ICCJ. Decizia nr. 265/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 265/2009
Dosar nr. 548/46/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea formulată la 18 iulie 2007 la Judecătoria Piteşti, şi prin modificările ulterioare, reclamanta H.E. a chemat în judecată pârâta SC Y.E.C. SRL Piteşti, solicitând rezilierea contractului de închiriere intervenit între părţi pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, racordarea la reţeaua electrică stradală, neplata apei consumate şi alte utilităţi, precum şi evacuarea din spaţiu şi obligarea la 839,97 lei.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1953,1 lei, cheltuielile făcute cu renovarea barăcii, la plata sumei de 10.000 Euro, evaluare provizorie privind lipsa de folosinţă a barăcii.
Judecătoria Piteşti prin sentinţa comercială nr. 542 din 29 ianuarie 2008 a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Piteşti.
S-a reţinut că litigiul are caracter comercial în raport de prevederile art. 4 şi art. 56 C. com.
S-a mai invocat şi art. 893 C. civ. care prevede că este suficient ca actul să aibă caracter comercial pentru una din părţi pentru ca întreg litigiul să fie supus legii comerciale. Or, în speţă, pârâta locatoare desfăşura în spaţiu închiriat activităţi comerciale.
Tribunalul Comercial Piteşti, prin sentinţa comercială nr. 461/C din 17 iunie 2008 a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti şi constatând ivit un conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Curtea de Apel Piteşti pentru soluţionarea acestuia.
Curtea de Apel Piteşti, în aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) teza a doua şi art. 20 şi art. 22 C. proc. civ. prin sentinţa nr. 75/F-CC din 13 august 2008 a stabilit competenţa materială de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeş.
S-a reţinut, în pronunţarea regulatorului de competenţă că litigiul dintre părţi are caracter comercial, iar nu civil cum a reţinut tribunalul.
Obiectul contractului 1-a constituit un spaţiu comercial, în care s-au desfăşurat activităţi comerciale, fiind aplicabile prevederile art. 4 şi art. 3 C. com., potrivit cărora se socotesc fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant.
S-a reţinut că imobilul închiriat a servit unor activităţi comerciale şi face parte din fondul de comerţ al locatarului.
Împotriva acestei ultime hotărâri reclamanta a declarat recurs, fără a indica temeiul legal.
Recurenta a cerut stabilirea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, întrucât litigiul dintre părţi are caracter civil, recurenta locatoare nefiind comerciantă.
Recursul este nefondat.
În adevăr, raportul contractual de locaţiune s-a încheiat între un necomerciant şi o societate comercială, pentru desfăşurarea unor activităţi comerciale.
În această situaţie, instanţa de fond, Judecătoria Piteşti în hotărârea de declinare a competenţei şi Curtea de Apel în pronunţarea regulatorului de competenţă, au aplicat întemeiat art. 56 C. com.
Potrivit acestor prevederi legale, dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi în ce priveşte acest act, legii comerciale.
Este situaţia de fapt reţinută în cauză, în care pretenţiile din acţiunea principală şi cererea reconvenţională îşi au temeiul în acte de comerţ.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta H.E. împotriva sentinţei nr. 75/F-CC din 13 august 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 262/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 277/2009. Comercial → |
|---|
