ICCJ. Decizia nr. 1211/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1211/2010
Dosar nr. 9365/55/200.
Şedinţa publică din 22 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Tribunalul Arad, prin sentinţa nr.1076 din 3 mai 2010, a respins excepţia de necompetenţă materială a secţiei comerciale şi excepţia insuficientei timbrări, a respins acţiunea precizată formulată de reclamanta D.V. în contradictoriu cu pârâţii T.Z.R. şi BC I.S. România SA Arad, pentru constatare simulaţie, obligând reclamanta să plătească pârâtului T.Z.R. cheltuieli de judecată în sumă de 35700 lei şi pârâtei BC I.S. România SA Arad cheltuieli de judecată în sumă de 7664.79 lei.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 164/A din 18 octombrie 2010, a anulat ca netimbrat apelul reclamantei, obligând apelanta să plătească pârâtei BCR I.S. România SA Arad suma de 7964,71 lei cheltuieli de judecată iar pârâtului T.Z.R. aceeaşi sumă cu acelaşi titlu, instanţa făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a art. 9 din OG nr. 32/1995 şi a art. 274 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.V. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei instanţei de apel pentru judecarea pe fond a cauzei, criticile aduse vizând faptul că dovada de plată a taxei de timbru aferentă apelului a fost transmisă la dosarul cauzei, fapt neobservat de instanţă. Recurenta reproşează instanţei de control judiciar şi faptul că în mod nelegal, nu i-a admis cererea de amânare formulată prin apărătorul ales.
Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepţia tardivităţii declarării recursului pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile, termen care se socoteşte de la data comunicării hotărârii care este supusă acestei căi de atac.
În speţă, din examinarea actelor dosarului, se constată că recurenta – reclamantă a primit Decizia recurată la data de 28 octombrie 2010, conform dovezii existente la fila 38 dosar apel şi a declarat recursul la 16 noiembrie 2010, conform menţiunii oficiale aplicată de instanţa de apel pe cerere (fila 5 dosar recurs) cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, recursul fiind astfel tardiv declarat.
În ceea ce priveşte cererea intimatului T.Z.R. de obligare a recurentului – reclamant la plata sumei de 29469 lei, conform actelor doveditoare depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte o va admite în parte din următoarele raţiuni:
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., instanţa nu poate micşora cheltuielile efectuate cu taxa de timbru, plata experţilor precum şi cu orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat a dovedit că le-a făcut, însă are dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor ori de câte opri va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, în limitele prevăzute de tabloul onorariilor minimale.
Rezultă că, în mod justificat, instanţa are posibilitatea modificării cuantumului onorariului de avocat în raport de volumul de muncă al acestuia în cauza respectivă şi de valoarea pricinii.
În speţă obiectul recursului îl constituie o decizie prin care s-a admis excepţia de netimbrare a căii de atac a apelului, împrejurare care conferă pricinii un grad de complexitate redus ce reclamă şi din partea apărării un volum de activitate proporţional şi sub aspectul soluţionării cu celeritate a acestui tip de cauze.
Un alt aspect reţinut de instanţă în pronunţarea soluţiei de admitere în parte a cererii intimatului privind cheltuielile de judecată vizează şi faptul că facturile depuse în dovedirea cheltuielilor de cazare şi transport vizează perioade mult anterioare datei la care a fost soluţionat procesul, motiv pentru care ele nu vor fi luate în considerare.
Acestea sunt raţiunile pentru care Înalta Curte, în temeiul art. 274 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. va admite în parte cererea intimatului-pârât şi va obliga recurenta-reclamantă să plătească intimatului-pârât T.Z.R. cheltuieli de judecată în sumă de 5.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă D.V. împotriva deciziei nr. 164/A din 18 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca tardiv declarat.
Admite în parte cererea intimatului T.Z.R. privind cheltuielile de judecată. Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatului T.Z.R.5000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3181/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1352/2010. Comercial → |
|---|
