ICCJ. Decizia nr. 4069/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4069/2009
Dosar nr. 16416/3/2006
Şedinţa publică din 11 decembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 iunie 2004, cu modificările din 23 iunie 2006, reclamanta, A.D.S. a chemat în judecată pârâta SC A.B. SA Bârlad pentru obligarea la plata sumei de 167.143,49 lei compusă din:
- 70.037,08 lei, redevenţă aferentă perioadei 1 aprilie 2001 – 6 iunie 2001;
- 97.106,41 lei, penalităţi de întârziere în plata redevenţei calculate până la 20 februarie 2006.
În al doilea ciclu procesual, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 2035 din 16 februarie 2007, a admis acţiunea în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 70.037,08 lei, redevenţă şi la penalităţi de întârziere în sumă de 88.926,08 lei, cu 1000 lei cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că între reclamantă, în calitate de concedent şi pârâta în calitate de concesionar s-a încheiat contractul de concesiune nr.10193 din 20 aprilie 2000, având ca obiect exploatarea terenului agricol în suprafaţă de 3253 ha în perimetrul localităţii Bârlad.
Potrivit contractului pârâta avea obligaţia plăţii redevenţei convenite până în ultima zi a trimestrului, iar conform art. 5 alin. (2) din contract, întârzierea plăţii era sancţionată cu plata de penalităţi de întârziere.
S-a reţinut că, potrivit probelor dispuse, expertiza contabilă, pârâta nu a achitat redevenţa aferentă perioadei 1 aprilie 2001 – 6 iunie 2001, în valoare de 70.037,08 lei, iar pentru întârzierea până la 20 februarie 2006, însumează 88.926,08 lei.
Apărarea pârâtei în sensul că beneficiază de scutiri conform Legii nr. 190/2004 a fost înlăturată de instanţă ca nedovedită.
De asemenea, s-a respins susţinerea pârâtei privind aplicarea Legii nr. 469/2002, faţă de faptul că acest act normativ este ulterior încheierii raporturilor comerciale în 2000, astfel că nu este aplicabil în cauză.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 306 din 12 iunie 2007.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că întemeiat pârâta a fost obligată, în raport de clauzele contractuale, la plata redevenţei şi a penalităţilor de întârziere, având în vedere că nu a făcut dovada certificatului de obligaţii bugetare, conform Legii nr. 190/2004.
Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive;
- greşit nu s-a reţinut faptul că potrivit Legii nr. 190/2004 este scutit de plata de penalităţi;
- Decizia curţii de apel conţine inadvertenţe greşita indicare a dosarului, a datei sentinţei primei instanţe.
Recursul este nefondat, întrucât:
În apel, pârâta nu a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
A susţinut că nu datorează redevenţa întrucât din 17 aprilie 2001 s-a încheiat de către A.D.S. un nou contract cu A.A.M.
Susţinerile în recurs privind lipsa calităţii procesuale pasive sunt nefondate, întrucât în litigiu se analizează răspunderea contractuală a pârâtei derivând din contractul de concesiune nr. 10193 din 20 aprilie 2000.
Or, aceste obligaţii subzistă pentru recurentă până la plată, pe perioadă neprescrisă, chiar dacă noua persoană juridică, născută după privatizarea SC A.B. SA s-a angajat să achite redevenţe pe anul 2000.
Până la introducerea acţiunii, 30 iunie 2004 restanţele nu au fost achitate, astfel că A.D.S. are acţiune împotriva părţii contractante în cauză.
În ce privesc susţinerile pentru neaplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 190/2004, instanţa de apel a reţinut întemeiat că nu s-au depus dovezi privind convenţiile de eşalonare a plăţilor sau alte înlesniri.
În ce privesc erorile materiale semnalate de recurentă în hotărârea atacată, acestea intră sub incidenţa art. 28 C. proc. civ., şi pot fi îndreptate pe această cale.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC A.B. SA Bârlad împotriva deciziei comerciale nr. 306 din 12 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 340/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 430/2009. Comercial → |
|---|
