ICCJ. Decizia nr. 3181/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3181/2010
Dosar nr.807/116/2008
Şedinţa publică din 7 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Călăraşi prin sentinţa civilă nr. 3840 din 7 noiembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R. SRL Călăraşi împotriva pârâtei SC S. SA Călăraşi, prin lichidator R.M. SA Bucureşti, în sensul că a obligat pârâta a asigura reclamantei o servitute de trecere pe terenul său situat în Călăraşi, pe o suprafaţă de 280,30 mp conform raportului de expertiză şi a planşei tehnice de amplasament al terenului.
Tribunalul Călăraşi prin Decizia civilă nr. 4/A din 21 ianuarie 2008 a admis excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei invocată din oficiu, a admis apelul declarat de pârâta SC S. SA Călăraşi, prin lichidator, împotriva sentinţei civile nr. 3640/2007 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, pe care a anulat-o, stabilind competenţa materială în favoarea tribunalului şi reţinând cauza pentru soluţionarea ei în fond.
Tribunalul Călăraşi prin sentinţa civilă nr. 997/F din 16 iunie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E.C. SRL Bucureşti împotriva pârâtei SC S. SA, prin lichidator C.F.C., în sensul că a obligat pârâta să asigure reclamantei o servitute de trecere pe terenul său din Călăraşi, pe o suprafaţă de 280,30 mp, conform planului de amplasament al terenului, anexă la raportul de expertiză, în favoarea fondului său intabulat în CF a localităţii Călăraşi, judeţul Călăraşi, imobil identificat cu numărul cadastral, teren intravilan, având o suprafaţă de 7.766,46 mp.
A fost obligată reclamanta la plata către expertul C.V. a sumei de 500 RON cu titlu de onorariu de expert.
În fundamentarea acestei soluţii, instanţa de fond a reţinut, că terenul în litigiu a fost proprietatea pârâtei SC S. SA şi a ieşit din proprietatea sa printr-un act de dezmembrare şi a unui contract de schimb, fără a fi prevăzut un drum de acces, vecinii lotului fiind SC R. SRL şi SC S. SA.
Prin vânzări succesive terenul a intrat în proprietatea reclamantei şi apoi, la data de 17 ianuarie 2008, în urma încheierii actului de vânzare-cumpărare autentificat din 17 ianuarie 2008 de BNP C.I. în proprietatea SC E.C. SRL Bucureşti, aceasta din urmă fiind introdusă în cauză, în calitatea de reclamantă, prin încheierea din 19 mai 2008.
A fost asigurată servitutea de trecere având în vedere raportul de expertiză topo şi dispoziţiile art. 576 şi urm. C. civ., în speţă suprafaţa de teren deţinută de reclamantă neavând ieşire la calea publică.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 115 din 4 martie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC S. SA, prin lichidator, împotriva sentinţei nr. 997/F din 16 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, fiind preluate în esenţă argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei comerciale nr. 115 din 4 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs SC S. SA Călăraşi, prin lichidator judiciar C.F.C., care a criticat această hotărâre judecătorească, pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 299 – art. 316 C. proc. civ. admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, cu consecinţa respingerii acţiunii formulată de reclamantă.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanţele nu au ţinut cont de apărările efectuate, nici de dispoziţiile art. 616 – art. 619 C. civ. şi nici de faptul că această societate comercială se află în procedura falimentului, neputând suporta cheltuieli pentru întreţinerea drumului.
Mai mult, servitutea de trecere se stabileşte numai prin titlu, adică printr-un act de voinţă care poate fi contractual sau testamentar, oneros sau cu titlu gratuit, neputând fi dobândit prin uzucapiune.
Intimata - reclamantă SC E.C. SRL la termenul din 4 martie 2010 a formulat cerere de introducere în cauză în calitatea de reclamantă a SC P.R. SRL, arătând că a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 24 septembrie 2008, prin încheierea de şedinţă din 4 martie 2010 fiind admisă această cerere.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei SC S. SA, prin lichidator, pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de chemare în judecată înregistrată iniţial la data de 21 martie 2007 pe rolul Judecătoriei Călăraşi, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC S. SA obligarea acesteia de a asigura o servitute de trecere pe terenul său din Călăraşi, în favoarea fondului intabulat în CF a localităţii Călăraşi, servitute necesară ieşirii la calea publică şi exploatării terenului.
Relevanţă în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o reprezintă raportul de expertiză tehnică specialitatea topografie, întocmit de expertul C.V., care concluzionează cu certitudine, că verificând vecinătăţile imobilului deţinut de reclamantă a constatat că imobilul nu are ieşire la un drum public, iar singura cale de acces mai scurtă este aceea a drumului de acces betonat ce face legătura cu fosta poartă de acces a U.C.C.
Calea de acces pentru care se poate crea o servitute de trecere este proprietatea pârâtei SC S. SA, având o suprafaţă totală de 280,30 mp.
Amplu documentat şi bine argumentat, instanţele judecătoreşti anterioare au valorificat jurisprudenţa în materie şi anume că un proprietar care dezmembrează fondul său şi înstrăinează parte din el spre care anterior era practică o trecere, iar în actul de înstrăinare nu s-a prevăzut nimic referitor la servitutea de trecere, are semnificaţia unei înţelegeri de a nu se modifica starea anterioară creată de proprietar. Apare astfel o prezumţie că înţelegerea de înstrăinare cuprinde şi menţinerea servituţii de trecere.
Dreptul ce rezultă din servitutea de trecere este consacrat în art. 616 C. civ., şi anume că proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a despăgubi în proporţie pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Reclamanta a făcut pe deplin dovada că în urma unor vânzări succesive, terenul său a dobândit caracterul de loc înfundat al fondului dominant şi că se află în imposibilitatea absolută de a ieşi la drumul public.
Nu poate fi primită critica recurentei vizând faptul că se află în procedura falimentului, neputând suporta cheltuieli de întreţinere a drumului, servitutea de trecere fiind imperios necesară a fi acordată, iar pentru eventualele pagube ce i-ar fi pricinuite, pârâta are la îndemână acţiunea directă pentru prejudiciul ce i s-a cauzat urmare a acordării servituţii de trecere.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA Călăraşi, prin lichidator, împotriva deciziei nr. 115 din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA Călăraşi, prin lichidator C.F.C., împotriva deciziei nr. 115 din 4 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3157/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1211/2010. Comercial → |
|---|
