ICCJ. Decizia nr. 1239/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1239/2010
Dosar nr. 1884/113/2008
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin sentinţa nr. 96 din 7 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1884/113/2008 s-au admis în parte acţiunile conexe formulate de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu pârâta SC S.C. SA Brăila.
S-a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996 încheiat între părţi.
S-a respins capătul de cerere privind constatarea imposibilităţii executării aceluiaşi contract de vânzare-cumpărare, din culpa vânzătorului SC S.C. SA Brăila, reţinându-se autoritatea de lucru judecat.
S-au respins ca inadmisibile capetele de cerere prin care reclamanta a solicitat instanţei să stabilească conţinutul unor înscrisuri eliberate de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, precum şi de către A.N.S.V.S.A., respectiv adresele nr. 1824 din 07 iunie 1996 şi nr. 2529 din 06 august 1996 precum şi să se confirme de către chemata în garanţie că cele două avize sanitar veterinare nr. 1098 din 11 iunie 1996 şi nr. 1470 din 08 august 1996, eliberate către SC S.C. SA Brăila, au menţionat obligaţia respectării destinaţiei cărnii către consumul tehnologic prin tratare termică.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind suspendarea executării sentinţei civile nr. 1247 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Brăila, până la soluţionarea prezentului litigiu.
S-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind suspendarea executării contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996 şi a efectelor acestuia.
S-au respins ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanţie formulate de reclamanta SC C. SA Constanţa împotriva A.N.S.V.S.A., cu sediul în Bucureşti, sector 2, D.S.V. Galaţi, cu sediul în Galaţi, judeţul Galaţi D.S.V.S.A. Brăila, cu sediul în Brăila, respectiv a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu sediul în Bucureşti, sector 3.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 31,6 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că între reclamanta SC C. SA Constanţa, în calitate de cumpărător şi pârâta-vânzătoare SC S.C. SA Brăila s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996, având ca obiect cantitatea de 240 tone carne de vită dezosată, ce urma a fi livrată în perioada 15 iunie - 17 septembrie 1996.
S-a acceptat de către părţi livrarea mărfurilor direct din Republica Moldova, la beneficiară, fără a se percepe taxe de depozitare pe perioada analizelor sanitar – veterinare.
După încheierea convenţiei, reprezentanţii SC C. SA Constanţa au ridicat o cantitate de carne congelată iar urmare a constatărilor efectuate au apreciat că nu pot executa contractul, impunându-se rezilierea acestuia.
În această situaţie reclamanta a fost chemată în judecată de vânzătoarea SC S.C. SA Brăila, iar prin sentinţa civilă nr. 1247 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Brăila, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 624/R din 03 iulie2003, s-a admis ca fondată acţiunea şi s-a dispus obligarea SC C. SA Constanţa la plata sumei de 2.130.000.000 lei vechi cu titlu de penalităţi pentru neexecutarea contractului, în temeiul art. 969 şi art. 1066 C. civ.
Instanţa a avut în vedere că prin clauza penală inserată în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, este menţionată nerespectarea obligaţiei pârâtei de a ridica marfa şi implicit de a o recepţiona, situaţie de fapt stabilită în cauză, astfel încât pârâta a fost obligată la plata penalităţilor contractuale iar hotărârea a fost pusă în executare.
Considerându-se prejudiciată, SC C. SA Constanţa a promovat mai multe acţiuni în vederea anulării/constatării nulităţii contractul de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996, acţiuni ce au fost respinse, neexistând însă autoritate de lucru judecat, aşa cum s-a stabilit prin Decizia civilă nr. 70/A din 05 septembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în dosarul nr. 286/44/2007 ataşat.
În cauză a fost invocată nerespectarea prevederilor art. 948 C. civ. în sensul afectării actului de o cauză ilicită, întrucât vânzătoarea SC S.C. SA Brăila a urmărit înstrăinarea unui produs pentru care avea interdicţie de comercializare.
Instanţa a constatat însă că la momentul încheierii contractului vânzătoarea cunoştea faptul că marfa ce urma a fi înstrăinată nu putea fi comercializată ca atare, ci necesita prelucrare termică, aspect ce nu a fost adus la cunoştinţa cumpărătoarei. Aceasta ar fi avut astfel posibilitatea de a aprecia oportunitatea angrenării în raportul obligaţional ce presupunea recepţia cantităţii de 240 tone carne de vită dezosată importată din Republica Moldova şi plata preţului.
