ICCJ. Decizia nr. 3018/2009. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 31 iulie 2009 petenta SC P. SRL, Glina, solicită investirea cu formulă executorie a sentinței arbitrale nr. 95 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. București.
Prin sentința civilă nr. 5169 din 3 august 2009 Judecătoria Oradea admite excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și declină competența de soluționare a cererii de investire cu formulă executorie a sentinței arbitrale menționate în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, reținând, prin raportare la art. 3671 alin. (2), art. 342 alin. (1), art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și art. 77 alin. (2) din Regulile de procedură arbitrală, că, întrucât sediul Curții de Arbitraj Comercial Internațional care a pronunțat sentința arbitrală a cărei investire se cere este București, instanța avută în vedere de dispozițiile art. 342 C. proc. civ. la care trimite art. 3671 C. proc. civ. este Judecătoria sectorului 3 București.
Prin sentința civilă nr. 9442 din 29 septembrie 2009, Judecătoria sectorului 3 București admite excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, reținând că, în condițiile în care din înscrisurile aflate la dosar nu se poate stabili locul nașterii obligației comerciale și nici locul plății stabilit prin convenția părților, litigiul având ca obiect pretenții comerciale cu o valoare sub 100.000 lei, instanța vizată de dispozițiile art. 342 C. proc. civ., la care trimite art. 3671 alin. (2) C. proc. civ., este, față de dispozițiile art. 7 C. proc. civ. coroborate cu ale art. 10 pct. 4 C. proc. civ., judecătoria de la sediul societății pârâte, respectiv Judecătoria Oradea, prin Regulile de procedură arbitrală neputându-se completa codul de procedură civilă ca lege organică, acestea vizând strict procedura de desfășurare a procesului arbitral.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, prin aceeași sentință, Judecătoria sectorului 3 București trimite cauza spre soluționare la înalta Curte de Casație și Justiție.
Examinând conflictul negativ de competență în baza dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., se constată că instanța competentă să investească cu formulă executorie o sentință arbitrală este instanța care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece în fond în primă instanță, acel litigiu, în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.
O astfel de soluție se desprinde din coroborarea dispozițiilor art. 3671 alin. (2) C. proc. civ. cu cele ale art. 354 C. proc. civ. și cele ale art. 365 alin. (1) C. proc. civ.
Competența de soluționare a unei cauze pe calea arbitrajului reprezentând o competență alternativă, față de competența de drept comun, ce revine instanțelor judecătorești, așa cum se prevede în art. 3433 alin. (1) C. proc. civ., părțile stabilind prin convenția arbitrală și locul arbitrajului, expres - potrivit art. 354 C. proc. civ., sau implicit - prin încredințarea arbitrajului unei instituții permanente (art. 3531 C. proc. civ.).
Prin dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la competența de a judeca în primă instanță acțiunea în anulare a unei hotărâri arbitrale, se precizează că aceasta revine instanței judecătorești imediat superioare celei prevăzute de art. 342, în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.
Rezultă astfel că prin dispozițiile art. 342 C. proc. civ. se stabilește instanța competentă material să intervină pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea arbitrajului, iar prin dispozițiile art. 365 alin. (1) C. proc. civ. se stabilește că această instanță competentă material este, din unghiul de vedere al competenței teritoriale, instanța în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul, loc ales de părți prin convenția arbitrală, sau unde se găsește sediul instituției permanente de arbitraj căreia i s-a încredințat arbitrajul.
Așadar, instanța competentă să investească o hotărâre arbitrală cu formulă executorie care, potrivit dispozițiilor art. 3671 alin. (2) C. proc. civ. este instanța judecătorească prevăzută de art. 342 C. proc. civ., este instanța de judecată în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul și care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță.
Prin art. 77 alin. (2) din Regulile de procedură arbitrală ale Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. s-a dat în fapt expresie dispozițiilor de mai sus ale Codului de procedură civilă precizându-se instanța competentă și teritorial să investească hotărârea arbitrală cu formulă executorie, neadăugând prin aceasta la legea procedurală, lege organică, așa cum eronat a reținut Judecătoria sectorului 3 București.
Cum în cauza de față, în raport de valoarea obiectului litigiului mai mică de 100.000 lei, instanța de judecată care ar fi fost competentă să judece litigiul în fond în primă instanță este judecătoria, și cum hotărârea arbitrală a cărei investire cu formulă executorie a fost pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R., cu sediul în București, sector 3, instituție permanentă de arbitraj căreia părțile i-au încredințat arbitrajul prin convenția de arbitraj intervenită între ele, competența de investire cu formulă executorie revine Judecătoriei sectorului 3 București.
Față de cele de mai sus, conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Oradea și Judecătoria sectorului 3 București a fost soluționat în sensul că s-a stabilit competența de investire cu formulă executorie a sentinței arbitrale pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3213/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2864/2009. Comercial → |
|---|
