decembrie 2003. Cu O.P. nr. 158 din 5 mai 2005 s-a restituit reclamantei capitalul social. În consecinţă, reclamantei repartizându-i-se profitul net pe anul 2004, diferenţele din reevaluările anilor precedenţi conform hotărârii A.G.A. din 28 martie 2005, iar la data de 5 mai 2005 şi capitalul social, aceasta nu mai justifică interesul în formularea acţiunii. Oricum, nu sunt motive de nulitate absolută a hotărârii, deoarece repartizarea sumelor s-a făcut conform normelor metodologice şi deciziei U.C.E.C.O.M. din 2003. Excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei nu poate fi primită, aceasta având calitatea de membru cooperator la data hotărârii contestate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A.S.C.M. Craiova, care a invocat nelegalitatea şi netemeinicia şi a susţinut că greşit s-a reţinut lipsa sa de interes, în condiţiile în care s-a invocat modul de împărţire injust şi nelegal a dividendelor. De altfel, la data de 3 iunie 2005 la Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.O.M. -U.C.E.C.O.M. Bucureşti s-a afişat lista cu acţionarii, confirmându-se calitatea sa. Pe fond, acţiunea a fost dovedită, în cauză impunându-se constatarea nulităţii hotărârii conducerii societăţii S.C.A. P. Craiova, deoarece nu s-a respectat numărul membrilor cooperatori. În anul 2005, apelanta nu şi-a pierdut calitatea de acţionar. Conducerea S.C.A. P. Craiova a hotărât preferenţial pentru un număr de 91 de persoane. Apelanta a prezentat situaţia de fapt referitoare la activitatea S.C.A. P. Craiova începând cu anul 1991 şi a susţinut că era necesară în cauză efectuarea unei expertize contabile.
În Şedinţa publică din 23 ianuarie 2007, Curtea de Apel Craiova a calificat calea de atac promovată în cauză drept apel, în raport de obiectul dosarului şi de dispoziţiile art. 282 alin. (1) C. proc. civ., aşa cum rezultă din consemnările făcute în încheierea de şedinţă de la acea dată.
În aceeaşi şedinţă, intimata-pârâtă S.C.A. P. Craiova a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, susţinând că hotărârea atacată este legală, deoarece împărţirea diferenţelor de reevaluare şi a părţii din profitul net realizat pe anul 2004 s-a făcut pe baza bilanţurilor contabile încheiate la finele fiecărui exerciţiu financiar şi respectându-se Decizia nr. 6 din 6 decembrie 2003 şi Hotărârea nr. 7/2000 ale C.N.C.M., iar prin hotărârea A.G.A. din 28 martie 2005 s-a aprobat contul de profit şi pierderi şi s-a repartizat profitul pe anul 2004. S-a respectat numărul de membri cooperatori. În adunarea generală din 28 martie 2005 s-a hotărât restituirea capitalului social deţinut de SC A.S.C.M. Craiova, iar restituirea s-a efectuat cu O.P. nr. 158 din 5 mai 2005, astfel încât apelanta nu mai are calitatea de membru cooperator.
La data de 2 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova a reţinut că există litispendenţă, deoarece pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este înregistrat recursul formulat de S.C.A. P. Craiova împotriva sentinţei nr. 25 din 5 februarie 2007 pronunţată de Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în dosarul nr. 6014/2/2006, hotărâre prin care s-a anulat sentinţa arbitrală nr.1 din 16 ianuarie 2006 şi pe fond s-a constatat nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a S.C.A. P. Craiova din 1 iulie 2005 şi a hotărârii privind împărţirea diferenţelor din reevaluările aferente anilor precedenţi, precum şi a părţii din profitul net realizat în anul 2004. Ca urmare, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 163 alin. (3) C. proc. civ., înaintându-se dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 3069 din 11 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 6014/2/2006, s-a apreciat că nu există litispendenţă şi s-a dispus restituirea dosarului Curţii de Apel Craiova pentru soluţionarea apelului.
După restituirea dosarului Curţii de Apel Craiova, prin Decizia nr. 112 din 17 aprilie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC A.S.C.M. Craiova, reţinând că soluţia pronunţată de instanţa de fond este corectă, dar cu următoarea motivare:
Împărţirea diferenţelor din reevaluările aferente anilor precedenţi, precum şi a părţii din profitul net realizat în anul 2004 de membrii cooperatori înregistraţi la data de 30 iunie 2005, s-a decis după intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei.
Or, potrivit prevederilor acestui act normativ, consiliul de administraţie are doar obligaţia să convoace adunarea generală [art. 35 alin. (1)]. Competenţa de a hotărî aprobarea situaţiei financiare anuale şi de a fixa valoarea dividendelor, aparţine, în mod exclusiv, adunării generale ordinare a membrilor cooperatori, conform dispoziţiilor art. 40 alin. (2) lit. a).
