ICCJ. Decizia nr. 430/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 430/2009
Dosar nr. 40507/3/2005
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 noiembrie 2005 reclamanta A.V.A.S. cheamă în judecată pe pârâta A.S.A.P. Ialomiţa solicitând instanţei să fie obligată pârâta la plata sumei de 9.176,54 lei reprezentând daune interese datorate ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr.IL 10/1999 din care 346,37 lei reprezentând dobânzi calculate pentru ratele nr. 9 şi 10 şi 8.830,17 lei penalităţi calculate pentru ratele 7-10, precum şi la plata altor prejudicii cauzate reclamantei prin nerespectarea obligaţiilor contractuale, prejudicii ce vor fi cuantificate ulterior, după efectuarea unei expertize conform art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002.
La data de 15 februarie 2006 reclamanta îşi precizează cel de al doilea capăt de cerere arătând că solicită obligarea pârâtei şi la plata de daune în cuantum provizoriu de 500 Euro urmând, ca după efectuarea expertizei să-şi precizeze din nou acţiunea în funcţie de concluziile expertului.
La data de 28 iunie 2007 reclamanta şi-a precizat câtimea pretenţiilor arătând că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 9.176,54 lei reprezentând daune-interese constând în dobânzi şi penalităţi datorate ca urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. IL 10/1999 şi a sumei de 150.374,208 lei reprezentând daune interese solicitate în temeiul art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 constând în diferenţa dintre valoarea activului net contabil la data privatizării şi valoarea activului net contabil la data desfiinţării contractului de privatizare, proporţional cu numărul de acţiuni revenit în proprietatea reclamantei.
Prin sentinţa nr. 9028 din 3 iulie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, admite în parte acţiunea precizată formulată de reclamantă, obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 9.176,54 lei cu titlu de dobânzi şi penalităţi şi respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 150.374,208 lei ca neîntemeiat, cu 200 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.
Pentru a decide astfel instanţa reţine incidenţa, în cauză, a prevederilor art. 5.1 lit. b) şi ale art. 5.3 din contractul în litigiu referitoare la plata de dobânzi de 10% pe an pentru suma neachitată şi la plata penalităţii de 0,3% pentru fiecare zi de întârziere calculată la valoarea sumei neachitate din preţul de cumpărare, prevederi contractuale confirmate şi de dispoziţiile art. 21 alin. 1 din OG nr. 25/2002 cu modificările ulterioare, privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, precum şi că reclamanta nu a probat că scăderea considerabilă a activului net contabil al societăţii privatizate în perioada 31 decembrie 1999-31 decembrie 2004 este imputabilă pârâtei, cu atât mai mult cu cât aceasta având doar 48,64% din capitalul social nu deţinea controlul asupra societăţii spre a putea influenţa Decizia în adunarea generală, iar principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară presupune doar restituirea către reclamantă a numărului de acţiuni vândute şi nu acţiuni de aceeaşi valoare.
Prin Decizia comercială nr. 89 din 29 februarie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe, reţinând, în acest sens, că reclamanta apelantă nu a făcut dovada că pârâta intimată şi-ar fi încălcat obligaţiile asumate prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, în litigiu, de a nu aproba în Adunarea Generală a acţionarilor societăţii privatizate modificarea obiectului principal de activităţi al acesteia, dizolvarea sau lichidarea involuntară şi nici că a produs alte prejudicii Statului Român prin exprimarea în adunările generale a unui vot favorabil unor operaţiuni prin care s-ar fi urmărit fraudarea intereselor reclamantei, astfel că cel de al doilea capăt de cerere a fost corect respins de către instanţa de fond.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea sentinţei pronunţate în fond şi, pe cale de consecinţă, admiterea în tot a acţiunii sale şi arătând, în esenţă, că Decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002, instanţa de apel neobligând pe pârâtă şi la acoperirea prejudiciului suferit prin diminuarea valorii activului net contabil al societăţii privatizate, acţiunile acesteia nemaiputând fi valorificate pe calea unei noi privatizări întrucât valoarea lor este zero, iar principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară, ca urmare a desfiinţării contractului, impune restituirea acţiunilor la o valoare identică cu aceea avută la momentul încheierii contractului în cauză.
Recursul nu este fondat.
Examinând criticile recurentei prin prisma motivului de nelegalitate invocat, se constată că, aşa cum judicios a reţinut şi instanţa de apel, confirmând soluţia primei instanţe, recurenta reclamantă nu a produs dovezi în sensul că pârâta intimată, deţinătoare doar a 48,64% din capitalul social al societăţii privatizate nu ar fi depus toate eforturile pentru a-şi impune propria politică în Adunarea generală a societăţii menţionate sau că ar fi achiesat la adoptarea de măsuri de natură să împiedice rentabilizarea şi dezvoltarea societăţii, contribuind la diminuarea activului net contabil, precum şi că „principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară" în speţă presupune doar ca recurentei reclamante să i se returneze numărul de acţiuni deţinute la societatea privatizată şi transmise pârâtei intimate prin contractul în litigiu.
Astfel fiind, Decizia recurată nefiind rezultatul încălcării de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei instanţei de control judiciar, decizie legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 89 din 29 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4069/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 432/2009. Comercial → |
|---|