S-a reţinut în acest sens că în avizele sanitare veterinare nr. 1098 din 11 iunie 1996 şi nr. 1470 din 08 august 1996 s-a menţionat expres la rubrica „mod de valorificare"- procesare/industrializare în produse din carne supuse unui tratament termic la SC S.C. SA, după analize complete de laborator la D.S.V. Galaţi. S-a apreciat că rezultă în mod cert că această cantitate de carne contractată nu putea face obiectul comercializării în stare crudă şi congelată, neprocesată în unitatea proprie a societăţii pârâte, fapt ceea ce atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, pe motivul existenţei cauzei ilicite.
Chiar pârâta SC S.C. SA a menţionat expres destinaţia obiectului contractului în solicitarea adresată Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei - A.N.S.V., pentru avizarea importului de carne iar această instituţie a confirmat-o prin adresa nr. 31510 din 27 iulie 2005 emisă la solicitarea reclamantei (filele 9-11, dosar nr. 1884/113/2008 al Tribunalului Brăila).
S-a reţinut că restricţiile la comercializare au fost pe deplin justificate având în vedere situaţia epizootologică incertă existentă la acel moment în zona de est a Republicii Moldova.
Având în vedere situaţia de fapt constată şi dispoziţiile legale incidente, instanţa de fond a considerat că nu poate fi reţinut ca motiv de nulitate absolută a contactului încheiat între părţi lipsa autorizaţiilor administrative obligatorii, în condiţiile existenţei avizelor sanitare veterinare nr. 1098 din 11 iunie 1996 şi nr. 1470 din 08 august 1996, ce nu au fost respectate însă.
Nici lipsa totală a consimţământului datorată existenţei erorii obstacol asupra identităţii obiectului contractului nu a putut fi reţinută ca motiv de nulitate întrucât acest obiect l-a reprezentat într-adevăr cantitatea de carne vită în stare crudă, neprocesată şi nu preparată termic. Faptul că SC S.C. SA nu a respectat destinaţia stabilită de organele competente a reprezentat însă o altă cauză de nulitate, incidentă în cauză.
Faţă de considerentele expuse, s-a considerat că sunt admisibile în parte, ca fondate, acţiunile conexe formulate de reclamanta SC C. SA Constanţa, în contradictoriu cu pârâta SC S.C. SA Brăila şi s-a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996 încheiat între părţi.
Pentru că reclamanta nu a depus dovezi şi nici nu a indicat temeiul de drept cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării sentinţei civile nr. 1247 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Brăila, până la soluţionarea prezentului litigiu, acesta s-a respins ca nefondat.
De altfel, pe parcursul soluţionării cauzei nici nu s-a mai insistat asupra acestei solicitări, poziţia procesuală a reclamantei fiind precizată prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 04 noiembrie 2005 în dosarul nr. 2282/2005 al Tribunalului Constanţa al Tribunalul Constanţa - fila 74.
Cât priveşte capătul de cerere privind suspendarea executării contractului şi a efectelor acestuia, în condiţiile analizării cauzelor de nulitate absolută ale convenţiei încheiate între părţi, acesta a fost respins inadmisibil.
Având în vedere admiterea capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10 iunie 1996, au fost respinse, ca rămase fără obiect, cererile de chemare în garanţie formulate de reclamanta SC C. SA Constanţa împotriva A.N.S.V.S.A., D.S.V. Galaţi şi Brăila, respectiv a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Împotriva acestei sentinţei comerciale a declarat apel pârâta SC S.C. SA Brăila, ce a fost admis prin Decizia nr. 101/A din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială. Astfel, a fost modificată în parte hotărârea atacată, a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului nr. 1853 din 10 iunie 1996, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de apel a reţinut că din examinarea cererii introductive de instanţă, a întâmpinărilor formulate în cauză rezultă că reclamanta-intimată a intenţionat să obţină constatarea nulităţii contractului pe motiv că în acesta nu s-a stipulat cu privire la obiectul contractului „carne vită congelată, provenită din Republica Moldova. Nu se putea comercializa ca atare, ci numai după ce era transformată în preparate din carne tratată termic".Or, în aceste condiţii, este evident pentru instanţa de apel că motivul de nulitate este legat de obiectul actului juridic „controversat", iar nu de cauza acestuia, fapt ce are influenţă directă asupra calificării regimului juridic al nulităţii.