De altfel, în speţă, nici nu există o manifestare de voinţă a consiliului de administraţie, materializează într-o hotărâre a acestui organ de conducere. Nu s-a indicat în cuprinsul acţiunii numărul sau data hotărârii atacate şi nici nu s-a putut individualiza ori prezenta instanţei de control judiciar o asemenea hotărâre, deşi s-a pus în vedere apelantei reclamante acest lucru, aşa cum rezultă din consemnările făcute în încheierea de şedinţă de la data de 13 februarie 2007.
Partea a indicat înscrisurile aflate la filele nr. 42 – 50 din dosarul de apel, dar aceste înscrisuri materializează hotărârea unei adunări generale extraordinare din 1 iulie 2005, a S.C.A. P. Craiova şi tabelul cu membrii cooperatori ai acestei societăţi, şi nicidecum pretinsa hotărâre a consiliului de administraţie referitoare la împărţirea diferenţelor din reevaluările aferente anilor precedenţi şi a dividendelor din anul 2004.
În aceste condiţii, Curtea constată că acţiunea în anularea hotărârii consiliului de administraţie este inadmisibilă, legea prevăzând, după cum s-a arătat în precedent, competenţa exclusivă a adunării generale a membrilor cooperatori cu privire la aprobarea situaţiilor financiare anuale şi la repartizarea dividendelor şi, în mod corespunzător, exclusiv calea de ataca a cererii în anularea hotărârii adunării generale [art. 44 alin. (5) din Legea nr. 1/2005].
De altfel, se observă că apelanta-reclamantă SC A.S.C.M. Craiova a atacat hotărârea adunării generale a membrilor cooperatori din 1 iulie 2005 şi, potrivit dispoziţiilor deciziei nr. 3069 din 11 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, acţiunea având ca obiect anularea hotărârii adunării generale este trimisă spre competentă soluţionare, pe fond, Tribunalului Dolj, secţia comercială, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (5) din Legea nr. 1/2005.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC A.S.C.M. Craiova solicitând, admiterea recursului şi, în final, admiterea acţiunii sale astfel cum a fost formulată, respectiv să se constate „nulitatea absolută a Hotărârii conducerii S.C.A. P. Craiova cu privire la împărţirea diferenţelor rezultate din reevaluările anilor precedenţi precum şi a părţii din profitul net realizat în anul 2004 în capitalul social, al membrilor cooperatori înregistraţi la 30 iunie 2005".
În recursul său, trimiţând la motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi hotărârea judecătorească pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, recurenta reclamantă nu arată nici în ce mod s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii sau cum s-a schimbat natura ori înţelesul acestuia şi nici în ce constă lipsa de temei sau încălcarea ori aplicarea greşită a legii.
Criticile aduse de recurentă hotărârii atacate privesc în cea mai mare parte interpretarea probelor şi aprecierea stării de fapt de către instanţa de apel, deci netemeinicia hotărârii, şi nu pot face obiectul controlului judiciar în recurs.
Pe de altă parte criticile ce ar putea fi integrate motivelor de recurs invocate, în principal, lipsa de interes a reclamantei în promovarea prezentei cereri şi, respectiv, calitatea reclamantei de acţionar al pârâtei, nu au legătură cu motivele reţinute de către instanţa de apel în Decizia atacată, motive care vizează inadmisibilitatea acţiunii reclamantei.
Instanţa de apel a reţinut în mod corect că reclamanta nu a indicat numărul sau data hotărârii atacate şi organul emitent şi că nu există o hotărâre a consiliului de administraţie pentru împărţirea diferenţelor din reevaluări şi a părţii din profitul net realizat în 2004 iar, potrivit art. 40 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2005, competenţa de a hotărî asupra acestor aspecte revine nu consiliului de administraţie ci adunării generale ordinare a membrilor cooperatori.
Chiar şi în recursul său reclamanta menţine, în mod deliberat, această confuzie, evitând să abordeze motivul clar reţinut de instanţa de apel, respectiv inadmisibilitatea acţiunii în anularea unei hotărâri a consiliului de administraţie, dar solicită „constatarea nulităţii absolute a Hotărârii conducerii (?!) S.C.A. P. Craiova" şi menţionează „Consiliul de Conducere al societăţii a hotărât în mod arbitrar modul de împărţire al diferenţelor din reevaluările aferente anilor precedenţi precum şi a părţii din profitul net realizat în anul 2004 ...".
Faţă de cele arătate rezultă că instanţa de apel, a aplicat în mod corect prevederile Legii nr. 1/2005, respectiv art. 35 alin. (1) şi art. 40 alin. (2) lit. a) din lege. Aceasta având în vedere şi împrejurarea că reclamanta, printr-o altă acţiune arbitrală trimisă de Înalta Curte spre competentă soluţionare pe fond Tribunalului Dolj, a atacat hotărârea adunării generale a membrilor cooperatori din 1 iulie 2005 cu privire la împărţirea diferenţelor din reevaluările aferente anilor precedenţi, precum şi a părţii din profitul net realizat în anul 2004.
În consecinţă, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A.S.C.M. Craiova, împotriva deciziei Curţii de Apel Craiova nr. 112 din 17 aprilie 2008, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei-pârâte S.C.A. P. Craiova suma de 4.641 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 265/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 278/2009. Comercial → |
|---|
