ICCJ. Decizia nr. 1352/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1352/2010
Dosar nr. 4300/86/2010
Şedinţa publică din 30 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :
Prin sentinţa nr. 1692 din 10 mai 2010, Tribunalul Suceava, secţia comercială, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC U.L.C. SRL Dorna Arini, în contradictoriu cu pârâta SC D.S. SRL Dorna Arini, acţiune ce a avut ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 170 din 29 ianuarie 2004 pentru neplata preţului şi repunerea în situaţia anterioară încheierii contractului, respectiv radierea tabulară a pârâtei din C.F. 50 Dorna Arini şi reîntabularea societăţii reclamante.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 1020 C. civ., în condiţiile în care chiar în cuprinsul contractului s-a consemnat că vânzătoarea a primit integral preţul la semnarea convocatorului.
De asemenea, instanţa a avut în vedere că actul menţionat este un înscris autentic ceea ce-i imprimă un caracter de veridicitate ce nu poate fi înlăturată decât prin înscrierea în fals.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 63 din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, care a reţinut aceeaşi situaţie de fapt, precum şi faptul că faţă de caracterul autentic al contractului în conţinutul căruia s-a consemnat plata preţului – nu s-a făcut dovada contrară deşi sarcina probei îi incumbă.
Instanţa de apel a înlăturat apărarea conform căreia pârâta ar fi recunoscut neplata preţului printr-un înscris depus la dosar, considerând că respectiva declaraţie are un alt sens şi priveşte alt dosar, din cuprinsul acestuia, rezultând că pârâta este de acord cu acţiunea ce face obiectul acelui dosar şi nu poate constitui o recunoaştere a celor susţinute de reclamantă.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs prin care a susţinut următoarele critici, pretins a se încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.
- Instanţa a reţinut în mod greşit că notarul a luat cunoştinţă de plata preţului prin propriile simţuri, iar în situaţia în care se aprecia că în cauză nu există suficiente probe, în virtutea rolului activ, putea să solicite dosarul nr. 6440/82/2009 al Tribunalului Suceava pentru verificarea contextului în care a fost depusă întâmpinarea.
- În dosarul menţionat motivul acţiunii a fost acelaşi – neplata preţului -, iar acţiunea a fost promovată greşit, ca o acţiune în nulitate absolută.
- Nu s-au verificat şi nu s-au luat în considerare actele contabile şi nu s-a avut în vedere că pârâta nu a făcut dovada că s-a facturat suma respectivă, motiv pentru care menţiunea din contractul autentic rămâne fără suport.
Recursul este nefondat.
Deşi recurenta a invocat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. se constată că singura critică veritabilă ce poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. priveşte lipsa de rol activ a instanţei, care nu a dispus probele pe care le considera necesare în lămurirea cauzei.
Celelalte susţineri ale recurentei ce vizează chestiuni de fapt nu pot face obiectul analizei instanţei de control judiciar în această fază procesuală, instanţa fiind strict limitată la analizarea motivelor de nelegalitate prevăzute limitativ la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Revenind la pretinsa lipsă a rolului activ al instanţei se constată că recurenta este în eroare, în contextul în care prin cererea de apel nu a solicitat alte probe în dovedirea acţiunii, în conformitate cu art. 287 pct. 4 C. proc. civ.
Mai mult, apelanta avea posibilitatea de a complini această lipsă până la prima zi de înfăţişare, însă nu a făcut-o.
În altă ordine de idei, constatând apelul în stare de judecată, instanţa de apel s-a considerat lămurită asupra cauzei şi nu i se poate imputa lipsa de rol activ câtă vreme apelanta - prin apărător – nu a propus probe, situaţie în care instanţa nu se putea substitui acesteia.
În ce priveşte susţinerile recurentei potrivit cu care s-ar fi omis a fi analizate actele contabile depuse la dosar, acestea nu pot constitui critici reale şi, mai mult, o asemenea situaţie nu a fost invocată în calea de atac a apelului.
De asemenea, potrivit art. 1169 C. civ. sarcina probei incumbă reclamantului, respectiv celui care face o afirmaţie în instanţă.
Pentru considerentele expuse Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta SC U.L.C. SRL DORNA ARINI, împotriva deciziei Curţii de Apel Suceava nr. 63 din 9 septembrie 2010, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1211/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1356/2010. Comercial → |
|---|