În speţă, invocându-se lipsa unei precizări referitoare la restricţiile de circulaţie ale cărnii, mai exact, specificarea faptului că aceasta poate fi comercializată către populaţie doar în urma unui proces de tratare termică, se invocă, practic, încălcarea condiţiei generale de circulaţie a obiectului actului juridic civil, respectiv a condiţiei restrictive (nu a interdicţiei absolute de circulaţie) de tratare termică prealabilă, fiind subînţeleasă interdicţia de comercializare în stare crudă.
Aşadar, carnea putea fi importată, dar nu putea fi comercializată mai departe în aceeaşi stare, ci necesita supunerea la un tratament termic pentru obţinerea unor preparate din carne.
Cum, în speţă, s-a invocat lipsa de informaţie a reclamantei, în sensul că are obligaţia prelucrării prealabile a cărnii în sensul tratării termice, s-a pus problema ignorării unei condiţii generale de valabilitate a obiectului.
Instanţa de apel a reţinut că o atare încălcare de drept substanţial se sancţionează cu nulitatea relativă, nulitate ce este prescriptibilă. În speţă, nu s-a cerut, însă, anularea contractului pentru nevalabilitatea obiectului, ci constatarea nulităţii acestuia pentru cauză ilicită, deşi din motivarea acţiunii rezultă exprimarea nemulţumirii vis-á-vis de nevalabilitatea obiectului (care trebuia, în opinia cumpărătoarei-reclamante să fie carne în stare crudă şi să fie autorizat de autorităţile sanitare).
În speţă, cumpărătoarea nu a precizat în conţinutul contractului destinaţia cărnii ce face obiectul acestuia, aşa încât nu se poate vorbi de o rea-credinţă a vânzătorului.
Lipsa intenţiei vânzătorului de a induce în eroare pe cumpărătoare este cu atât mai evidentă, pentru instanţa de apel, cu cât cumpărătoarea a acceptat prin semnarea contractului posibilitatea ca să ridice ea însăşi o parte din cantitatea de carne contractată chiar din Republica Moldova, având posibilitatea să se informeze în legătură cu riscurile comercializării în stare crudă a cărnii.
În raport de considerentele mai sus expuse, Curtea de apel a apreciat că în speţă nu sunt întrunite cerinţele necesare constatării nulităţii contractului pentru cauza ilicită, fiind vorba de o nulitate relativă a acestuia, dar care nu a fost solicitată în mod expres pentru a se verifica dacă reclamanta mai este în termen să formuleze o astfel de acţiune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C. SA Constanţa – prin administrator judiciar CC I.S.P.R.L. care a criticat hotărârea pronunţata de Curtea de Apel Galaţi din perspectiva motivelor de recurs ce se circumscriu: art. 304 pct. 7, respectiv „hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii", art. pct. 8. respectiv „instanţa a interpretat greşit actul dedus judecaţii si înţelesul lămurit si vădit îndoielnic al acestuia" si art. 304 pct. 9 „hotărârea a fost data cu încălcarea si aplicarea greşita legii", sens in care a solicitat constatarea nulităţii absolute a Contractului nr. 1853 din 10 iunie 1996 încheiat intre părţile litigante.
Înalta Curte, analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va admite recursul pentru următoarele considerente:
Decizia atacată cuprinde motive străine de natura pricinii.
Motivarea hotărârii judecătoreşti reprezintă un element indispensabil al unuia dintre cele mai importante acte procedurale, sancţionată de către legea procesual civila.
În opinia legiuitorului, nemotivarea reprezintă un motiv de modificare a hotărârii atacate, nu numai atunci când nu cuprinde motivele pe care s-a întemeiat soluţia pronunţata de judecător, ci si atunci când motivele sunt contradictorii sau străine de natura cauzei. Inserarea in motivarea hotărârii a unor motive străine de natura pricinii atrage nelegalitatea hotărârii recurate, întrucât ne aflam în situaţia nesocotirii unei obligaţii legale a judecătorului, aceea de a proceda la motivarea hotărârii in cazurile prevăzute de lege.
În cuprinsul hotărârii recurate, începând cu fila 6, se face trimitere la dispoziţii legale neinvocate de apelanta in cererea de apel cu care a fost investita instanţa spre soluţionare. Prin hotărârea pronunţata, instanţa de apel sa transforma in apărătorul părţii, aducând in discuţie aspecte noi neinvocate de partea nemulţumita de hotărârea pronunţata de instanţa de fond. Instanţa de apel, in loc sa analizeze cererea prin prisma motivelor de apel formulate, schimba temeiul de drept al cererii cu care a fost investită instanţa, apreciind că s-ar fi invocat drept motiv de nulitate nevalabilitatea obiectului actului juridic si dezvolta o întreaga teorie si motivare pe condiţiile obiectului ca si condiţie de fond a actului juridic civil.
La finalul motivării, instanţa face trimitere la sancţiunea nevalabilităţii actului, stabilind ca cererea este prescrisa din perspectiva nevalabilităţii obiectului.
Din perspectiva acestui motiv de recurs, se va reţine că instanţa de apel inserează in hotărârea recurată motive străine de natura pricinii, temeiuri de drept ce nu au fost invocate de părţi nici in cererea principala si nici in apel, nepuse in discuţia lor, aspecte faţă de care părţile nu au formulat puncte de vedere si apărări.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pctul 8 C. proc. civ. vizează modificarea hotărârii judecătoreşti atunci când judecătorul trece peste termenii conveniţi de părţi, stabilind alte drepturi si obligaţii ale părţilor.
Interpretarea greşită a actului juridic impune modificarea hotărârii pronunţate, având în vedere că în cauză judecătorul, prin interpretarea dată, a schimbat în mod vădit înţelesul actelor juridice încheiate de părţi sau aduse în discuţie de părţi, cu referire la contractul a cărui nulitate s-a solicitat. Rezultă în mod neîndoielnic din Contractul nr. 1853 din 10 iunie 1996 - pct. 1 obiectul acestuia, motivul pentru care s-a încheiat, respectiv: „vânzarea de către SC S.C. către SC C. SA Constanţa a cantităţii de 240 tone carne vită dezosată în perioada 15 iunie-17 septembrie". Părţile au înţeles să detalieze preţurile pe sortimente de marfa, iar în condiţiile în care ar fi avut în vedere doar o cantitate pentru valorificare prin prelucrare termică, aceasta nu ar mai fi fost menţionată pe categorii de produse, fiind evident că muşchiul şi pulpa de vită urmau să fie achiziţionate pentru vânzare în stare cruda şi nu pentru preparare prin prelucrare termică.
De asemenea, perioada pentru care s-a încheiat Contractul, 15 iunie-17 septembrie vine să întărească ideea că întreaga cantitate de marfă a fost comandată în vederea valorificării în perioada estivală la unităţi de profil şi nu pentru a efectua preparate prin prelucrare termică; pentru această situaţie, se putea încheia un contract pe toata perioada anului.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Ultimul motiv de recurs vizează nelegalitatea hotărârii ce a fost pronunţată cu aplicarea greşita a legii civile - art. 966 si art. 968 C. civ., instanţa ajungând la concluzia că nu a existat o lipsa de intenţie din partea vânzătorului.
În conformitate cu prevederile art. 948 C. civ., condiţiile de valabilitate ale unei convenţii sunt capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii care se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită.
În conformitate cu prevederile art. 948 C. civ., cauza este nelicită când este prohibită de legi, contrarie bunelor moravuri ori ordinii publice.
Cauza actului juridic vizează obiectivul urmărit la momentul perfectării actului, vizând scopul imediat, stabilit pe categorii de acte juridice, numit si pul obligaţiei, precum si scopul mediat, care este motivul determinant al încheierii actului in sine.
În cazul de faţă, scopul imediat este caracteristic unei convenţii sinalagmatice şi vizează contraprestaţia, iar scopul mediat a fost cauza determinantă a încheierii Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853/1996.
Din punctul de vedere al vânzătoarei, obiectivul urmărit la momentul contractării a fost la de a înstrăina cumpărătoarei un produs care nu se dorea a fi dobândit, întrucât pentru produsul avut în vedere de către cumpărătoare, SC S.C. SA avea prohibiţie de comercializare.
În aprecierea existentei unei cauze ilicite ori imorale se impune a fi avută în vedere şi intenţia părţilor la momentul contractării, respectiv aceea de a vinde, respectiv de a cumpăra carne. Astfel cum este evidenţiat obiectul contractului, rezultă cu claritate că produsul ce se dorea a fi dobândit de către cumpărătoare este carne de vită în stare crudă, nepreparată, împrejurare care rezultă şi din faptul că părţile au stipulat cu exactitate produsele vândute, respectiv muşchi vită, pulpa vită, carne vită integrală.
În aceste condiţii, nu poate fi tăgăduit în nicio modalitate că obiectul contractului a vizat în mod cert produsul carne de vită în stare crudă şi în niciun caz preparată termic prin afumare ori fierbere.
Vânzătoarea, ignorând intenţia evidentă a cumpărătoarei, aceea de a dobândi carne în stare cruda pentru aprovizionarea litoralului pe perioada sezonului estival, a perfectat contractul deşi cunoştea că pentru importul de carne din Republica Moldova avea interdicţie de comercializare a produsului în stare crudă, nepreparată.
Obiectivul pe care l-a urmărit vânzătoarea, respectiv acela de a obţine contraprestaţia din partea cumpărătoarei, ştiind ca nu poate satisface obiectul contractului, astfel cum acesta a fost avut în vedere de către cocontractant se înfăţişează sub forma unei cauze ilicite şi imorale capabilă de a impune sancţiunea nulităţii absolute.
Aşadar, în speţa de faţă este în discuţie un caz tipic de cauză ilicita şi imorală, acela când o parte contractantă urmăreşte să obţină contraprestaţia dintr-un contract sinalagmatic, cunoscând că nu poate executa obiectul contractului, astfel cum acesta a fost stipulat de către părţi.
Stabilind că obiectul contractului viza înstrăinarea de carne de vită în stare cruda (căci daca părţile ar fi dorit contrariul ar fi stipulat în mod expres acest lucru în convenţia lor) şi văzând ca vânzătoarea era autorizată de către autoritatea din domeniu a comercializa acest produs numai în condiţiile stipulate în avizele sanitar veterinare, respectiv în stare preparată, instanţa va constata că scopul urmărit de către S.C. SA la momentul contractării se circumscrie unei cauze ilicite, imorale de natură a atrage nulitatea absolută a actului juridic.
Sub un alt aspect, cauza este ilicită şi imorală şi prin intenţia vânzătoarei de a păgubi pe cumpărătoare, anticipând într-o oarecare măsura că obiectul contractului, respectiv carne tratată termic, nu putea satisface scopul pentru care cumpărătoarea a înţeles să dobândească, urmărind astfel să încaseze penalităţile contractuale pentru neridicarea mărfii, penalităţi al căror cuantum nu este deloc neglijabil (5%/zi).
Actul, prin intermediul căruia o parte doreşte obţinerea plăţii preţului ori încasarea unei clauze penale, prin oferirea spre vânzare a unui produs pe care, în fapt, nu are dreptul să îl comercializeze şi încercând să ofere un alt produs decât cel avut în vedere de către cocontractant, nu poate fi considerat conform legii şi bunelor moravuri. Sub acest aspect urmează a se reţine că sancţiunea nulităţii intervine prin raportare la art. 948 C. civ., indiferent dacă nevalabilitatea vizează neconcordantă cauzei cu legea ori cu morala.
În temeiul prevederilor art. 948 C. civ., sancţiunea nulităţii absolute intervine chiar in situaţia in care cauza nu încalcă o dispoziţie legală determinată cu privire la ordinea publică sau morală, dar este totuşi ilicita ori imorala. Prin prisma acestui aspect, sancţiunea care intervine temeiul prevederilor art. 948 C. civ. este distinctă de cea prevăzută de art. 5 din acelaşi act poate deroga prin convenţii ori dispoziţii particulare de la legile care presează ordinea publică ori bunele moravuri.
În raport de aceste împrejurări, urmează a se constata că, la momentul perfectării contractului, vânzătoarea a urmărit o cauza ilicită si imorală, împrejurare în raport de care se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii absolute a convenţiei părţilor.
Toate aceste aspecte nu au fost analizate de către instanţa de apel, aceasta apreciind în mod sumar şi total greşit că în ipoteza în care nu a fost menţionată în mod expres destinaţia cărnii, nu putem vorbi de o cauză ilicită.
Faţă de toate aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Constanţa – prin administrator judiciar CC I.S.P.R.L. împotriva deciziei nr.c101/A din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, va fi modificată Decizia atacată în sensul că se va respinge apelul pârâtei SC S.C. SA Brăila formulat împotriva sentinţei nr. 96 din 7 mai 2009 a Tribunalului Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o va menţine în tot.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Constanţa - prin administrator judiciar C.C. I.S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 101/A din 10 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul pârâtei SC S.C. SA Brăila formulat împotriva sentinţei nr. 96 din 7 mai 2009 a Tribunalului Brăila, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care o menţine în tot.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1120/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1470/2010. Comercial → |
|---|
